Samarkand este cel mai frumos și celebru oraș din Asia Centrală, iar acum 7 secole a fost capitala lui Timur Lenk și au fost construite edificii monumentale islamice. În ultimii 20 de ani Uzbekistanul a investit mult pentru a restaura orașul și pentru a-l face mai atractiv pentru turiști, dar o parte din ce s-a făcut a stârnit controverse, mai ales că unele modificări radicale nu au ținut cont de adevărul istoric, iar altele au constat în demolarea unor case foarte vechi.
Samarkand este un oraș cu 400.000 de locuitori și este celebru pentru moschei, pentru minarete, pentru școlile coranice, pentru marea piață centrală Registan și pentru plăcuțele ceramice colorate.
Orașul a fost fondat în secolul 5 î Hr și grecii îl numeau Marakanda. În 329 î Hr orașul, care făcea parte atunci din imperiul Sogdian, a fost cucerit de Alexandru cel Mare care a spus că locul este și mai frumos decât își închipuise. Samarkand se află la marginea deșertului Kîzîlkum (Qizilqum în uzbekă).
Orașul a crescut mult între secolele 6 și 13, datorită comerțului din China, India și Persia și datorită faptului că se afla la o intersecție de drumuri negustorești.
Cea mai bună perioadă pentru oraș a fost între 1370 și 1405 când Timur Lenk, cuceritor celebru, dar sângeros, a stabilit capitala sa aici și a ordonat construcția multor clădiri care aveau să aducă faimă orașului. Se estimează că pe la 1400 orașul avea cam 150.000 de locuitori. Ulugbeg, nepotul lui Timur Lenk, a transformat Samarkandul și într-un centru cultural pe la 1450.
Secolele următoare au adus declinul și, la un moment dat, pentru câteva zeci de ani, în secolul 18, orașul a fost părăsit, mai ales după un șir de cutremure. Repopularea s-a făcut după 1870 când Samarkandul a fost ocupat de ruși care au adus apoi către el și calea ferată.
Samarakand are cea mai frumoasă piață din Asia centrală, Registan și este celebru pentru construcții islamice precum moscheea Bibi Khanym, școala coranică Ulugbeg, medresa Tilla-Kari și mausoleul Shah-i-Zinda.
Orașul este turistic, dar controversa stârnită în ultimii 20 de ani este legată de intensul program de renovare declanșat de statul uzbek. Au fost construite clădiri noi, au fost demolate părți din cartiere vechi aflate în centru și au fost renovate vechile clădiri islamice, pe unele fiind adăugate inscripții noi.
Unii salută programul și spun că era necesar, alții spun că unele renovări nu au nicio legătură cu istoria și sunt extrem de nepotrivit realizate și că sunt chiar prost executate.
Criticii spun că restaurările s-au făcut în mod neglijent și din această cauză structurile originale au de suferit. Cealaltă tabără spune că dacă restaurările nu se făceau, clădirile s-ar fi prăbușit sau ar fi rămas în ruină.
Autoritățile uzbece spun că era nevoie de o restaurare serioasă fiindcă toate clădirile au fost grav afectate de numeroasele cutremure din ultimele secole, cea mai celebră fiind prăbușirea, în 1897, a structurii originale a moscheii Bibi-Khanim, care nu fusese restaurată până atunci.
Autoritățile mai spun că în afară de cutremure, structurile au fost slăbite fiindcă din ele s-au luat de-a lungul timpului fragmente care au fost folosite la construcție în altă parte.
Controversele legate de renovări par în ultimul an să scadă în intensitate, fiindcă au avut loc mai multe discuții între UNESCO și factorii de decizie din Samarkand pentru a stabili un plan clar de renovări care să țină cont de părerea localnicilor, dar și de cea a experților în conservare.
Unul dintre lucrurile criticate adesea ține de faptul că zone care nu au fost considerate de interes turistic, inclusiv case vechi și piețe din apropierea zonei centrale Registan, au fost demolate pentru a face loc unor drumuri noi și unor clădiri de apartamente moderne.
Sursa: National Geographic
