Stephen Hawking, cunoscut pentru teoriile sale despre gaurile negre si despre nasterea universului, este paralizat de la 21 de ani si i se spusese de atunci ca nu mai are multi ani de trait. Insa, a ajuns la 69 de ani si a profitat din plin de viata, iar ideea ca ar putea muri nu il sperie.
"Am trait cu spectrul unei morti timpurii in ultimii 49 de ani si nu imi este frica de moarte, dar nici nu ma grabesc sa mor fiindca mai am atat de multe de facut. Privesc creierul ca fiind un computer care nu va mai functiona atunci cand componentele sale se vor strica. Insa nu exista rai sau viata de dupa moarte pentru computere stricate, acestea sunt doar basme pentru oamenii care se tem de intuneric"
Hawking va tine o prelegere la conferinta Google Zeitgest saptamana aceasta, iar tema va fi generala, insa fascinanta: De ce suntem aici, noi oamenii?.
"Stiinta este frumoasa cand ofera explicatii simple despre fenomene si vine cu legaturi intre diverse observatii", spune celebrul om de stiinta, intrebat de ce stiinta i se pare atat de frumoasa.
In prelegerea sa va explica teoria conform careia mici fluctuatii cunatice petrecute in primele etape de existenta ale universului au devenit 'semintele" din care au rasarit galaxiile, stelele dar si viata. "Stiinta prezice ca multe feluri de universuri vor fi create spontan, din nimic. E o chestiune de noroc din care facem si noi parte".
Hawking crede ca tehnologia moderna si noile instrumente ne vor ajuta in continuare sa gasim amprente de la inceputul universului in lumina ramase din acele momente imediate creatiei, iar descoperirile ne vor face sa intelegem cum ne-am castigat locul in spatiu.
Insa nu poate sub nici o forma sa explice care este rostul lucrurilor. Nu se poate explica de ce anume legile fizicii sunt asa cum sunt si nu cumva altfel, pt ca ne-am putea imagina si universuri cu alt fel de legi...
Ori, nu cumva aceste legi sunt asa pt ca exista Dumnezeu care se ingrijeste sa fie asa si nu altfel?
La aceasta intrebare cercetarea stiintifica nu va putea da raspuns niciodata. Si atunci fiecare crede ceea ce doreste sa creada. Si, daca vrea, poate cauta sa se acunda in spatele unor teorii pretins stiintifice ca sa nu cumva sa ramana descoperit in fata lui Dumnezeu, asa cum Adam a cautat sa se ascunda dupa pomi cand a simtit ca sortul de frunze pe care si l-a facut nu-l ajuta sa se prezinte bine inaintea lui Dumnezeu.
Daca zici ca nu exista Dumnezeu, ia cerceteaza in inima ta. Nu cumva nu esti 100% sincer?
Daca e sa revenim la afirmatia lui Hawking despre creier, acesta saracul uita ca nici macar memoria nu este stocata in creier. Cu atat mai putin sufletul sau spiritul sau cum vrea fiecare sa numeasca partea "soft" care conduce corpul la fel cum programele si programatorul utilizeaza un calculator.
Creierul e doar o masina, un hardware, un procesor dintr-un PC care acceseaza informatia stocata in alta parte. S-au facut experimente pentru a incerca depistarea zonei din creier in care sunt "stocate" informatiile despre un anumit obiect. Au esuat. S-au facut chiar lobotomii si au fost cazuri cand intreaga efisfera stanga sau dreapta au fost extirpate, iar pacientul a supravietuit, s-a recuperat si a pastrat amintirile.
Stiinta ne-a ajutat mult in ultimul secol, dar in ultima vreme cade tocmai in pacatul religiei: se crede atot stiutoare, isi permite sa postuleze orice si oricand. Lucreaza cu dogme si cu acuzatii de tipul cine nu crede in stiinta e un eretic, un nebun, un fanatic religios. De fapt stiinta s-a transformat in religie, desi multi nu vor sa recunoasca asta. Si e pacat...
Mr. Hawking este ateu, insa aversiunea sa fata de existenta divinitatii poate fi pusa si pe seama suferintei sale psihice, avand in vedere faptul ca acesta a ramas imobilizat in carucior de la 21 ani.
Poate ca simte alinare prin faptul ca nu se considera singur in suferinta, si ca lumea va constientiza gravitatea mortii in viziunea sa.
De ce un om atat de inteligent precum Hawking este ateu?
Nu prin evolutie a ajuns praful stelar intr-un ceas Rolex, ci a fost creat!
Daca Mr. Hawking ar fi un ceas de mana, si ar avea ochii pe capacul de pe spate, atunci nu ar vedea posesorul niciodata, dar pentru ca l-ar simti mereu aproape, ar putea sa deduca faptul ca posesorul sau exista!
Mr. Hawking nu a vawut niciodata vreo gaura neagra, si totusi crede in existenta lor...
Parerea unui geniu precum dl Hawking despre divinitate si despre moarte este la fel de avizata precum parerea unui geniu in pictura precum Picasso sau Michellangelo despre gauriel negre...
P.S. Existenta gaurilor negre este dovedita. Pe cand existenta unei divinitati, NU! Ne place sa credem ca exista viata dupa moarte din diferite motive, insa aceasta (viata) NU exista. Existenta este data de materie si energie.
Cat de timis ceva in apropiera unei gauri negre sa zicem mersi ca nu e nici una atat de aproape.
Uite un material foarte bun pe aceasta tema aici: http://www.thunderbolts.info/thunderblogs/archives/guests08/061108_sjcrothers.htm
Cat despre indepartarea unei emisfere si recuperarea functiilor fizice pot zice ca aceasta proprietate se numeste plasticitatea creierului. Dar o memorie indepartata cu bisturilul nu mai are de unde sa fie recuperata doar reconstruita (sa zice ca era vorba de un film, te mai uiti o data la el). De aici si credinta ca neuronii nu se regenereaza,de fapt noi creem neuroni toata viata. Dar un grup de neurioni care fomeaza o amintire daca mor, sa zicem de la o intoxicare cu alcool, a doua zi chiar daca creem alti neuroni clar nu o sa contina aceea informatie care nu mai exista si o sa aiba propriul lor scop.
Ca sa vorbesti de lobotomii trebuie sa intelegi ce presupun, in primul rand acolo se incerca taierea conexiunilor neuronilor cu o afectare cat mai mica a scoartei cerebrale, iar recuperarea completa (nu a fost nici o data completa) consta in munca creierului de a reface conexiunile distruse.
Dar trebuie sa intelegi ca daca lobul frontal drept ( cel pe care se faceau lobotomiile) ar fi extirpat (inclusiv scoarta cerebrala) complet personalitatea subiectului in cauza ramanea pe viata schimbata (lucru greu de crezut daca noi avem suflet, respectiv am tine informatiile in alt loc)
Iti recomand sa mai citesti cateva materiale pe tema asta. De exemplu: http://alexplorer.net/science/hemispherectomy.html
Based on this and other evidence, this idea of “transference” (though the term is routinely applied to this phenomenon) is clearly a misnomer in the implication that information is moved out of the damaged (and ultimately removed) hemisphere. Instead, others have proposed that latent circuitry resides in each hemisphere, prepared to step in to restore function where the primary circuitry is rendered nonfunctional. The existence of such hypothetical networks have yet to be demonstrated, although other hypotheses similarly lack concrete evidence to support them or refute this one.
Conspicuously absent from this review is any comment on the effects on memory post-hemispherectomy, either in retention of pre-surgery memories or in the ability acquire new learning in any form. This seemingly obvious area was neglected in the literature. Why this is not tested directly and/or reported is not clear, but the primary emphases of this area of research tends to be on language and motor skills, perhaps because of well-developed rehabilitation programs, but this is only speculation.
Fata aceea a pierdut jumatate din creier la varsta de 20 de ani si exceptand vederea periferica a ochiului drept este la fel cum era si inainte de operatie.
Nu si-a uitat limba, isi recunoaste parintii si familia, la doar cateva ore de la operatie le zambea si facea cu ochiul in gluma. Toate acestea cu jumatate din creier si fara sa piarda jumatate din memorie asa cum s-ar fi crezut.
Unii ar numi asta o minune. Te mai miri atunci ca sunt oameni care nu dau doi bani pe ce debiteaza Hawking sau altii care pretind ca stiu totul despre lumea in care traiesc ?
Mi se pare normal sa consideri ca totul e in creier, insa a accepta acest lucru nu inseamna ca trebuie sa vezi creierul ca un fel de biblioteca unde daca iei o carte, informatia gasita in acea carte va disparea. Te rog sa studiezi mai multe despre creier inainte sa incepi sa vorbesti prostii.
Nu s-a scos doar o carte din biblioteca aia, ci a disparut jumatate din ea. Iar astora care am mai avut tangenta cu IT-ul si mai stim cate una-alta despre sistemele de stocare a datelor ni se pare tare curios acest fapt.
Tocmai pentru ca pricepem cum se stocheaza informatiile in general, stim ce inseamna un raid, un mirroring sau o partajare a informatiei in retea: http://en.wikipedia.org/wiki/RAID#Standard_levels
Uite si aici cateva exemple: http://filozofie.3x.ro/Psihologie%20Generala%20-%20Capitole%20PDF/VIII.%20Memoria%20si%20procesarea%20de%20informatii.pdf
Teoria engramării, Teoria procesării de informaţii, Teoria blocurilor memoriei, Teoria dublei codări, Teoria reţelei de afirmaţii, Teoria reconstrucţiei, teoria ştergerii urmelor, teoria interferenţei, teoria reconstrucţiei, teoria uitării motivate, teorii.. teorii.. teorii... Asta-i asa-zisa stiinta... :)
Relativ la ce zicea Flo, si eu cred ca exista o frustrare, dar nu din cauza bolii. Boala lui o vad mai mult ca o oportunitate pe care si-a rezervat-o pentru a se putea concentra pe studiul universului. Frustrarea cred ca este in faptul ca nu reuseste sa rezolve problema.
S-a dovedit de curand, ca memoria ramane intacta chiar si dupa detasarea unei mari parti din creier doar pt ca neuronii sunt conectati intre ei. Toata informatia pe care o proceseaza creierul este prezenta pe toata suprafata lui, cum este de asemeni si cu gusturile pe limba. Daca tai un cm din limba nu e ca si cum nu o sa mai simti, gustul..doar gaura, ce e drept. Daca va place sa analizati veniti cu argumente plauzibile, cele mai noi. Si inca ceva, Flavian, ar trebui sa vizualizezi ceva documentare ori sa citesti cate ceva de stiinta, pana acum cercetatorii nu au fost agresivi. Ei incearca sa gaseasca raspunsuri in primul rand pt ei. Doi la mana, multi dintre cei credinciosi acuza ateii si oamenii de stiinta ca li se baga pe gat cu forta toate informatiile, cand de fapt e invers. Eu incerc sa aflu cat mai mult, nu acuz pe nimeni de nimic. Vrei sa crezi, crede. Dar nu ma obliga sa fac ceea ce iti place tie.
Mai mult decat faptul ca nu putem explica ceva ar trebui sa ne uimeasca faptul ca putem explica atat de multe! Uita-te in jur sa vezi cate lucruri sunt explicabile. Universul are o logica, e o structura enorm de complexa dar totusi explicabila rational.
Omul a gresit enorm atunci cand a ridiculizat credinta ca fiind irationala. Din contra, Dumnezeu este singurul cu adevarat rational, iar creatia Sa este una rationala si explicabila.
Ratiunea omului are insa capat. Nu doar ca nu avem suficienta putere de intelegere pentru a patrunde rationalitatea lucrurilor peste o anumita limita (este scuzabil, nu suntem infiniti in capacitate) si nu cred ca o sa fii in dezacord aici. Dar nici macar nu putem trai rational lucrurile pe care suntem capabili sa le intelegem si le-am inteles deja! Asta e o problema de alegere si nu e scuzabila. Daca nu ma crezi, gandeste-te cati doctori ai vazut fumand. Si, ca sa nu fiu ipocrit, as spune ca ma surprind si pe mine de multe ori in categoria rationalilor irationali, desi nu-mi place.
Tot in aceasta categorie as include greseala pe care o faci in comentariul legat de Sf. Ilie. Oamenii care au trait cu cateva secole inaintea noastra au transformat religia in superstitie si au adaugat niste amanunte neadevarate istoriei reale a personajului Ilie. Istoria nealterata se pastreaza insa in Biblie. Irationalitatea unora din oamenii religiosi e regretabila, dar nu este o scuza pentru concluzia,de altfel ilogica,cum ca Ilie nu a existat.
Superstitia ii face irationali pe oamenii simpli. Pe oamenii "rationali" ii face irationali prejudecata, dar si propriile defecte de caracter. Dar nu e totul pierdut. Pentru repararea acestor defecte exista Dumnezeu si credinta in El. Nu doar pentru a rezolva problema mortii.
Iar credinta nu este nici rationala, nici irationala. Este suprarationala.
asta cu siguranta este o gluma.
Radu nu contesta existenta unui personaj istoric pe nume Iie ci a sfantului care se plimba cu carul prin cer.
Credinta in ceva pentru care nu exista nici o urma de dovada nu poate fi catalogata decat ca irationala.
De exemplu:
Eu ies intr-o zi din bloc si vad un tyranosaurus rex in mijlocul parcarii. Merge, urla, ma rog, se comporta ca un dinosaur real. Ma apropii de el, il ating si pare cat se poate de real. Imi dau seama ca nu ma va crede nimeni si intru inapoi in bloc sa aduc o camera video pentru a imortaliza fenomenul. Cand ies din nou in parcare dinosaurul nu mai este. Nu a lasat nici o urma, nici o balega, nici o masina distrusa, nici un gard stramb, nimic. Ce e mai probabil: ca am avut o halucinatie sau ca a fost un dinosaur in parcare? M-ai crede?
Tu pari suspicios si neincrezator chiar si in propria ratiune. Daca ai primi vreo dovada, te-ai intreba: "E oare din cauza vreunei halucinatii? Sunt subiectiv, e vorba de autosugestie?" Nu au curajul de a cere un raspuns de teama ca nu vei stii ce sa faci cu el.
Credinta mea este ca Dumnezeu cunoaste bine pe fiecare om si stie sa raspunda chiar si oamenilor neincrezatori in propria ratiune. Problema nu sta in raspuns ci in intrebare, mai precis in sinceritatea si motivatia ei. Motivatia intrebarii e o simpla curiozitate, sau e mai mult de atat? E ceva in adancul sufletului tau care te face sa doresti acest raspuns?
Exista un ghid pentru intrebarile importante, de suflet: "Ma veti cauta si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima."
Este dovedit ca oamenii pot fi pacaliti, pot interpreta gresit ceea ce vad sau simt, pot avea halucinatii. Din acest motiv experienta personala nu poate fi considerata o dovada.
Eu nu am scris comentariile de dragul de a ma contrazice cu cineva. Am vrut doar sa arat, cui vrea sa inteleaga, cat de ADANCA este implicatia unei astfel de alegeri. Undeva, in adancul sufletului fiecaruia, exista dispozitia de a vrea sau a nu vrea sa stie ceva despre Dumnezeu, chiar in cazul in care existenta lui ar fi DEMONSTRATA fara dubiu. La suprafata, aceasta dispozitie se manifesta sub forma unei dorinte, sau dimpotriva, a unei reticente fata de perspectiva unei revelatii personale.
Lucrurile pot fi justificate de persoana in cauza, poti sa afirmi ca de vina este neincrederea in aceasta revelatie. Dar motivul real, care poate fi gasit printr-o autoexaminare sufleteasca, nu e acesta, ci sta in disconfortul pe care ti l-ar produce constatarea ca Dumnezeu exista.
Din fericire, o dispozitie interioara negativa se poate schimba. Tu alegi. Iar alegerea aceasta are consecinte imense. Indiferenta oamenilor persista pentru ca nu Il cunosc pe Dumnezeu. El ar dori sa-si arate dragostea sa pentru fiecare, in mod personal.
l-as intreba pe einstein daca descoperirile lui au plecat de la ratiune sau de la credinta.
l-as intreba pe edison daca a facut becul pentru ca a fost rational sau pentru ca a crezut.
credinta transforma. credinta rupe barierele rationalului, ale cunoscutului. credinta este singura care poate crea.
Edison a dat gres de 1000 de ori pana sa creeze primul bec functional, in cazul lui ambitia dublata de creativitate si dorinta de a explora noul erau fortele din spatele descoperirilor.
Fara ratiune, fara taria de a-ti verifica ideile, filtrandu-le pe cele bune de majoritatea nu se poate si nu s-a putut progresa vreodata.
In ceea ce-l priveste pe Einstein, CURIOZITATEA a fost motorul vietii lui si nu credinta. Curiozitatea i-a dat puterea de a-si rafina teoriile vreme de peste 40 de ani. Curiozitatea il tinea treaz nopti intregi si nu credinta. Citeste-i si tu scrierile ca sa fii in tema - iti recomand "Cum vad eu lumea" pentru inceput - si apoi vino sa mai vorbim.
In afara de credinta se pare ca tu nu poti intelege nimic altceva. De asta ai tendinta de a explica totul din prisma ei, chiar si atunci cand aceasta are un rol minor sau inexistent.
De aici insa pana la accepta orice ineptie care iese din sfera stiintei e mult. Prin "ineptie" inteleg aici strict ce intelege si Hawking: ceva ce nu poate fi demonstrat. Sa imi spui tu ca 2+2 nu fac X cum credeam eu (nu, nu stiu - cred) si paispe mii de j'miliarde de indivizi inaintea mea (printre ei sigur unii mult mai inteligenti decat subsemnatii), ci fac Y, fara a aduce alta demonstratie decat inaltimea stiintifica de pe care produci ipoteza respectiva, mi se pare o tampenie.
Ultima fraza a comentariului precedent este, sa imi fie iertat, ipocrizia maxima pe care o aud din gura "stiintificilor": "Credinta in ceva pentru care nu exista nici o urma de dovada nu poate fi catalogata decat ca irationala."
Deci, daca vorbesc de credinta in Dumnezeu, e irationala (apropo, nimeni nu a zis ca ar fi rationala, in sensul de matematica - de aia ii zice "credinta"). Daca vorbim de credinta in idei stiintifice, nu mai e irationala, e "ipoteza". Curat stiintific, coane Fanica...
Religiosii mereu o dau ca ratiunea omului are limite , dar cine sunteti voi sa propuneti un adevar absolut. Oare mintea voastra nu are si ea limite? Nu e oare mai usor sa recunoasteti ca habar nu aveti si ca sunteti niste fricosi , niste ignoranti care viseaza sa doarma pe norisori in rai.
De la inceputul vietii pe Pamant, un singur lucru a fost sigur: orice forma de viata , mai devreme sau mai tarziu, moare. Nu exista exceptii. Insa noi , avand constiinta , ne-am dat seama ca la un moment dat acest moment va veni. Asta ne diferentieaza de celelalte animale. Noi stim ca la un moment dat nu vom mai fi.Animalele au acest sentiment doar cand sunt bolnave sau cand sunt urmarite de un pradator sau intr-o situatie riscanta, adica atunci cand un pericol este aproape. Noi avem sentimentul asta cand suntem pe deplin in siguranta si asta provoaca anxietate. Anxietatea asta este combatuta de catre mintea umana prin inventarea unei vieti dupa moarte, unui taram imaterial in care esenta noastra poate continua sa traiasca. Acest lucru insa nu face niciun sens pentru ca a fi in viata inseamna a exista in material. Tot ceea ce exista in univers este prin definitie material. Nu exista nimic imaterial. Noi cu mintea noastra am inventat acest loc care la un simplu studiu mai riguros ni se releva ca fiind doar o inventie facuta din frica, ignoranta si autoamagire.
Supranaturalul nu exista.
Termenul pe care l-ai defenit la sfarsit este o mare prostie. Doar pentru ca dai nume prostiilor care iti trec prin cap nu te face mai destept, ci din contra.
Dar omului nu i se da o demonstratie fara echivoc pentru credinta (cum de altfel nu are nici o demonstratie pentru ateism). Asta pentru ca omul a ales deja sa se desparta de Dumnezeu si acum El ii respecta alegerea. El te cauta, dar ai libertatea de a te lasa gasit sau nu. Poti intari alegerea gresita a lui Adam sau o poti schimba, in ceea ce te priveste.
In ceea ce priveste ratiunea omului, ce ai impotriva ideii ca ar avea limite? Pana la urma chiar tu crezi ca a fost slefuita de niste forte impersonale si ca evolutia nu are SCOP sau tinta. Adica nu te-a adus acolo unde ti-ai fi dorit.
Si cum sa aiba ratiune infinita un volum FINIT de materie cenusie?
Viata dupa moarte se mai numeste inviere. Raiul este MATERIAL, ca si oamenii care vor locui acolo. Nu faci bine daca judeci crestinismul dupa legende populare pseudo-crestine, iti vor spori confuzia si te vor face sa respingi ceea ce de fapt nu cunosti cu adevarat. Citeste, te rog, Biblia ca sa-ti faci o idee despre crestinism.
Nu vreau sa te critic cu ceva, as vrea ca tu singur sa privesti la tine, sa lasi deoparte concluziile bazate pe prejudecata si sentimente si sa gandesti rational. Ai putea incepe facand ordine in propriile contradictii:
"..dar cine sunteti voi sa propuneti un adevar absolut.."
"Supranaturalul nu exista."
Si daca mai discutam sper sa fie intr-un mod amical, fara jigniri.
Tu chiar crezi ca Adam si Eva au existat? Chiar asa de habotnici sa fie oamenii?
Credinta prin definitie e credulitate. Daca ar aplica acelasi standard pe care il aplica in viata de zi cu zi pentru ceea ce inseamna dovada, nicio persoana nu ar fi credincioasa. Mari care se despart, oameni care merg pe apa, care tranforma apa in vin si cate si mai cate. Toate sunt fabulatii. Nu exista asa ceva si te provoc sa imi demonstrezi contrariul. Ce e mai probabil, ca oamenii sa fabuleze in ceea ce priveste minunile sau ca legile naturii sa fie suspendate? Cred ca e usor sa iti dai seama de raspuns.
Nu exista un scop general valabil. Fiecare om isi stabileste un scop in viata. Rasa umana nu are un scop pentru care exista in Univers dar isi poate crea unul.
Daca tu crezi ca raiul e material e propria ta problema. Sunt miliarde de crestini care au o parere diferita de a ta. Cam asta e problema principala cu crestinismul: fiecare interpreteaza in felul lui o amarata de carte. Cati crestini , atatia dumnezei.
Si da, supranaturalul nu exista. Este doar un cuvant si atat.
Cum explicati experientele celor care au avut moarte clinica(calatoria printr-un tunel la capatul caruia se afla Dumnezeu, si anume o lumina puternica, o energie vie;desprinderea energiei de trup)?
Cum explicati faptul ca maica-mea l-a vazut pe bunicul intr-o seara(la inceput a luat forma lui cu barba alba apoi s-a transformat intr-o energie de culoare galbena si a intrat in biblioteca producand un zgomot si a disparut).In incapere se aflau 3 persoane, deci nu poate fi vorba de halucinatie.
sau cumva nu esti atat de sigur in adancul iminii ca exista dumnezeu si nu esti 100% sincer?
si daca asjungi la dumnezeu inaintea mea sa-l intrebi din partea mea d c o persoana atotputernica si "preabuna" permite pedofilie, moarte infantila, violuri, crime etc....
Daca esti insa convins ca exista raul in lume si faptele de mai sus te deranjeaza, inseamna ca crezi in existenta lui Dzeu, dar esti suparat pe El. Asta e altceva. Si atunci trebuie sa stii ca El nu intervine inca pentru ca mai asteapta ca unii oameni sa renunte la a face rau. Dar nu pentru mult timp.
nu cred in dumnezeu si zic ca daca intr-adevar ar exista, asemenea faptu nu ar trebui sa existe
Biserica, acel organism care intermediaza relatia noastra cu D-zeu, spunea acum 500 de ani ca este rau sa privim luna prin telescop. Acum zice ca este bine. In functie de ce isi schimba sistemul de valori? Le dicteaza D-zeu? La cat timp se face updatarea legilor binelui si raului?
Daca peste inca 500 de ani pedofilia va fi considerata un lucru bun?
Iar apoi, Dumnezeu nu trebuie confundat cu anumiti reprezentanti ai Bisericii care sunt si ei oameni ce de multe ori sunt ignoranti.
În sfârsit, daca Dumnezeu exista o stii din întrebarile tale sincere si din meditatie fata de creatia care te înconjoara.
Si mai exista si hoti care spun ca nu sunt hoti.
Oare de ce mai exista legi, daca fiecare face deosebirea asta intre bine si rau in sinea lor minunata?
Baliverne...
De ce?Ii permite de fapt,fiului razvratit,Satan sa-si demonstreze afirmatia ca omul o duce mai bine fara Dumnezeu..Demo se apropie de incheiere.Omul fara Dumnezeu=nedreptate,suferinta,moarte.
'toata lumea zace in puterea celui rau" dar in curand,toata lumea va fi condusa de printul pacii,Isus Cristos(tot din domeniu invizibil ochiului uman)Rezultatul=viata eterna fara suferinta si moarte.Cand il 'scoatem' pe Dumnezeu din viata noastra,ne anulam dreptul la viata!
Amiiiiiin!
Vorbiti prostii cu asa o mare usurinta....
2. Pentru ca are satisfactii in urma lucrurilor pe care le face.
3. Pentru ca s-a adaptat conditiei lui nu poti spune ca SE CHINUIE.
Pot sa mai aduc argumente la intrebarea "de ce sa mai traiesti?", dar cred ca 3 sunt suficiente.
Dar nu inteleg de ce ar trebui ca viata ta sa aibe o urmare,,, Ok, daca vrei sa ai "urmare", poti sa te gandesti ca e vorba de copii tai. Prin ei, o parte din tine continua sa traiasca dupa ce corpul moare.
Cu "sufletul" nu stiu ce se va intampla, dar ar fi bine sa nu te bazezi ca el va continua sa "traiasca"...
Tot ce spui e ca si cum ai spune "iarba e verde pentru ca e... iarba". Adica sunt mostre de gandire circulara.
Ia gandeste-te cum ti-ai trai viata daca nu ti-ar fi frica, ca dupa moarte, nu ai cum sa ajungi in Iad...
Din pacate a degenarat atat de aiurea religia incat nu imi dau seama daca nu cumva face mai mult rau decat bine.
"Are rost sa traiesti pentru ca ai o singura viata"?
Si tu numesti pe altii stupizi?
Si da, viata lui S.H. are probabil mai mult rost decat a mea si a ta. Peste 100 ani el va trai in amintirea mult mai multor oameni decat noi.
E greu sa spui vorbe frumoase si cu sens.
Si daca nu pretuiesti viata ce se intampla? Care e problema? E vreo regula ca viata trebuie pretuita? Facuta de cine?
serios?..sa-mi arati unde e demonstrat ca universul exista din intamplare.
ah da,si sa-mi explici si ce a declansat intamplarea.
bafta.
Din pacate, multe lucruri importante nu sunt predate la scoala. In schimb se preda religie!
Spre deosebire de multe teorii din fizica care nu pot fi probate in acest moment din lipsa mijloacelor tehnice, evolutia si modul cum a aparut viata pe pamant este probata suficient pentru ca nimeni cat de cat inteligent sa nu se mai indoiasca de ele.
In schimb daca inca mai ai nevoie ca cineva sa-ti arate si sa-ti explice aceste lucrui, probabil nu te duce capul prea mult..
Credulitatea ta te-a orbit complet.Prejudecatile iti intuneca gandirea.
Nici un "om de stiinta"nu stie sa explice cum a aparut..FIRUL DE IARBA,cu atat mai putin sa-l creeze.Va suprasupraapreciati,domnilor evolutionisti.Existenta omului este o dovada zdrobitoare ca exista Dumnezeu.
La aceasta intrebare cercetarea stiintifica nu va putea da raspuns niciodata."
Hai sa schimbam un pic si vom avea iarasi o afirmatie corecta.
Ori, nu cumva aceste legi sunt asa pt ca exista Mos Craciun (Zeus, Alba ca zapada) care se ingrijeste sa fie asa si nu altfel?
La aceasta intrebare cercetarea stiintifica nu va putea da raspuns niciodata.
Stiinta nu poate demonstra o afirmatie care nu poate fi negata. De exemplu: "Undeva exista unicorni" nu poate fi negata in "Nicaieri nu exista unicorni" deoarece universul fiind infinit (din cate stim) nu poti cerceta toate posibilitatile/combinatiile.
Ce poate face stiinta si logica e sa-ti spuna ca e destul de improbabil ca un mos cu barba sa fi facut tot universul.
sic!
vorbim de lucruri diferite. eu aveam in cap multiversuri.
Cine ti-a spus ca stiinta cauta raspunsuri iar religia nu? Cine ti-a spus ca religia nu isi recunoaste greselile si limitele si nu are indoieli? Si la urma urmei cine e "religia" asta?
Atitudinea ta nu e infantila?
Eu cred ca la intrebarea ta se da raspuns zilnic in lumea stiintifica, pas cu pas...asa cum am aflat de ce Pamantul se roteste in jurul soarelui si nu invers vom afla si restul...e doar o chestiune de timp...dar asta nu va influenta cu nimic faptul ca suntem umani si ne este frica de ceva ce nu putem concepe...ca vine un moment in care totul inceteaza...
Bineinteles ca nu a existat un sarpe vorbitor, la fel cum nu a existat Fat Frumos ...
E doar un simbol al "raului"
Dar sarpe(animalul care-l cunoastem noi acum) vorbitor sigur nu a fost.
Sarpele e un simbol pentru ceva; daca o sa citesti, o sa vezi ca sarpele apare ca zeu pe toate continentele in aproape toate culturile(Nagas, Quatzelquatl(cred ca asa se scrie), pana si la noi apare in basme cu denumirea de balaur).
Acesta este tipul de rationament al celor indoctrinati religios. Le reamintesc ca pe vremuri nu au fost de acord nici cu faptul ca Pamantul este sferic si nu plat. Si atunci erau tot asa de siguri de adevarul afirmatiilor lor.
Iar daca este deasupra acestui univers, atunci nu avem cum sa-L cercetam cu mijloacele pe care le-am putea inventa folosind ceea ce face parte din acest univers. Daca exista Dumnezeu atotputernic, atunci El se reveleaza pe Sine cand vrea El si cum vrea El
inca ti-e frica.
Nu cumva, atunci cand vei avea demonstratia ca exista sa fie jale pentru tine.
Cat despre mine, si daca, sa zicem ca nu exista Dumnezeu, nu pierd absolut nimic avand credinta ca este un Dumnezeu plin de bunatate si dragoste, care inca mai ingaduie sa fie rele in lume pt ca, daca ar fi sa treaca sa judece totul, atunci ar condamna tare multi, ceea ce nu-I face deloc placere, drept care mai amana un pic...
In ceea ce priveste afirmatia ta: “sa zicem ca nu exista Dumnezeu, nu pierd absolut nimic avand credinta ca este un Dumnezeu ...”, acesta reprezinta un mod pervers de a gandi. Este un “joc la doua capete”. Este un mod rusinos de a te raporta la problematica existentei lui Dumnezeu.
Deci, dupa cum nu poate nimeni face o demonstratie completa ca nu exista, tot asa nimeni nu poate face demonstratie completa nici ca exista.
Daca iti place sa crezi ca nu exista, asta e atitudinea ta personala. Si ramane sa analizezi tu insuti care este motivatia reala a atitudinii tale.
Ma rog, ca argument suprem - al celei mai temeinice logici-, iti mai ramane batjocora.
pentru ca e vorba de a crede ca exista Dumnezeu.
asa cum zici, nu ai cum sa "demonstrezi" ca exista sau ca nu exista Dumnezeu.
cert e ca nimeni nu poate nega ca deasupra noastra exista ceva, nu doar un joc al intamplarii, ci un sens al lucrurilor.
interpretari vizuale, un batran cu barba, iar ca in Rai curge lapte si miere, sunt un mod in care au putut oamenii sa se exprime.
daca ai fi un triungghi intr-un plan iar un cerc din acel plan ti-ar zice ca exista cuburi, l-ai crede?
“Just as a chimpanzee can’t understand quantum theory, it could be there are aspects of reality that are beyond the capacity of our brains.”
Daca admitem ca exista/pot exista lucruri pe care nu le intelegem, atunci nu putem face afirmatii de genul: exista/nu exista Dumnezeu, pt ca nu avem argumente absolute si finale (asa ceva nu exista si istoria ne-a demonstrat-o de multe ori).
Putem numai sa afirmam: Cred ca exista / Nu cred ca exista Dumnezeu.
Astfel, oamenii religiosi care cred in Dumnezeu au un atu fata de cei care nu cred: nu sunt ipocriti. Ei spun "Cred in Dumnezeu" si convingerea este personala, si nu in relatie cu ceva extern (materie, ideologii, stiinta, etc). Cei care nu cred spun adesea: "Nu exista Dumnezeu" si cad in propria capcana pentru ca nu pot demonstra inexistenta lui Dumnezeu cu argumente care se reduc la ceva de genul: "Nu stiu nimic despre Dumnezeu, nu am nici o dovada palpabila despre existenta Lui uitandu-ma in universul care ma inconjoara, deci nu exista Dumnezeu"
Cam astea sunt cele doua pozitii antagonice in discutie. Insa una e sincera, cealalta ipocrita (atat fata de sustinatorii insisi cat si fata de ceilalti).
Ca sa afirmi ca nu exista Dumnezeu iti trebuie argumente puternice, adevaruri absolute (cum sunt numite in Filozofie).
ateii nu spun - divinitatea nu exista.
ateii spun - nu exista dovezi care sa sustina existenta unei divinitati.
In particular cand un teist defineste o anumita zeitate, ii descrie proprietatile si isi prezinta "dovezile", ateul le poate demonta si poate afirma "ACEASTA divinitate nu exista".
In cazul afirmatiilor nesustinute de dovezi acestea pot fi respinse fara dovezi.
Legat de afirmatiile nesustinute de dovezi citeste postul meu un pic mai jos.
Pana atunci pozitia sceptica este singura justificata si onesta intelectual.
Chiar si in exemplul tau de mai jos daca un razes ar fi afirmat ca in urma unei revelatii personale stie ca exista o forta ce va fi folosita pentru alimentarea trasurilor fara cai in viitor, atata vreme cat nu are dovezi sau un model teoretic testabil pozitia sceptica a celorlalti este singura justificata.
Cine spune ca exista Dzeu, de asemenea nu stie ce vorbeste.
Nici una din aceste variante nu poate fi dovedita de societatea umana actuala. A dovedi ca ceva nu exista este infinit mai greu decat a dovedi ca exista (asta e valabil pt orice, nu doar in cazul Dzeu) - pt a dovedi existenta e nevoie de o singura observatie care sa includa acel lucru. Pe a dovedi inexistenta e nevoie de tehnici complexe, deseori greu de gasit si inteles.
@BEDE
"nu cumva aceste legi sunt asa pt ca exista Dumnezeu care se ingrijeste sa fie asa si nu altfel?"
Asta e un argument ridicol, pe care l-am intalnit foarte des. Parerea mea e ca face mai mult rau pentru cauza ta, decat bine; asta pentru ca, fiind fals, creaza impresia ca religia are nevoie de inventeze argumente si sa se bazeze pe naivitatea oamenilor pentru a-si explicat existenta. Faptul ca nu se poate explica de ce viteza luminii e constanta si are valoare pe care o are NU E DOVADA ca exista Dzeu. Nu e nici macar argument. E doar ceva necunoscut.
Uite o situatie aberanta la care ne duce logica ta: Mie mi-au disparut niste bani din casa. Logica ta imi spune ca, faptul ca nu stiu unde sunt e DOVADA ca tu mi i-ai luat. Iar faptul ca mi-au mai disparut si alte lucruri (niste chei, o foaie de hartie cu cateva lucruri importante, etc) nu sunt decat alte dovezi ca tu furi de la mine. Ar trebui sa actionez in directia indicata de aceste dovezi?
Ridicolul provine din faptul ca desi sunt o multime de posibilitati pentru disparitia acelor lucruri , unele imi vin in minte altele nu (inclusiv ca tu sa le fi luat), logica ta spune ca e OK sa ma concentrez doar pe una care are probabilitate diferita de zero si sa le ignor total pe celelalte. Iar faptul ca acea posibilate exista, e dovada in sine pentru a decide ce s-a intamplat.
Venind cu astfel de non-argumente, credibilitatea mesajului tau scade.
"La aceasta intrebare cercetarea stiintifica nu va putea da raspuns niciodata."
Probabil ca ai niste dovezi care sa sustina chestia asta. Sunt tare curios sa le aflu si eu. Si te rog sa tii cont ca "niciodata" e o perioada foarte lunga de timp.
Te rog sa citesti mesajul meu anterior despre non-dovezi si incearca sa nu subrezesti si mai mult credibilitatea mesajului tau.
Dl Hawking este si el la randul lui doar un om al credintei, atata doar ca el crede in neexistenta lui Dumnezeu (in mod aprioric), neputand aduce dovezi de nici un fel in acest sens.
frzzfecgvh yhgce ggtyhvc xtgrchtnjv gxtgxgt hgrh
Hazard este o însiruire inconstienta de lucruri si de posibilitati. Ceea ce implica însa ordinea, ne face sa revenim la întelesul sensului de LOGOS.
CÍNIC, -Ă, cinici, -ce, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care dă pe față, cu sânge rece, fapte sau gânduri condamnabile, care calcă, fără sfială, regulile moralei, de conviețuire socială și de bună-cuviință; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează, exprimă asemenea atitudini.
MIZANTRÓP ~i m. 1) Persoană care manifestă aversiune față de specia umană. 2) Persoană cu caracter sumbru, care preferă singurătatea, evitând contactul cu societatea. /<fr. misanthrope
tu ai auzit cuvintele acestea dar nu stii ce inseamna si le folosesti dupa cum crezi tu. acesta este motivul pentru care noi radem de tine.
Nu doar frumosul emotioneaza!
Patetic este si ceva care trezeste sentimente de compasiune, mila si tristete. Si uratenia emotioneaza.
sa-ti intre bine in cap: bunatatea unui om nu este data de credinta lui, ci de actiunile sale si motivul pentru care le face!
ca sa traduc: daca iti vine sa omori pe cineva da te abti din frica de dumnezeu nu esti la fel de bun ca unul care se abtine pentru ca pur si simplu crede ca asa ceva e rau (fiin ateu nu se teme de alte aberatii)!
daca exista dumnezeu si nu ia in considerare chestia asta inseamna ca e un mare dobitoc, si ca oricum nu merita sa traim cu el!
nu cred ca exista..oricum nu in sensul adoptat de crestini.
diferenta dintre bine si rau, nu a aparut o data cu crestinismul.
oricum ... daca existam pur si simplu pentru ca el a avut chef de joaca de-a creatia..si doar pentru a avea pe cineva care sa il asculte orbeste....atunci mai bine fara. Nici de la animalele de casa nu avem astfel de pretentii.