Hotnews utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența Dumneavoastra pe site-ul nostru. Am actualizat politicile pentru a integra în acestea modificările specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Va rugam sa cititi modul in care Hotnews.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform 
Rezultatele studiului reprezintă o adaptare modernă a faimoasei ecuații scrise în 1961 de Frank Drake, care a lansat „Search for Extraterestrial Life”. Ecuația Drake, popularizată de Carl Sagan în miniseria „Cosmos”, cuprinde o serie de variabile misterioase – precum frecvența existenței planetelor în Univers, o întrebare deschisă pe atunci.
Noua lucrare, scrisă de trei fizicieni de la Caltech și un elev de liceu, este mult mai practică. Spune unde și când este mai probabilă apariția vieții în Calea Laptelui și identifică cel mai important factor care-i afectează frecvența: tendința creaturilor inteligente spre auto-anihilare.
„Începând din vremea lui Carl Sagan s-su făcut multe cercetări”, spune Jonathan H. Jiang, astrofizician la Jet Propulsion Laboratory al NASA de la Caltech și coautor al studiului. „În special de când există telescoapele spațiale Hubble și Kepler avem multe cunoștințe despre densitățile [gazului și stelelor] existente în galaxia Calea Lactee, despre ratele de formare a stelelor și formarea exoplanetelor ... și despre rata de apariție a exploziilor de supernove. De fapt, știm acum unele valori [care erau mistere pe timpul faimoaselor episoade Cosmos]”.
Autorii au cercetat o serie de factori presupuși a influența dezvoltarea vieții inteligente, ca frecvența stelelor similare cu Soarele și care găzduiesc planete similare Pământului; frecvența supernovelor care emit radiații ucigătoare; probabilitatea și timpul necesare pentru evoluția vieții inteligente dacă sunt întrunite condițiile; și posibila tendință spre autodistrugere a civilizațiilor avansate.
Modelând evoluția în timp a Căii Lactee prin prisma acestor factori, ei au determinat că probabilitatea apariției vieții bazată pe factori cunoscuți a atins un vârf la 13.000 de ani-lumină de centrul galaxiei și la 8 miliarde de ani după formarea ei. În comparație, Pământul este la 25.000 de ani-lumină de centrul galactic și civilizația umană a apărut la 13,5 miliarde de ani după ce s-a format Calea Lactee (deși viața simplă a apărut curând după formarea planetei).
Cu alte cuvinte, suntem mai degrabă o civilizație de frontieră în termeni de geografie galactică și tardivă pe scena locuitorilor conștienți ai Căii Lactee. Dar, presupunând că viața apare suficient de des și în cele din urmă devine inteligentă, probabil că există alte civilizații – cele mai multe grupate în jurul centurii de 13.000 de ani-lumină, în principal datorită frecvenței în zonă a stelelor similare Soarelui.
O figură din lucrare reprezintă vârsta Căii Lactee în milioane de ani (axa y) și distanța de la centrul galactic (axa x) și poziționează zona civilizațiilor (Imagine: Cai et al.).
Cele mai multe dintre aceste alte civilizații care există în galaxia din prezent sunt probabil tinere, datorită probabilității că viața inteligentă se elimină singură la scară îndelungată a timpului. Deși galaxia și-a atins apogeul în civilizații cu mai mult de 5 miliarde de ani în urmă, cele mai multe dintre civilizațiile acelea s-au auto-anihilat probabil, spun cercetătorii.
Acest ultim element este și cea mai incertă variabilă din lucrare; cât de des se auto-ucid civilizațiile? Dar este și cea mai importantă în determinarea gradului de răspândire a vieții, au aflat cercetătorii. Chiar și o eventualitate extraordinar de mică pentru ca o anumită civilizație să se elimine pe sine într-un anumit secol – să zicem că prin holocaust nuclear sau schimbare accelerată a climei – ar însemna că majoritatea copleșitoare a civilizațiilor de la vârful probabilității din galaxie sunt de pe acum dispărute.
Lucrarea a fost trimisă unei reviste spre publicare și așteaptă evaluările specialiștilor în domeniu.
N.R. E corect si Calea Laptelui
Exista specii care (aproape) au ajuns la perfectiune (crocodilii, rechinii) si au ramas (aproape) neschimbati de sute de milioane de ani.
Daca o planeta, orbitand in jurul unei stele stabile, ofera conditii stabile de mediu, evolutia speciilor care a atins gradul de adaptare suprem, se poate opri (in sens antropogenic) si sa persiste miliarde de ani in surdina. Cu probabilitate mult mai mare, decat o civilizatie metastabila care danseaza permanent pe marginea prapastiei, intre re-adaptare si regres.
uita-te la belemisti si pc culture, de prea mult bine unde s-a ajuns. din progres o dam in regres.
daca erau razboaie crunte asa ceva nu se mai intampla. acum toti sunt sensibili, toti sunt raniti de orice.
https://www.youtube.com/watch?v=wL_kYguE-A0
in vastitatea asta de univers.. si de cand timp reusim sa "ascultam"? poate civilizatile disparute au emis semnale cu mult inainte sa le putem asculta noi.
De ce oare trebuie să presupunem că viața inteligentă trebuie musai să fie ca noi? De ce oare să presupunem că ființele inteligente trebuie să se distrugă prin războaie sau prin aceea că își distrug tocmai mediul lor de viață?
Alta este că Dumnezeu, care este etern, este Acela care a creat toate celelalte și că El este acela care a dat legile fizicii și le menține în vigoare.
Ce alegi să crezi?
De ce omul tot vrea să zboare? Are în instict ceva...
Viața s-ar putea să fie un fenomen larg răspândit în univers. Dar apariția inteligenței abstracte? Cum a apărut inteligența abstractă (aka omul) pe Pământ? Există vreo explicație științifică despre cauza diferenței enorme între animale (inteligență orientată exclusiv spre supraviețuire și guvernată exclusiv de instincte) și om (inteligență capabilă de procesarea abstracțiunilor și guvernată de libera voință)? Nici un animal nu poate învăța matematică, și nici unul nu poate evada din instincte. Deci cele două (viața și inteligența abstractă) nu sunt corelabile statistic. Să mai spunem că nu există nici un fel de marjă, întrucât există un singur eveniment de gen - adică Pământul locuit de oameni? În rest evaluarea este acceptabilă, dar privește exclusiv apariția vieții și nu a civilizației, care implică inteligența abstractă.