Cei mai vechi spermatozoizi fosilizați de animal, vechi de 100 de milioane de ani și care măsoară de 4,6 ori dimensiunea progenitorului lor, au fost descoperiți în crustacee mici prinse într-o bucată de chihlimbar de către o echipă internațională de paleontologi, relatează AFP.

OstracodaFoto: Captura Wikipedia

Până în prezent, cele mai vechi exemple cunoscute de spermatozoizi fosilizați au o vechime de 17 milioane de ani, spune echipa de cercetători condusă de dr. He Wang de la Academia Chineză de Științe, într-un articol publicat miercuri în prestigioasa revistă Journal of Royal Society.

Animalul în cauză este o ostracodă, numit Myanmarcypris hui de către oamenii de știință, un crustaceu care există de 500 de milioane de ani și care este reprezentat astăzi de mii de specii care trăiesc în oceane, lacuri și râuri.

Corpul lor moale este protejat de o cochilie calcaroasă de tip bivalve care, în general, nu depășește un milimetru.

În perioada Cretacicului (acum aproximativ 145 până la -66 milioane de ani în urmă), aceste ostracode au trăit probabil în apele de coastă din Birmania, unde au rămas prinse într-o masă de rășină de copac.

Aici a fost găsită piesa de chihlimbar: prima dată în posesia unui colecționar chinez, ea a fost dată în 2017 doctorului Wang pentru ca acesta să o studieze.

Calitate mai degrabă decât cantitate

Oamenii de știință au confirmat mai întâi că aceștia au fost într-adevăr cei mai vechi spermatozoizi fosilizați identificați până în prezent. Aceștia au fost găsiți în corpul unei femele, indicând că ea trebuie să fi fost fecundată cu puțin timp înainte de a fi prinsă în chihlimbar.

O altă surpriză a fost confirmarea ipotezei lor a existenței ancestrale a „spermatozoizilor uriași”, particularitatea acestor ostracode, care poate măsura până la 4,6 ori dimensiunea corpului masculului.

„Este ca și cum o ființă umană ar produce un spermatozoid de aproximativ 7,30 metri, așa că este nevoie de multă energie pentru a-i face!”, a declarat pentru AFP Renate Matzke-Karasz, de la Universitatea Ludwig-Maximilians din München (Germania) și coautor al studiului.

„Această piesă ne-a permis să ne validăm ipotezele conform cărora acești spermatozoizi uriași existau deja de 100 de milioane de ani”, continuă biologul. Până atunci, aceste ipoteze se bazau pe descoperirea, în 2009, a unor organe genitale mari la aceste crustacee, presupunând existența spermatozoizilor, prin urmare, disproporționată.

Aceasta este un fel de excepție în regnul animal, deoarece majoritatea masculilor (inclusiv oamenii) produc de obicei zeci de milioane de spermatozoizi mici, dar în cantități foarte mari.

Totuși, aceste crustacee, la fel ca anumite drosofile, ar favoriza contrariul: produc un număr mic de spermatozoizi, dar de calitate înaltă și de dimensiuni XXL, pentru a-și spori șansele de a câștiga cursa de fertilizare a ouălor.

Co-evoluție

Mai multe ipoteze contradictorii se ciocnesc cu privire la utilitatea lor evolutivă: la unele animale, „un grad ridicat de concurență între masculi poate duce la o prelungire a vieții spermatozoizilor, în timp ce (la altele) un grad scăzut de concurența duce, de asemenea, la o durată de viață mai lungă a spermatozoizilor”, spune Matzke-Karasz.

Cercetătorul este convins că, în cazul acestor ostracode, mărimea spermatozoizilor este dovada unei forme fizice bune pentru masculi, o trăsătură „favorizată” de femele care, în consecință, sau la origine, au adoptat caracteristici genitale potrivite pentru a găzdui acești gameți giganți: „Aceasta este o co-evoluție”.