Totusi, posibilitatea ca ele sa cada exact in perimetrul dat este destul de mica: ajungand in straturile dense ale atmosferi ele se vor dezintegra, dupa toate probabilitatile.
Satelitul UARS (Upper atmosphere research satellite) a fost lansat in 1991 de la bordul navetei Discovery si a functionat pe orbita circumterestra la o inaltime de aproximativ 600 km si o inclinatie de 57 de grade. Principala lui misiune a fost studierea straturilor superioare ale atmosferei, in special a cauzelor aparitiei gaurilor de ozon.
Ulterior, NASA a hotarat sa renunte la exploatarea aparatului. In pofida faptului ca bugetul NASA este cel mai mare din lume, principalul motiv al deciziei a fost reducerea cheltuielilor: anual, programul UASR inghite peste 10 mil.$, Specialistii NASA, scrie publicatia citata, s-au gandit, initial, sa scoata satelitul de pe orbita cu ajutorul uneia dintre navete, dar ideea nu a fost niciodata realizata in practica. Mai ales ca satelitul a fost deteriorat in urma unei ciocniri cu un obiect necunoscut.
Cercetarile ulterioare au condus la concluzia ca misteriosul obiect a fost, de fapt, un fragment al satelitului sovietic Kosmos-1275, care, la randul lui a fost scos din functiune ca urmare a unei coliziune cu "gunoiul" cosmic inca din 1981.














