Structura atomilor pe care o avea sub ochi contrazicea orice logica: cercuri concentrice, formate fiecare din zece puncte stralucitoare spatiate exact la aceeasi distanta.
O simetrie de ordin 5 total incompatibila cu cunostintele stiintifice ale epocii, potrivit carora cristalele nu puteau admite decat simetrii de ordinul 2, 3, 4 sau 6, fara a crea un imposibil haos al atomilor, a explicat miercuri presei Sven Liden, membru al Comitetului Nobel pentru chimie.
Descoperirea cercetatorului israelian, pe atunci detasat la un laborator american, a suscitat neintelegere si chiar respingere in randul colegilor lui, pana la punctul de a i se cere demisia din laborator.
Directorul laboratorului a mers pana acolo incat i-a intins un manual de cristalografie, sugerandu-i sa-l studieze atent, isi aminteste cercetatorul israelian.
"I-am raspuns: 'Nu am nevoie sa-l citesc, predau acest manual, stiu ca este imposibil, dar este acolo, in fata mea'", explica cercetatorul.
Laureatul premiului Nobel 2011 povesteste, intr-un interviu acordat in 2010, modul in care a fost exclus din grupul de cercetatori de conducatorul acestuia dupa ce si-a anuntat descoperirea (minutul 6,05).
"M-a expulzat din grupul lui. Mi-a spus esti o rusine pentru acest grup, nu pot suporta aceasta rusine si mi-a cerut sa parasesc grupul. Si am parasit grupul. Era un prieten bun al meu, dar nu a putut suporta ca oamenii sa-si spuna ca aceasta prostie venea din grupul lui", spune Daniel Shechtman.
"Cativa ani am fost singur, am fost ridiculizat, am fost tratat rau de colegii mei", adauga el.
Unul dintre criticii cei mai virulenti ai acestei descoperiri a fost Linus Pauling, el insusi laureat al premiului Nobel pentru chimie.
Zece ani mai tarziu, dupa numeroase confirmari experimentale, descoperirea lui Daniel Shechtman este acceptata oficial de comunitatea stiintifica.
In vara lui 2009, oamenii de stiinta au descoperit pentru prima oara o forma "naturala" a cvasi-cristalului intr-un rau din Rusia, un minereu compus din aluminiu, cupru si fier.
Aceste materiale prezinta o foarte mare duritate dar se pot sparge la fel de usor ca si sticla, fiind foarte puternic izolatoare pentru caldura si electricitate, ceea ce permite numeroase aplicatii industriale.
Otel care contine cvasi-cristale a fost deja utilizat pentru lamele de ras si pentru instrumentele dedicate chirurgiei ochiului.
Aceasta noua clasa de materiale pasioneaza nu doar chimistii, dar si matematicienii, deoarece structura sa, in special distanta care separa atomii, este dominata de "numarul de aur", asa cum este cazul mozaicelor arabo-andaluze sau a altor forme estetice stravechi.
Este interesant faptul ca frumusetea isi are seva in irational.
Iata ca povestea s-a repetat dupa 2000 de ani, cand toti erau convinsi ca o structura cristalina poate exista numai sub forma unei iteratii a aceluiasi cristal, pana a venit altul sa le demonstreze contrariul.
Si structura societatii umane este tot una de tip irational.
In aceeasi ordine de idei, numarul de aur e specific pentagonului, nu neaparat acestor cvasi-cristale. Deci nu sariti ca are direct de-a face cu numarul de aur, ok?
Nu mai comentati va rog falsitati. Sunteti pseudo sofi!
Exemplul de fata ne arata însa ca trebuie sa fim întotdeauna pregatiti pentru a îmbratisa misterul si nu prea grabiti în a-l elimina.
Afirmatia este valabila pentru orice implica cunoastere.
aici vb de DOVEZI!
nu trebuie sa spunem ca ceva este imposibil, dar acel ceva trebuie dovedit cu DOVEZI!!!
Odata axiomele acceptate, se dezvolta teorii stufoase care se destrama la cea mai mica schimbare a axiomaticii.
Aici axioma a fost ca nu se poate decit prin repetarea unui model.
S-a dovedit a fi falsa presupunerea, asa ca teoria a facut PLICI.
La fel si cu Pamintul care era considerat AXIOMATIC plat.
Apropo: "planetele" sint denumite asa pentru ca au suprafata PLANA, ok? Deci numele este tributar axiomelor milenare. Dar nu poti sa le schimbi acum numele si sa le spui "curbete" sau "sferete", nu?
e ca si cum eu as sutine ca exista extraterestrii si daca tu nu esti capabil sa aduci dovezi ca nu exista, rezulta automat ca ei exista, nu? :)
nu e lunga discutia, tu o duci intr-o zona care crezi tu ca te avantajeaza.
aici ar intra: dragonii, calatoria superluminica s.a.m.d.
Nu m-as mira ca exact ostracizarea omului de stiinta (care a contribuit cu ceva pentru societatea pamant) sa fi fost factorul cheie pentru care a primit premiul N.
Adica, este vorba de o intreaga cariera (29 de ani) in care respectivul a fost boicotat.
Aici, este vorba de incapatinarea in a crede in ce a descoperit.
http://www.jcrystal.com/steffenweber/qc.html
Acesta este materialul din care sunt facuti marii descoperitori si deschizatori de drumuri. Intotdeauna au fost in jurul lor, sceptici, negationisti, birocrati increduli si alte capete patrate care au murit cu manualul si dogmele inflexibile in mana. Temerarii, cei care nu se tem de parerea mediocritatilor inconjuratoare, acestia sunt invingatorii.
Ce satisfactie dulce trebuie sa aiba d-nul profesor, ce hepatita au facut probabil toti fosti colegi americani.
Mai trebuie adaugat ca aceasta descoperire a determinat schimbari majore in chimia teoretica si aplicata iar foloasele practice sunt deja aplicate in obtinerea unor aliaje pentru industria spatiala, aeronautica, electronica, instrumentatii sofisticate pentru cercetare stiitifica in chimie, medicina si fizica, in industria petrolului, geologie, a prelucrarilor industriale, in fizica energiilor inalte etc.
Cand a auzit ca "Tziglele lui Penrose" exista si in realitate (e vorba chiar de descoperirea pentru care s-a acordat Nobelul), un coleg de facultate a spus amuzat: "Sa stii ca Natura plagiaza rezultatele matematicienilor" :) ...
phi=(1+radical(5))/2=1.618.....
Fii responsabil pe cea ce spui, ca mai citesc si tineri in formare si se deruteaza .
Fi nu este transcendent, este irational algebric fiind radacina pozitiva a polinomului
X^2 - X - 1
Revenire ushoara iti doresc !
deci toate numerele transcendente (transcedentale) SUNT irationale.. reciproca insa NU e valabila.. Exemplu: radacina patratica a lui 2 care e un nr. irational si este algebric nu transcendent.
Un nr. real sau complex este transcendent daca nu este radacina a unei ecuatii polinomiale cu coeficienti reali.. iar asta e foarte greu de dovedit..
Zi-ne si noua cum ai demonstrat ca numarul de aur e transcendent... cand el saracu e numar algebric.. si reprezinta solutie a unei ecuatii polinomiale cu coeficienti reali...
Frumusetea stiintei consta in faptul ca ofera o alta cale de a intelege, incet si greu, ce a gandit Bunul Dumnezeu cand a creat Lumea .
1) 95% din oamenii de stiinta de top (aia eminenti de care aduci vorba) sunt atei (50%) sau agnostici (45%), dupa sondajele Nature (USA) & Royal Society (UK). Intrebarea e ...cati oare or fi religiosi ? :)
2) Nenea asta cu Nobelul nu e tocmai religios. E la fel de mozaic pe cat sunt eu de ortodox :)
3) Ateii nu pot fi pacatosi. Doar misticii :)
Sanatate.
(vezi comentariul lui mvr)
este uimitor cum o gramada de oameni cred niste lucruri numai ca trebuie sa le creada ... si nu cred dovezi stiintifice domnstrate! (inainte sa urlii ca newton s-a inselat... well mecanica nu e gresita... e doar incompleta) si pe langa asta acesta e meritul stiintei, ca cerceteaza si isi recunoaste greselile.
religia nu face acest lucru sub nici o forma, pentru ca daca ar face-o ar insemna distrugerea acelei religii
PS: d c atei pacatori? conform religiei tale(crestin presupun) 4 miliarde de oameni de pe planeta asta sunt pacatosi (toti cei ce nu cred in religia ta). inafara de o carte fara nici o dovata (doar credinta) ce alt motiv mai ai sa faci ateii pacatosi?
Cum ateii nu apartin vreunei religii, n-au cum sa devina pacatosi.
Uite un scurt istoric:
- in 1981 Shechtman incepe munca ce-i va aduce in cele din urma Nobelul
- in 1983 realizeaza importanta descoperirii sale
- are ceva probleme in a-i convinge si pe alti oamenii de stiinta de rezultatele cercetarii sale
- in vara lui 1984 incearca sa publice un prim articol in Journal of Applied Physics; articolul e respins din cauza ca dovezile empirice par neconcludente
- nu se descurajeaza si in Noiembrie 1984, in colaborare cu alti 3 oameni de stiinta (un evreu, un francez si un american), reface articolul initial si-l trimite catre Physical Review Letters ... articolul trece de Peer-review si e publicat doar cateva saptamani mai tarziu
Momentul in care lucrarea sa a trecut de peer-review e de fapt punctul de cotitura cand ideile sale sunt validate de comunitatea stiintifica. In niciun caz data cand a primit Nobelul.
Shechtman a facut de fapt mult mai mult: a descris pana in cele mai mici detalii experimentul sau, cu scopul declarat ca orice alt cercetator din lume, cu acces la un laborator modern, sa-i poata replica rezultatele.
In 1987, la o conferinta in Perth, Australia, reuseste sa prezinte chiar fotografii ale cvasi-cristalelor realizate de cercetatori francezi si japonezi, moment in care multi dintre cei mai vocali critici ai sai, care mai ramasesera, sunt adusi la tacere.
A, stai putin! Si Shechtman a gresit, ca opozantii lui Galilei, de altfel. Cam asta era ideea mesajului meu. Deci mai am o speranta.