​Oamenii de știință de la Universitatea din New York, în colaborare cu cercetătorii de la Universitatea Stanford, au descoperit recent sinergia neurologică responsabilă pentru adaptarea vizuală, un fenomen pe parcursul căruia apare iluzia opticăMAE("motion aftereffect illusion"). Este vorba despre modul în care expunerea prelungită la un stimul senzorial poate influența felul în care alți stimuli vizuali sunt percepuți de către subiecții umani, scriefuturity.org.

Iluzia optica a expresiilor facialeFoto: captura ecran

Iluzia optică a mișcării și iluzia vizuală a expresiilor faciale

Două dintre cele mai cunoscute exemple de astfel de iluzii vizuale sunt iluzia optică a mișcării și cea a efectelor expresiilor faciale. Iluzia optică a mișcării apare atunci când ne concentrăm privirea asupra unui stimul vizual aflat în mișcare - spre exemplu o cascadă - și apoi ne fixăm atenția asupra unui obiect stabil - de exemplu o stâncă. Efectul obținut ce descrie această iluzie optică se manifestă prin perceperea obiectului stabil ca fiind în mișcare.

În ceea ce privește iluzia vizuală a expresiilor faciale, aceasta apare fie atunci când privim o față neutră ce pare a exprima tristețea după ce ne-am concentrat privirea asupra unei fețe zâmbitoare, fie atunci când privim o față neutră ce pare a fi zâmbitoare după ce ne-am concentrat atenția asupra unei fețe ce prezintă expresiile faciale specifice veseliei.

Noi constatări privind aparitia iluziilor vizuale

Studiul de față, publicat recent în revista de specialitate "The Journal of Vision", contestă o ipoteză comun acceptată, conform căreia efectele de adaptare sunt pur senzoriale.

Prin cuantificarea relației dintre răspunsurile senzoriale alterate prin experiență și modul în care acționăm asupra acestora, oamenii de știință au ajuns la constatat că adaptarea la subiectul experienței senzoriale ar putea schimbă modul în care neuronii senzoriali răspund la stimuli, dar și influența deciziile pe care le luăm în baza alterării percepției vizuale.

"Ne confruntăm adesea cu astfel de iluzii optice în viață noastră de zi cu zi, dar modul în care comportamentul nostru este influențat de aceste iluzii nu a fost bine înțeles până în prezent. Constatările noastre arată că există două procese separate ce funcționează sinergetic," explică Prof. Roozbeh Kiani, autorul principal al studiului.

Adaptarea efectului pe care astfel de iluzii optice îl au asupra noastră poate fi inteleasa ca o manifestare a unui proces normativ, benefic pentru creier.

"Sistemul nervos folosește acest proces de adaptare pentru a regla gama de stimuli la care este mai sensibil. Expunerea prelungită la un stimul se traduce în șanse crescute pentru observarea stimulilor asemănători. Deciziile noastre se adaptează, astfel, acestui proces, influențând activitatea neuronilor senzoriali," adaugă Jonathan Winawer, unul dintre autorii studiului.

Astfel de ajustări la stimulii exteriori cresc abilitatea noastră de a distinge între așteptările pe care le avem și subiectul experienței senzoriale, reducând concomitent și timpul de reacție la stimuli. Cu toate acestea, acest proces de ajustare poate da naștere unor iluzii optice precum cele menționate mai sus.

În ce a constat studiul

Pentru a cuantifica rolul sistemului de adaptare al creierului utilizat pe parcursul luării deciziilor, oamenii de știință s-au axat pe exemplul iluziilor vizuale ale interpretării expresiilor faciale.

Astfel, voluntarilor la studiu li s-au prezentat imagini faciale ale unei singure persoane ale cărei expresii faciale au variat de la cele specifice tristeții și până la cele specifice bună dispoziției.

Ulterior, cercetătorii au comparat interpretările participanților și timpul de reacție al acestora cu predicțiile modelelor științifice de luare a deciziilor.

Atât timpul de decizie, cât și cel de reacție la schimbările senzoriale din experiență influențează, pe tot parcursul procesului de adaptare al creierului la experiență senzoriale, însuși procesul decizional ce da naștere interpretării subiective, conchid cercetătorii.