Asteroidul Bennu devine din ce în ce mai bizar, scrie Business Insider.
Când NASA a decis să trimită o sondă să aterizeze pe un asteroid pentru a aduce înapoi probe, a ales Bennu datorită suprafeței sale aparent netede care părea să fie un teren perfect pentru aterizare.
Dar odată ce nava spațială Osiris-Rex a făcut călătoria de peste 300 de milioane de kilometri până la Bennu, imaginile pe care le-a transmis înapoi au dezvăluit un peisaj acoperit de bolovani și câmpuri de roci.
NASA a ales în cele din urmă cel mai plat loc pe care l-a găsit pentru a ateriza, iar operațiunea de colectare a materialelor a decurs fără probleme luna trecută.
Dar apoi a venit următoarea surpriză: suprafața lui Bennu s-a dovedit a fi incredibil de moale, sfărâmându-se sub nava spațială când aceasta a intrat în contact cu ea.
Sonda a folosit o substanță explozivă din azot pentru a pulveriza rocile și captura o parte din praful rezultat cu instrumentul său de colectare a probelor.
Dar oamenii de știință au fost din noi luați prin surprindere când manevra a produs atât de mult material încât acesta a blocat închiderea compartimentului de colectare, cauzând pierderea unei părți a mostrelor în spațiu.
Tehnicienii NASA au reușit în cele din urmă să asigure eșantionul de sol într-o capsulă etanșă înainte de a pierde prea mult din el. Însă acesta nu avea să fie ultimul șoc pentru cercetători.
Recent, cercetătorii de la Universitatea din Colorado au concluzionat pe baza datelor pe care Osiris-Rex le-a colectat în cei doi ani în care a încercuit Bennu că asteroidul este probabil gol.
„Este ca și cum ar fi un gol în centrul său, în care ar putea încăpea câteva terenuri de fotbal”, a anunțat într-un comunicat de presă Daniel Scheeres, profesor în cadrul Departamentului de Științe Inginerie Aerospațială al universității.
Mai mult, asteroidul s-ar putea dezintegra din cauza rotației sale.
Momentul aterizării sondei pe Bennu
În timp ce Osiris-Rex a orbitat în jurul lui Bennu, sonda a măsurat atracția gravitațională exercitată de asteroid asupra sa. În același timp, Bennu arunca și el bucăți de rocă de pe suprafața sa.
Rocile au intrat pe orbită în jurul asteroidului iar apoi unele din ele au căzut înapoi pe suprafața sa, tehnicienii NASA măsurând aceste mișcări pentru a calcula puterea gravitației lui Bennu.
Deoarece gravitația provine din masă, aceste două seturi de date au permis echipei lui Scheeres să calculeze modul în care materialul este distribuit în interiorul asteroidului.
Descoperirile lor, publicate în revista Science Advances pe 8 octombrie (înainte de scurta aterizare a lui Osiris-Rex), arată că asteroidul departe de a fi uniform.
Forța de rotație a lui Bennu pare să împingă materialul înspre exterior către suprafață, unele dintre cele mai subțiri părți ale asteroidului aflându-se în zona ecuatorului său.
Bennu realizează o rotație completă la fiecare patru ore și aceasta devine mai rapidă în timp.
„Ți-ai putea imagina că peste un milion de ani sau poate mai puțin totul se va dezintegra”, a spus Scheeres.
Bennu are potențialul de a fi unul dintre cei mai periculoși asteroizi din sistemul nostru solar, potrivit cercetătorului principal Osiris-Rex, Dante Lauretta, deoarece are o „șansă deloc neglijabilă” de a lovi Pământul în secolul XXII.
Fragilitatea sa ar putea fi o veste bună iar studierea lui Bennu ar putea ajuta oamenii de știință să elaboreze un plan pentru a devia asteroidul dacă va amenința vreodată planeta noastră.
REFERINȚĂ:
7
2
