Urina astronauților ar putea fi folosită pentru a realiza un tip robust de beton din care să fie construită prima bază umană de pe suprafața Lunii, arată un studiu al ESA (Agenția Spațială Europeană). ”Ureea este ușor de obținut și ar ajuta și la obținerea unui material de construcție rezistent pentru baza de pe Lună”, spune unul dintre cercetători.

Simularea solului lunarFoto: Agentia Spatiala Europeana

Ureea este o substanță organică albă, cristalizată, care se găsește în sânge și în urină (și care se obține și pe cale sintetică). Este folosită ca îngrășământ agricol și la fabricarea unor mase plastice sau a unor cleiuri. Ei bine, un studiu sponsorizat de ESA arată că ureea poate fi unul dintre ingredientele unui ”beton lunar” care să fie mai maleabil la început și care apoi să se întărească, devenind ultra-rezistent, astfel încât să poată fi folosit la construcția unei baze pe satelitul natural al Pământului, situat la 380.000 km de Terra.

Cercetătorii spun că, pentru ca o astfel de misiune lunară să aibă succes, trebuie să folosim pe cât posibil materiale pe care le găsim acolo, fiindcă ar fi greu de transportat extrem de multe lucruri. Principalul element din mixtura pentru ”betonul Lunar” ar fi solul prăfos găsit peste tot pe suprafața Lunii, iar ureea ar limita cantitatea de apă necesară în ”rețetă”.

Fiecare viitor locuitor al bazei Lunare ar putea elimina 1,5 litri de urină zilnic, astfel că s-ar putea strânge o cantitate importantă ce va putea fi folosită în mixtură.

Testele au fost făcute la imprimante 3D și au arătat că materialul poate fi ușor manipulat și apoi devine extrem de tare și de rezistent.

”Sperăm că urina astronauților va putea fi folosită aproape așa cum este pe o viitoare bază pe Lună, cu mici ajustări ale conținutului de apă. Ar fi foarte practic și vom evita nevoia de a complica și mai tare sistemele sofisticate de reciclare a apei în spațiu”, spune Marlies Arnhof de la ESA Advanced Concepts Team.

Luna este acoperită de un strat subțire de praf provenit de la meteoriții și cometele care rătăcesc prin spațiu. Praful nu se împrăștie, fiindcă pe Lună este vid și nu bate vântul, iar particulele de praf sunt foarte abrazive.

Ultimii oameni au pus piciorul pe Lună în 1972, dar NASA are în vedere o nouă misiune selenară în 2024, numită Artemis, iar în acel an ar trebui să ajungă pe Lună și prima femeie. Planul este ca pe termen mediu să fie construită o bază Lunară care să ne ajute să testăm diverse sisteme care să ne spună în ce mod pot fi duși oamenii către planeta Marte.

Dacă Luna este la sub 400.000 km, Marte este la o distanță medie de 225 milioane km de Terra, iar o dată la 26 de luni distanța scade la ”doar” 57 milioane km.