​Consorțiul Event Horizon Telescope, care în aprilie 2019 a făcut publică prima imagine directă a unei găuri negre, a prezentat acum o nouă imagine deosebită după prelucrarea datelor din observațiile de acum trei ani. De data aceasta imaginea prezintă baza unui jet colosal de plasmă ce scapă dintr-o gaură neagră supermasivă la viteze apropiate de cea a luminii. ”Găurile negre nu doar că absorb multă materie, dar și elimină o parte din ea, pentru că sunt puternic magnetizate și se rotesc atât de repede”, spune unul dintre cercetători.

Quasarul si jeturile de plasmaFoto: Event Horizon Telescope

Cercetătorii spun că studiile unei regiuni a spațiului denumită 3C 279 ne vor ajuta să înțelegem mai bine fenomenele ce se întâmplă în vecinătatea unei găuri negre. 3C 279 este un quasar și se găsește într- galaxie situată la 5,5 miliarde de ani lumină de Terra. Un quasar este o sursă puternică de radiații luminoase și electromagnetice, identificată cu ajutorul radiotelescoapelor. Energia emisă de quasari se explică prin existența unei găuri negre supermasive în centrul galaxiei.

Autorii cercetării spun că aglomerarea strălucitoare din stânga imaginii este discul de acreție - compus din gaz supraîncălzit și din praf - și care se rotește cu viteze uriașe în jurul găurii negre. Jetul de plasmă pare să iasă din acest disc și este înfățișat în imagine sub forma unui jet roșu cu luminozitate mai redusă. Imaginea face parte din sesiunea de observații din 2017.

Jetul este parte a unei structuri cunoscută sub numele de blazar. Blazarul este o sursă de energie foarte compactă, de tipul unui quasar, asociat cu o gaură neagră în centrul unei galaxii. Blazarii sunt unele dintre cele mai violente fenomene din Univers și emit o mare cantitate de radiații de toate lungimile de undă (de la unde radio la raze gamma) dintr-o regiune aflată în centrul lor nu mai mare decât sistemul nostru solar. Această radiație este, în mod verosimil, generată de o gaură neagră supermasivă prezentă în centrul lor, cu o masă de ordinul unui milion până la un miliard de mase solare.

”O parte din materia din jurul unei găuri negre va trece dincolo de orizontul găurii și nu va mai reveni niciodată, dar o altă parte din materie poate fi lansată de-a lungul acestor câmpuri magnetice puternice care străbat gaura neagră și această parte constituie jeturile”, spune Ziri Younsi de la University College London și co-autor al cercetării. ”Găurile negre nu doar că absorb multă materie, dar și elimină o parte din ea, pentru că sunt puternic magnetizate și se rotesc atât de repede”, mai spune Younsi.

Echipa de cercetare spune că este imaginea cu cea mai bună rezoluție a unui jet de plasmă din jurul unei găuri negre supermasive și pot, pentru prima oară, să vadă ce se întâmplă la baza jetului.

Lucrarea a fost publicată în revista științifică Astronomy & Astrophysics.

Citește și: Prima imagine directă a unei găuri negre. Ce am învățat?

De ce găurile negre sunt atât de speciale

Găurile negre sunt uriașe, puternice, îndepărtate și misterioase. Gaura neagră este un mediu extrem, un obiect cosmic atât de dens, încât lumina nu poate scăpa de câmpul său gravitațional.

Centrul unei găuri negre se numește singularitate, iar în jurul ei se află un câmp gravitațional atât de puternic încât orice obiect pătrunde în perimetrul câmpului dispare în gaura neagră. Câmpul gravitațional a fost denumit orizontul evenimentului.

Cum pot fi observate găurile negre

Pentru că lumina nu pătrunde, găurile negre sunt invizibile pentru ochiul uman, însă ele pot fi detectate cu telescoape spațiale ce pot vedea cum stelele care sunt foarte aproape de o gaură neagră diferă față de alte stele. Astrofizicienii pot vedea în ce mod gravitația puternică afectează stelele și gazele din jurul unei găuri negre și pot studia diverse stele pentru a vedea dacă acestea sunt lângă o gaură neagră.

Găurile negre se formează când o stea ajunge la sfârșitul ciclului de viață și nucleul face implozie, straturile exterioare explodează, iar cea mai mare parte a masei stelare se împrăștie în spațiu. Din stea rămâne doar nucleul, care poate lua trei forme: gaură neagră, pitică albă sau stea neutronică.

Două găuri negre se pot ciocni și pot fuziona, într-un eveniment de o putere colosală, cu atât mai interesant cu cât este vorba de două obiecte care nu sunt făcute din materie și nu au absolut nimic solid. Când două găuri negre fuzionează, o cantitate fantastică de energie se disipează, ”agitând” spațiul și timpul, la fel cum o piatră agită suprafața lacului în care o arunci.

Cum demonstra Albert Einstein în a sa teorie generală a relativității, gravitația corpurilor masive deformează ”țesăura” spațiului și timpului - iar aceste corpuri cerești se deplasează pe traiectorii determinate de această geometrie. Teoria lui a prezis și existența undelor gravitaționale care sunt ondulații în spațiu și timp. Aceste unde, care se mișcă la viteza luminii, sunt create când corpuri uriașe accelerează prin spațiu și timp.

Undele gravitaționale au fost descoperite în 2015 de detectorul LIGO, fiind confirmate predicțiile lui Einstein, din 1916.

Surse: BBC, Guardian, space.com, Wikipedia