Cum se poate vedea o stea care a murit cu peste 400 de ani in urma ? Si nu orice stea, ci una celebra. Supernova de la care a inceput « revolutia stiintifica ». O echipa de astronomi a reusit acest lucru. Folosind unul din cele mai mari telescoape terestre si o interesanta tehnica de amplificare, ei au fost capabili sa « fotografieze » un fel de ecou luminos al...supernovei lui Tycho Brahe. Dupa care au folosit datele pentru a re-crea filmul exploziei. Rezultatele, publicate in ultimul numar al revistei Nature, constituie un interesant exemplu de astronomie sofisticata si « arheologie stelara ».
 |
In Noiembrie 1572, insa, Tycho observa un fenomen ceresc cu totul neobisnuit : o stea noua si foarte stralucitoare, mult mai stralucitoare decat toate celelalte stele de pe cer. Iata cum este descris evenimentul intr-o carte publicata un an mai tarziu,De nova stella.
« In a 11-a zi a lui Noiembrie, la inserat, imediat dupa apus, contemplam cerul senin pe
) |
| De nova stella, 1573 Foto: University of Copenhagen |
|
Am observat o stea noua si neobisnuita, mult mai stralucitoare decat toate celelalte, care stralucea deasupra capului meu.
Cum stiam, de copil, toate stelele de pe cer, chiar si pe cele mai mici – ca sa nu vorbim de o stea de asemenea stralucire – am fost cu totul uluit de aceasta priveliste, pana intr-atat incat aproape ca m-am indoit de proprii mei ochi.
Abia cand am vazut ca si altii, carora le aratam minunatul eveniment, erau capabili sa vada ce vedeam si eu, am inceput sa nu ma mai indoiesc.
Un miracol, un adevarat miracol, pe care nimeni din vremea noastra nu l-a vazut vreodata, pe care nimeni nu l-a vazut vreodata, de la inceputul lumii si pana astazi »
O noua stea pe cer insemna cu totul altceva in 1572 decat inseamna astazi. Era un eveniment imposibil. Orice om cultivat invata pe atunci la universitate ca traieste intr-un cosmos ordonat, solid, inchis, avand in centru Pamantul.
Imprejurul Pamantului se rotesc cerurile, sfere cristaline in care sunt incrustate, ca niste diamante, stelele si planetele. Acest cosmos, imaginat deja de greci cu cateva sute de ani inaintea erei noastre, era imaginea « stiintifica », respectabila si traditionala, impartasita de toata lumea in secolul XVI.
Poate cu o unica exceptie : un preot si matematician obscur pe nume Nicolaus Copernicus care tocmai publicase (in 1543) o carte care spunea altceva. Dar si in cosmosul traditional, si in teoria lui Copernic, cerurile sunt fixe, eterne si neschimbatoare. Aparitia unei noi stele intr-un astfel de univers trebuia sa fie un miracol, adica o interventie divina directa. Sau un semn rau, asa cum multi dintre contemporanii lui Tycho Brahe chiar sustin, profetind in felurite moduri sfarsitul lumii.
Nasterea unui astronom
Pentru Tycho Brahe, supernova care avea sa-i poarte numele, a insemnat inceputul unei cariere cu totul noi. Nobilul danez s-a transformat intr-un astronom dedicat. Tycho si-a consacrat intreaga viata studierii cerului (in cea mai mare parte cu ochiul liber, folosind doar cateva instrumente geometrice pentru localizarea stelelor pe cer, pentru ca telescopul nu fusese inca inventat).
A facut insa acest lucru intr-un stil propriu : a obtinut o insula pe care sa-si construiasca un observator, probabil primul mare observator astronomic european. Uraniborg a devenit celebru in epoca, ca si observatiile si hartile stelare intocmite de Tycho Brahe pe baza carora, cateva zeci de ani mai tarziu, un ceva mai tanar colaborator, Johannes Kepler, avea sa construiasca o cu totul alta imagine a lumii si o noua fizica.
Astronomia noua
Tycho Brahe a numit-o « stellar nova », sau steaua cea noua, fara sa stie, de fapt, ca ceea ce vedea era de fapt moartea unei stele : o explozie cosmica cu care se incheie viata unui anumit tip de stele, adica ceea ce numim azi o supernova. Astazi stim ca exista mai multe tipuri de supernove, clasificate in functie de tipul stelei care a « murit » in explozie. Echipa de astronomi de la Max Plank Institute, din Heidelberg, condusa de Oliver Krause, a identificat supernova lui Brahe cafiind una de tip 1a, adica provenind din explozia unei stele foarte dense, numita pitica alba.
Cum se poate insa observa astazi o stea care a murit acum 400 de ani ? In principiu, cercetatorii pot observa ramasitele pe care explozia le-a lasat in urma, insa acest lucru nu este foarte util daca vrem sa aflam ce stea a explodat si cum arata supernova in momentul exploziei. Atunci, se poate incerca altceva. Este vorba despre captarea unui semnal luminos foarte, foarte slab, insa amplificat de un fel de « ecou ».
Cand o supernova explodeaza, unda de soc a exploziei se propaga in toate directiile si este uneori reflectata de norii de praf interstelar. Cum lumina circula cu viteza finita, putem calcula unde a ajuns unda de soc in diferite momente si cauta diferitele « reflexii » pe norii de praf interstelar din diferite regiuni. Aceste reflexii pot fi apoi captate de pe Pamant, ca un ecou indepartat al marii explozii.
Cercetatorii au folosit unul dintre cele mai mari telescoape terestre, telescopul Subaru, de pe Mauna Kea, Hawaii. Observatiile directe si indirecte, determinari de spectre si foarte multa munca au dus in cele din urma la identificarea tipului de supernova, adica la re-crearea filmului exploziei cu care a inceput, la sfarsitul secolului al XVI-lea, noua astronomie.
Detectarea supernovelor este ceva obisnuit in astronomie, insa supernova lui Brahe este cea mai « batrana » dintre exploziile observate pana acum in Calea Lactee.
Articolul original :
Krause O et all, Nature, 456/2008, 617-619.
Linkuri interesante
http://chandra.harvard.edu/photo/2005/tycho/
O reconstructie computerizata a aceluiasi eveniment
0
4
){kind=link}