Dacă Loeb are dreptate, va intra în istorie alături de Newton și Einstein / Dar Oumuamua ar putea fi un corp „pufos”, nu unul solid și ar putea face praf celelalte ipoteze.
De ce ar emite idei trăznite un astronom de la Harvard. Oumuamua, o pânză interstelară construită de extratereștri și care ne-a traversat Sistemul Solar împinsă de lumina astrului. Avi Loeb este astronomul de la Harvard, cel cu articolul devenit viral și emailuri larg distribuite, cel cu acreditări științifice impecabile care nu se jenează să susțină noțiuni absurde. Dar însăși nebunia ideii lui poate avea valoare științifică. Mulți cercetători, a scris filosoful Thomas Kuhn, au țesut în jurul puzzle-urilor intelectuale după regulile cunoscute. Uneori, insurgenți ca Galileo sau Einstein au răsturnat normele discursului științific, au propus ceva cu totul nou și au avut și curajul de a avea dreptate.
Din 2015, Loeb conduce un comitet științific consultativ pentru Breakthtrough Initiatives, o organizație privată fondată de miliardarul tech rus Uri Milner (și el fost fizician) cu scopul – vi se poate părea familiar – de a studia călătoria înspre stele și de a căuta semnale extraterestre. Aceasta i-a oferit lui Loeb o cale ferită de birocrația modernă. După ce a apărut Oumuamua, Loeb a apelat direct la Milner, care a direcționat una dintre Breakthrough Initiatives, numită Breakthrough Listen, pentru a scana obiectul cu radiotelescoape și a căuta semnale. „Într-un fel, știință cum se făcea acum 100 de ani”, a spus PetervWorden, director la Breakthrough Initiatives: „Cineva are o idee atrăgătoare, se duce la telescop și o studiază pe loc”.
Worden l-a cunoscut pe Loeb când primul era tehnolog-șef la Air Force pentru Inițiativa de Apărare Strategică a lui Ronald Reagan cunoscută ca Războiul Stelelor, iar ultimul un foarte tânăr fizician în armata israeliană. La Breakthrough Initiatives, ei caută moduri de a trimite obiecte dincolo de abisul dintre Soare și cea mai apropiată stea în timpul unei vieți omenești. Grupul de doctoranzi și cercetători post-doc ai lui Loeb acționează ca un stup de gândire, vânturând zeci de posibilități îndepărtate mergând până la motorul cu antimaterie din Star Trek. Preluând dintr-un studiu al fizicianului Philip Lubin, au anunțat proiectul Breakthrough Starshot: mici obiecte atașate de vele ușoare, împinse prin ceruri nu de vânt, ci de lumină. Țintind cu laserul spre ele, velele vor călători prin spațiu cu viteze de 20% din cea a luminii. Firește, Loeb și-a pus întrebarea: dacă oamenii vor putea curând să călătorească între stele cu vele ușoare, de ce n-ar face-o și extratereștrii? Nu poate fi și Oumuamua o pânză ușoară?
Întrebarea a fost primită cu mult scepticism profesional. Un omolog cunoscut, rugat să comenteze, a răspuns cu un email scurt: „Mama m-a învățat că, atunci când n-am nimic frumos de spus despre lucrările recente ale lui Loeb, să refuz interviul”. Bryan Gaensler, astronom la Universitatea Toronto, a spus că Loeb datorează publicului o explicație mai bună a justeții ideii sale: „Chiar dacă ești captivat de propria idee, trebuie să fii cinstit că nu e cea mai probabilă ipoteză. Când primești bani de la o fundație privată a unui miliardar rus, trebuie să fii foarte prudent în a-ți fundamenta ideile. Evident, există un interes de a veni cu motive pentru care să continue cu finanțarea”.
În fața criticilor, Loeb se apără: „Imaginația noastră se limitează la ce cunoaștem. Nu voi nega faptul că participarea mea la Starshot mi-a permis, m-a motivat să gândesc în acele direcții. Dacă voiam să-l utilizez ca vehicul de promovare a proeictelor Breakthrough, aș fi făcut-o mult mai bine”, spune el despre articolul cu Oumuamua ca velă stelară, care n-a beneficiat de un comunicat de presă. Însă în sens larg, argumentul în favoarea abordării lui Loeb – chiar dacă nu este impecabilă – este că poate deschide noi direcții în domeniu. Istoria fizicii este bogată în idei nebunești, improbabile și în final confirmate. Einstein a spus că „imaginația este mai importantă decât cunoașterea”, referindu-se la succesul teoriei generale a relativității. În alt faimos episod, fizicianul Wolfgang Pauli a propus existența unor mici particule fantomatice care să explice observații derutante, cu un sfert de secol înainte să fie descoperiți neutrinii. „Recunosc, propunerea mea părea a avea o mică probabilitate a priori. Totuși, doar cei care riscă pot câștiga”, a scris Pauli. (The Boston Globe)
Un alt astronom reputat vine cu o teorie cu totul nouă privind natura „obiectului extraterestru”. Dacă există un subiect care i-a făcut pe astronomi să se scarpine în creștet tot anul 2018, trebuie că a fost misteriosul vizitator interstelar denumit Oumuamua. Ciudatul obiect a traversat sistemul nostru solar în ultima parte a lui 2017, iar cercetătorii au petrecut aproape tot anul următor încercând să-și imagineze ce o fi fost. Teorii au fost multe, savanții propunând suspecți de serviciu ca un asteroid sau o cometă și chiar posibilitatea de a fi un obiect sau o navă extraterestră. Acum, un astronom veteran vine cu cu o teorie complet nouă și crede că are și dovezi care să o susțină.
Până în prezent, discuția în jurul lui Oumuamua a avut în centru obiectul ca fiind o bucată solidă din „ceva”. Stâncă, gheață, o mixtură a celor două sau poate o sondă extraterestră care scanează Sistemul Solar și raportează operatorilor săi din altă parte. Zdenek Sekanina este din 1980 cercetător la NASA Jet Propulsion Laboratory de la California Institute of Technology. Observator experimentat al cerului, el sugerează într-un nou articol că nu este de fel un obiect solid.
Sekanina afirmă că Oumuamua „poate fi un agregat monstruos de praf eliberat într-un recent eveniment exploziv”. Norul de praf, răsucindu-se și rotindu-se pe traiectorie, poate avea cele mai multe din caracteristicile ciudate observate de astronomi. Un aspect pe care cercetătorii nu l-au putut explica este acela că Oumuamua pare a accelera pe măsură ce se îndepărtează de Soare. Aceasta n-ar trebui să se întâmple cu un corp ca un asteroid, ceea ce i-a făcut pe unii să se gândească la o navă străină cu un fel de propulsie sau la o „pânză” care accelerează sub presiunea radiației solare. O masă de praf și gaze se poate comporta în acest mod și este o explicație mai pământeană decât aceea că Oumuamua este o navă de recunoaștere extraterestră. Sekanina notează că cercetări suplimentare sunt evident necesare, dar este o opinie nouă în saga Oumuamua, care s-ar putea dovedi răspunsul pe care îl caută cercetătorii. (Boy Genius Report – bgr.com)
