![Print](http://www.hotnews.ro/images/new/article/print.gif "Printeaza articolul 'Ce stim, de fapt, despre creier? Si cat din ceea ce stim este "stiintific"?'")
![YM](http://www.hotnews.ro/images/new/article/send_by_ym.gif "Trimite pe Yahoo Messenger articolul 'Ce stim, de fapt, despre creier? Si cat din ceea ce stim este "stiintific"?'")
![E-mail](http://www.hotnews.ro/images/new/article/send_by_email.gif "Trimite pe e-mail articolul 'Ce stim, de fapt, despre creier? Si cat din ceea ce stim este "stiintific"?'")
![Comentarii](http://www.hotnews.ro/images/new/article/comments.gif "Comentarii pentru articolul 'Ce stim, de fapt, despre creier? Si cat din ceea ce stim este "stiintific"?'")
Este pus sub lupa un intreg domeniu: nou, incitant, bine finantat: neurostiintele sociale. Este vorba despre acele studii care incearca sa gaseasca corelatii intre aspecte ale personalitatii, emotii, legaturi sociale, si functionarea diferitelor regiuni din creier. Studiile care sustin ca au gasit mecanismul cerebral al invidiei sau empatiei, zona din creier responsabila pentru iubirea romantica sau sentimentul de respingere sociala.
Ca raspuns la articolul bomba, o serie de reviste au inceput sa publice editoriale speciale. In comunitatea specialistilor in creier si in afara ei prolifereaza dezbaterile. Despre ce este vorba? Ce spune de fapt noul studiu si care este impactul lui?
Neurostiintele sociale: un domeniu "sexy"
Neurostiintele sociale sunt un domeniu relativ nou, insa in plina ascendenta: colective de cercetare mari, reviste serioase, finantare generoasa. Tema lor larga de studiu priveste legatura dintre comportamentul social si structura sau functionarea creierului.
) |
| Neurostiintele sociale: doar una dintre cartile interesante pe aceasta tema Foto: Hotnews |
 |
Studiile din aceasta ramura incearca sa gaseasca corelatii intre anumite comportamente sociale, motivatii sau emotii, si regiunile din creier care "lucreaza" in fiecare caz.
Un exemplu tipic: cercetatorii incearca sa gaseasca o zona din creier care pare responsabila de producerea unei anumite emotii.
Subiectilor li se da un test simplificat despre care se presupune ca poate produce emotia respectiva in conditii de laborator. Apoi, creierul lor este scanat in timp ce efectueaza acest test. Problema e cum determinam, pornind de la imaginile obtinute cu metodele de rezonanta magnetica functionala, de exemplu, ce regiuni sau mecanisme din creier coreleaza cu anumite emotii/comportamente.
Se ajunge la concluzii generale de genul: "regiunea cerebrala A este implicata in evaluarea atractivitatii unui individ de sex opus". Ce poate fi mai clar si mai convingator? Dar este, oare, si corect?
Astfel de studii sunt adesea preluate in reviste stiintifice generale, ca Nature si Science, si repede preluate in presa de popularizare a stiintei, ca New Scientist sau altele. Sunt adesea subiecte "sexy", care dau bine la public, pentru ca vorbesc despre comportamente familiare, emotiile pe care le experimentam cu totii, relatia intre social si cognitiv etc.
Si tocmai o buna parte din aceste studii "sexy" sunt puse sub semnul intrebarii de articolul care a starnit scandal, al carui autor principal este Edward Vul.
"Corelatii Voodoo in neurostiintele sociale": despre ce este vorba?
Articolul este rezultatul cercetarii a patru autori, de la MIT si University of California, San Diego. A fost acceptat spre publicare intr-o revista serioasa, insa, cu mult inainte de asta, a fost accesibil online si a starnit aproape imediat dezbateri aprinse in comunitatea stiintifica si in presa.
Vul si colegii analizeaza 54 de studii de neuroimagistica functionala a comportamentului social si gaseste deficiente serioase la peste 30 dintre ele. Fiecare dintre aceste studii puse pe "linia rosie", spun autorii, foloseste metode neadecvate de identificare a regiunilor din creier responsabile de un anumit comportament social. Despre ce este vorba?
Dr. Andrei Miu (Universitatea Babes Bolyeai din Cluj) este specialist in neurostiinte cognitive:
"Impactul articolului tinta poate fi explicat in mai multe feluri. In primul rand, autorii s-au concentrat pe neurostiintele sociale, disciplina care e printre cele mai populare din neurostiintele cognitive, in sensul ca studiile pe teme legate de comportamentul social au o probabilitate mai mare de a fi publicate in reviste stiintifice generale ca Science sau Nature, care publica, de obicei, doar cercetari cu metode noi si cu un grad mare de atractivitate pentru un public stiintific care nu e neaparat de specialitate.
Intr-adevar, cine nu ar fi interesat sa afle ce se intampla in creierul nostru atunci cand ne indragostim sau cand suntem anxiosi inainte de a vorbi in public? Datorita interesului mare pentru aceste teme, cercetarile sunt bine finantate.
In plus, metodele de neuroimagistica functionala sunt cele mai bune metode de care dispun in prezent stiintele despre creier. Prin urmare, avem de-a face cu un articol care pune problema erorilor metodologice in chiar nucleul metodologic al domeniului. Are si dreptate?
Andrei Miu (Universitatea Babes Bolyai): Parerea mea este ca impactul mare al articolului are legatura si cu modul in care Vul si colegii sai isi argumenteaza punctul de vedere, adica scrupulos si riguros. Cu argumentele acestei analize stiintifice serioase a studiilor de neuroimagistica functionala din neurostiintele sociale, studiul tinta face nici mai mult, nici mai putin decat sa ceara autorilor studiilor puse pe “lista rosie” sa isi refaca analizele si sa publice erate la articolele initiale."
Rareori se intampla asa ceva intr-un domeniu. Si rareori un articol stiintific are un asemenea ecou. Unele din revistele vizate isi pun cenusa in cap (se poate vedea ultimul numar din New Scientist, care are un editorial pe aceasta tema).
Unii dintre cercetatorii vizati contra-ataca. Dincolo de disputele publice, insa, se ridica o serie de intrebari in domeniul de lucru al neurostiintelor in genere. Intrebari care se pot inscrie sub tematica generala: Cat stim, de fapt, despre creier?
Corelatii mari, concluzii hazardate?
Studiile puse sub lupa folosesc, toate, rezonanta magnetica functionala (RMNf) pentru a raspunde la intrebari de genul: care este corelatul, in creier, al unei emotii sau al unui comportament social?
L-am intrebat pe dr. Andrei Miu cum s-ar putea explica, pe intelesul tuturor, metodologia de lucru si concluziile studiului.
Vul si colegii uu selectat 54 de astfel de studii si au investigat de ce corelatiile intre masuratorile comportamentale (de exemplu, scorurile la anumite chestionare de personalitate) si cele neurofiziologice (activarea unor regiuni cerebrale masurata cu RMNf) sunt neobisnuit de mari. Aceste corelatii sunt neobisnuite din mai multe motive. In primul rand, instrumentele folosite pentru masuratorile comportamentale si neurofiziologice au putere limitata.
Intervin, aici, o serie de factori: de exemplu, daca facem aceeasi masuratoare pe acelasi om, la un anumit interval de timp, nu vom gasi rezultate identice, ci, in cel mai bun caz, apropiate. Nu poti obtine corelatii aproape perfecte, asa cum raporteaza multe dintre studiile investigate.
dr. Andrei Miu: Astfel, luand in considerare increderea pe care o putem avea in masuratorile comportamentale si neurofiziologice, corelatiile dintre acestea nu ar trebui sa depaseasca 0.7. Multe studii din cele identificate raporteaza insa corelatii mai mari si Vul si colaboratorii explica aceasta situatie pe baza abordarii gresite.
In 31 de studii din cele 54 alese, autorii au masurat un aspect al comportamentului social si au calculat apoi corelatiile acestuia cu activitatea creierului in fiecare unitate de volum scanata. In al doilea pas, au ales regiunile din creier care au corelat cel mai bine cu masuratoarea comportamentala si au facut o medie a activarii acelor regiuni, medie pentru care au recalculat corelatia cu masuratoarea comportamentala.
Problema este ca criteriul pe baza caruia au fost gasite regiunile din creier active pentru un comportament si masuratoarea cu care acestea au fost ulterior corelate nu sunt independente. Abordarea este circulara si corelatiile sunt deci exagerate.
Articolul "Corelatii Voodoo in neurostiintele sociale" a starnit un val de intrebari privitoare la ce si cat sunt este in stare sa demonstreze stiinta creierului despre cum functioneaza mintea umana. Adica, din nou, intrebari care ne intereseaza pe toti.
Articolul original
http://www.edvul.com/pdf/Vul_etal_2008inpress.pdf
De ce se intampla asemenea mega-scandaluri, pe care foarte putini cercetatori au curajul sa le starneasca?
Mii de cercetatori s-au "prins" ca cele mai bine finantate studii nu sunt alea obscure si dificile, unde e musai sa fii riguros altfel nu obtii absolut nimic.
Nu dragilor, cel mai banos si usor de "cercetat" e ceea ce "da bine la public" si mai ales e "trendy"! Si atentie, sa fie si "corect politic" (vezi scandalul cu homo floresiensis si cum au fost umiliti evolutionistii puri si duri:)).
Miliarde de $ s-au aruncat pe astfel de studii "de incalzire climatica", anecdotic, chiar ieri guvernul german a blocat o nava cu cercetatori care plecasera sa arunce 20 de tone de fier prin Ocean ca sa faca un experiment vizibil din spatiu!!
Da bine la public sa vezi din satelit pete verzi pe ocean, asa ca merge grantul!
E dezgustator ce se intampla, s-a ajuns la vedetism in stiinta, exista "staruri" si "teme mediatice".
"Global Warming" e un adevarat brand ecologic acum, nu conteaza ca e stupid sau neadevarat sau foarte prost demonstrat. Daca vrei granturi si burse de studii spui ca studiezi "incalzirea globala"! Altfel devii un fel de paria, esti scos din circuit, marginalizat, tratat de fascist, etc.
Sistemul de competitie in finantari a pervertit o parte a cercetarii stiintifice, sunt practic vanate temele cele mai "popularizabile" pe langa public sau "factorii de decizie politica" (guvernele dau adesea sume fabuloase din banii publici).
Au aparut conflicte de interese la toate nivelele, acum multe "colective" de cercetatori fac si ideologie, resping sau ataca furibund colegi de-ai lor in presa specializata doar pentru ca le sunt amenintate lor finantarile :), nu de dragul adevarului stiintific !
Cei 4 din USA, naivi?!, au pus degetul pe rana si vor fi injurati copios de "colegi":)))
Mare curaj au avut cei 4! Cred ca in momentul asta sunt multi care ar vrea sa-i manance de vii...
Nu stiu cit de familiar esti cu lumea stiintifica, dar genul asta de mincatorie si gidilire a ego-ului a existat dintotdeauna printre cercetatori, goana dupa granturi fiind probabil mai acuta acum cind vin atitia bani din zona multinationalelor, si nu numai - se intimpla chiar ca multi din cei acceptati in rindurile indrumatorilor la o facultate sa nu aiba nici o inclinatie in cercetare in schimb se pricep de minune sa adune finantari (o situatie cunoscuta si acceptata de unele institutii)
... iar cei tari din fire, convinsi de logica si opiniile lor nu se vor speria chiar daca vor fi marginalizati, scosi din circuit sau tratati ca paria... ca oriunde in societate si cei implicati in cercetare sunt fie de fier, fie de cauciuc
Inchei cu o mentiune vis-a-vis de incalzirea globala - ma plictisesc discutiile interminabile ba e calda, ba e rece... e clar ca au loc niste modificari climatice, e clar ca fortarea unor microclimate, taierea intensiva a padurilor a dus la lucrurile astea, in schimb oamenii vor sa isi demonstreze unii altora ca ceilalti nu au drepate - si aici iti dau dreptate in privinta granturilor oferite in conditiile astea ... stam pe un munte de gunoaie, cu o viata de injumataire de secole, cu posibilitati limitate de reciclare - care reciclare si ea polueaza, iar produsele obtinute nu sunt / nu pot fi pe deplin folosite, si nu investim in cercetare aici
http://www.garagetv.be/video-galerij/blancostemrecht/The_Great_Global_Warming_Swindle_Documentary_Film.aspx
Cercetarea "stiintifica" a luat-o razna in multe domenii (aberatia "global warming" e deja de notorietate) tocmai pentru ca la mijloc sunt bani foarte multi. E incredibil cum multe guverne (inclusiv cel SUA) finanteaza tot felul de "proiecte trendy" fara nici o legatura cu cercetarea stiintifica autentica! Trist, "marketingul stiintific" e noua escrocerie pusa in practica pentru a primi bani/finantare! Pana cand? Si cu ce pret? Totusi...
Ed Vul a primit granturi in valoare de peste 100.000$ in 2009 la fel ca in 2008, coordonate de Nancy Kanwisher, de la Kanwisher Lab in cadrul MIT. Nancy este de asemenea membra a United States National Academy of Science.
MIT a cheltuit in 2007, cam $600mil care au venit de la Department of Health and Human Services $200ml, Department of Defense $90ml, Deparment of Energy $65ml si tot asa...
MIT are cam $14mld in active. Bani sunt administrati de MITIMCo.
ma rog... m-am plictisit s caut ca nu gasesc prea multe informatii despre cine conduce aceste universitati si fonduri.. oare dc?
http://tech.mit.edu/V128/N45/endowment.html
u get the idea ;)
pe scurt ce au facut oamenii astia din neurostiintele sociale:
"avem o lista de numere intre 0% si 100%. selectam toate numerele de peste 80%. media lor este de peste 80%. descoperire epocala -- media numerelor depaseste 80%".
Memory has long been described as a function of brain cells getting together and forming connections. A new study finds single cells can remember things. Full story:
http://cristiannegureanu.blogspot.com/2009/01/livescience-single-brain-cell-can-hold.html
Nu inteleg atacul la A. Miu. Din mai multe motive.
In primul rind aici avem articole de popularizare si prin urmare nivelul este (si trebuie sa fie) mult sub nivelul stiintific al articolelor sursa.
Doi: prin urmare nu conteaza cit de 'specialist' este interlocutorul, ci cit de clar poate explica rezultatele originale.
Si, trei: poate foarte bine sa aiba doar un contact tangential cu subiectul respectiv in activitatea lui zilnica, dar sa fie suficient de critic pentru a putea judeca.
Asemenea critici "superiori " , sunt vesnic nemultumiti. Ei ne sugereaza ca ar face "altfel", fara sa ne dezvalue cum.
Orice munca de cercetare are un drum, un randamant, putand uneori fi utila numai fiindca a ajuns la capatul unui drum ce se dovedeste a fi infundat, oferind insa astfel un avertismant util pentru altii, un indemn sa evite intrarea pe acel drum.
Cercetari de natura, de complexitatea celor ce fac obiectul articolului sau al altora de anvergura similara, mentionate de unii colegi de forum (incalzirea globala, etc), care au fost abordate cu mijloace materiale de care dispun azi stiinta si tehnologia, sunt firesti. Ca sa creeze telescopul Hubble si programele de functionare a acestuia, precum si aselenizarea, creerele iscoditoare au cheltuit mult efort si au impins societatea la efoturi financiare imense, au mers pe multe cai infundate, pe care le-au abandonat. Multi dintre noi se intreaba care este rostul unui asemenea efort care ne antreneaza pe toti. Ca si in cazul mijloacelor militare celor mai sofistiacate, in afara de atingerea scopurilor principale, se pun la dispozitia noastra, a consumatorilor de rand, progrese inglobate in produse da larg consum care ne uimesc prin plusul de utilitate, de confort, de eficienta financiara.
Sa nu-i confundam pe cercetatorii ce au minti sclipitoare, devotati unor cauze ce ne privesc pe toti, cu ordinarii ce fac "inginerii financiare" sau de orice alt fel, numai ca sa ne fure banii (individual sau centralizat, de la bugetul statului). Sa nu cadem in patima nihilismului, vrand sa ne aratam a-tot-stiutori.
Sa speram ca lucrurile se indreapta incet - incet!
In stiinta este o chestie numita paradigma si legat de ea, paradigm shift.
Paradigma este viziunea acceptata la un moment dat de majoritatea cercetatorilor dintr-un camp stiintific. Cand ea este revolutionata, se numeste ca a avut loc un paradigm shift.
Stiinta este un organism auto reglator - cand o sa fie toate studiile peer reviewed demontate si o sa aiba loc acel paradigm shift, o sa ii cred, dar pana atunci, no thank you. Prea multi revolutionari pe an ca sa fiu atent la toti