Oricat de greu de crezut ar parea, in Japonia circa un milion de tineri se izoleaza luni de zile, dar in unele cazuri si ani, in camerele lor si refuza orice contact social, fenomenul devenind ingrijorator, arata un amplu articol BBC. Anomalia sociala numita Hikikomori se trateaza greu, cu medicamente si lungi sedinte de terapie, iar in articol poti afla de ce apare o astfel de boala si cat de grava a ajuns situatia.
Japonia are obiceiuri ciudate, care pentru noi europenii sunt de inteles. Unul dintre acestea se refera la tinerii care se inchid in camerele lor pentru multe luni sau chiar ani, se izoleaza de toata lumea, devin violenti si sufera ca parte a unui cerc vicios incredibil.
In Japonia, muzica traditionala si poezia proslaveau singuratatea, iar in istoria tarii au existat perioade lungi de izolare fata de lume, cum ar fi cea dintre 1640 si 1868, incheiata prin epoca "luminata" Meiji.
Mai nou insa, estimarile arata ca intre 700.000 si un milion de tineri de sex masculin aleg sa se izoleze de toate cunostintele, chiar daca stau in aceeasi casa cu parintii. Ajung sa nu mai discute cu nimeni, dar nici nu mai parasesc domiciliul pentru mult timp, fiind cunoscute si cazuri in care izolarea a durat peste patru ani, trecand si intervale de sase luni in care tanarul nu a facut baie, desi sala de baie era chiar langa camera.
Cazurile analizate au aratat ca sunt mai multe cauze ale acestui comportament dezastruos ce tine si de notele proaste de la scoala sau de o dezamagire din dragoste. Insa, dupa ceva timp aceasta izolare in sine devine o trauma psihica greu de suportat, iar cel care o sufera nu mai are puterea sa se reintegreze in colectiv, desi ar vrea sa faca asta.
La izolare duc si presiunile sociale pe care oamenii trebuie sa le suporte, cele legate de reputatie, de modul in care sunt priviti, intervenind aici si frica de a fi perceput ca un ratat.
Apoi, un lucru tipic japonez tine de relatia de co-dependenta dintre mama si fiu, in multe cazuri baietii locuind cu mamele lor pana la 30-40 de ani. Insa, in schimbul faptului ca parintii isi sustin copii pana la varste neobisnuit de inaintate, din partea copiilor se asteapta sa aiba un statut social deosebit, sa se realizeze, iar presiunea pusa de parinti este mare si in destule cazuri provoaca astfel de comportamente extreme.
Intr-o familie, asteptarile cele mai mari sunt legate de fiul mai mare, iar fratilor mai mici li se lasa o mai mare libertate, spre frustrarea celui mai in varsta. Nu e de mirare ca multi dintre acesti tineri izolati devin violenti cu proprii parinti, insa in multe cazuri nu se cere ajutor de specialitate, iar lucrurile se agraveaza, mai ales ca aceasta tendinta spre izolare indelungata a fost considerata pana de curand o problema a fiecarei familii in parte, nu una generala la nivelul societatii japoneze.
Insa, de ceva timp gravitatea faptului a fost recunoscuta si sunt locuri de intalnire unde se fac primii pasi ai recuperarii, iar apoi vindecarea continua in climici, cu medicamente si sedinte de terapie. Lucrurile se rezolva in general cand cel care s-a izolat reuseste sa isi gaseasca de lucru.
9
8
