Sfârșitul lumii? O îndepărtată planetă moartă ne arată care va fi soarta Pământului. Recent, în timp ce priveau în spațiu la o stea îndepărtată, astronomii au descoperit pe orbita ei un fragment dintr-o planetă moartă și sfărâmată – una care ne poate arăta care va fi soarta Terrei. Într-un studiu publicat joi, savanții anunță că au descoperit primul mic fragment dintr-o planetă, orbitând în jurul unei pitice albe moarte, o descoperire „care vine din lumina apusului unui sistem planetar”. Blocul planetar poate proveni dintr-o lume distrusă în timpul zvârcolirilor de moarte ale stelei: „poate fi chiar o parte din nucleul sfărâmat al planetei”.
Cercetătorii au afirmat că este remarcabil că o bucată dintr-o planetă, oricât de mică, poate supraviețui atât de aproape de gravitația incredibil de puternică a unei pitice albe. Fragmentul, care orbitează în jurul stelei moarte la fiecare două ore, trebuie să fie neobișnuit de dens și să nu aibă un diametru mai mare de 400 km, ca să nu fie zdrobit de forța gravitațională a stelei.
Steaua moartă și planeta sunt în Calea Lactee, galaxia noastră, la 410 ani-lumină depărtare de Pământ. Soarta stelei și a planetei ne oferă o imagine solemnă a viitorului sistemului nostru solar, scrie revista Science: „Se știe că atunci când Soarele se va dilata într-o gigantă roșie, va absorbi planetele Mercur, Venus și Pământ”. Apoi se va concentra într-o pitică albă, întocmai ca aceea nou descoperită. „Nu e un gând atrăgător, dar avem încă șase miliarde de ani ca să ne plângem soarta”. (USA Today)
Prima fotografie a unei găuri negre va putea fi văzută peste câteva zile. Am văzut nenumărate ilustrații și simulări ale unor găuri negre în ultimii ani, dar niciodată o fotgrafie adevărată a uneia. Lucrurile se vor putea schimba miercuri 10 aprilie, când savanți se vor reuni în șase conferințe de presă simultane în jurul lumii pentru dezvălui „rezultatul revoluționar” al unor îndelungate eforturi de a captura imagini ale unor găuri negre în centrul Căii Laptelui și al unei galaxii învecinate.
Evenimentul american va avea loc la 9 dimineața (16, ora României) la National Press Club din Washington, DC. Va fi găzduit de National Science Foundation și de Event Horizon Telescope (EHT), o colaborare internațională care lucrează pentru a fotografia o gaură neagră utilizând opt radio-observatoare din jurul lumii, conectate pentru a forma un singur telescop de mărimea Pământului.
Savanții implicați în efort au evitat să discute rezultatele înaintea conferințelor de presă care vor mai avea loc la Bruxelles, Santiago, Shanghai, Tokyo și Taipei. Dar se crede că ele se bazează pe o comoară de date colectate din observațiile din 17 aprilie 2017 asupra lui Sagittarius A* (se pronunță Sagittarius-A-star), gaura neagră supermasivă situată la 26.000 de ani-lumină de Pământ, în centrul Căii Lactee, precum și asupra altei găuri negre supermasive din centrul galaxiei vecine Virgo A.
Găurile negre sunt rămășițe super-dense ale unor stele prăbușite în ele însele, ale căror forțe gravitaționale sunt atât de mari încât nici lumina nu le poate scăpa. Dar dacă ele sunt complet negre – invizibile – savanții cred că undele radio emise de gazele și praful care se rotesc în jurul lor sunt vizibile cu un telescop suficient de puternic.
Cum ar putea arăta într-o fotografie? Fizicenii au presupus că ar putea fi ca o pată închisă peste un fundal luminos – de fapt „umbra” găurii negre proiectată pe materia care se rotește în jurul ei. „Au aspirat întotdeauna să vadă imaginea umbrei unei găuri negre și cel mai bun pariu este că au îndeplinit aceasta” a spus Roger Blandford, astrofizician de la Stanford University care n-a participat la colaborarea EHT, într-un email pentru NBC News. „Te poți gândi la o gaură neagră ca la o lupă de mână pe care ai pictat un disc negru. Ce vei vedea depinde de lumina din spatele și din jurul ei”. Blandford a spus că va urmări evenimentul și că va fi „entuziasmat” să vadă imaginea unei găuri negre. „Când am fost prima oară interesat de găurile negre ca student, nu mi-am imaginat că așa ceva va fi posibil vreodată”. (NBC News)
Asteroidul Ryugu este atât de uscat că va trebui să ne mai gândim de unde provine apa de pe Pământ. Sonda spațială japoneză Hayabusa-2 a trimis primele date despre asteroid și în mod surprinzător se constată că nu deține nici un strop de apă. Din iunie 2018, sonda a ajuns la asteroidul pe care s-a așezat de trei ori și a colectat și o mostră de praf de pe suprafață, a făcut fotografii și a măsurat compoziția suprafeței. Primele analize ale datelor au fost prezentate la Lunar and Planetary Science Conference de la Woodlands, Texas.
Forma de titirez și creasta ecuatorială sugerează că asteroidul s-a învârtit odată cu o viteză dublă față de acum și că a fost încetinit treptat de forța cu care îl lovește lumina solară, conform lui Seiji Sugita de la University of Tokyo. Măsurătorile arată că suprafața lui Ryugu este destul de uniformă. Este extrem de închis la culoare, reflectând mai puțin de 2% din lumina primită. Comparațiile cu meteoriții care au căzut pe Pământ – care au fost încălziți trecând prin atmosferă – sugerează prin similaritatea culorilor că și asteroidul a fost încălzit în trecut, probabil când a fost desprins de corpul original.
Aceasta poate explica și de ce este atât de puțină apă pe asteroid – surprinzător de puțină față de asteroidul Bennu, care este obiectul misiunii OSIRIS-REx a NASA. Având în vedere unde s-a format, este improbabil să fi fost uscat de la început. Din cauză că suprafața lui Ryugu este atât de omogenă, corpul original a pierdut probabil apa prin încălzire de la materiale radioactive, spune Sugita. Dacă ar fi fost lovit de alte obiecte, aceasta n-ar fi afectat întregul asteroid în mod egal.
Cercetătorii au crezut de mult timp că asteroizi ca Ryugu ar fi putut aduce pe Pământ apa și alte ingrediente ale vieții în trecutul îndepărtat. Dar cum se vede că mulți dintre ei, ca Ryugu, nu au deloc apă, s-ar putea să fie nevoie să recalculăm și să ne uităm în alte părți după leagănul vieții. (New Scientist)
