Joi seara, dacă totul merge bine, roverul Perseverance al NASA va ajunge pe suprafața lui Marte și va începe cercetările. Misiunea a costat peste 2,5 miliarde de dolari și este cea mai complexă de până acum. Roverul de o tonă ar trebui să parcurgă zeci de km în următorii ani și să îndeplinească și prima parte a unei misiuni care-și propune să aducă, după 2030, mostre de rocă și sol marțian pe Terra. Va fi testat și un elicopter numit Ingenuity, dar și un instrument care va încerca să producă oxigen, extrăgând cu o pompă dioxid de carbon.
Pe 30 iulie a fost lansat roverul Perseverance ce dispune de un braț robotic de peste 2 metri, 19 camere și două microfoane. Dacă va ajunge intact, va fi al cincilea rover NASA care reușește în 24 de ani să se deplaseze pe Marte. Curiosity, care a ajuns în 2012, încă face diverse măsurători.
Până în acest moment, Perseverance a parcurs peste 470 milioane km și mai are sub 7 milioane km până pe Marte. Viteza este acum de 77.000 km/h.
Ținta marțiană a lui Perseverance este craterul Jezero (numele înseamnă lac în limbile slave), un loc unde semnele au arătat că în trecutul foarte îndepărtat a fost un lac. Jezero este unul dintre cele mai bune exemple pentru ce înseamnă o deltă extraordinar de bine păstrată pe Marte, un loc cu structuri stratificate ce s-au format când un râu se vărsa, probabil, într-o mare.
Craterul are 250 de metri adâncime, iar cei de la NASA speră că roverul îl va putea explora detaliat și va analiza nisipul, rocile și urmele din rocile sedimentare.
Jezero Crater este un loc atât de interesant pentru geologi, încât a fost ales dintr-un total de 60 de locuri unde roverul putea ateriza. Craterul este plin de stânci, dune de nisip și depresiuni, astfel că parcursul mașinăriei nu va fi deloc simplu. Nici oamenii de la centrul de comandă nu vor putea interveni rapid, fiindcă durează 11 minute pentru ca transmisia radio să ajungă de pe Terra la Marte. Cercetătorii spun însă că Jezero este un loc atât de interesant, încât merită riscat.
Perseverance va avea o misiune importantă și în faptul că va fora în suprafața marțiană și trebuie să colecteze cam jumătate de kilogram de roci și praf marțian în câteva zeci de mici tuburi din titan, perfect sigilate, tuburi pe care le va lăsa pe solul marțian. Aceste tuburi ar trebui să fie culese peste câțiva ani de o altă misiune care, într-o serie de pași dificili, să le aducă pe Terra unde să fie analizate în cele mai bune laboratoare. Misiunea aceasta are mai multe etape și rocile vor ajunge după 2030 pe Terra.
Perseverance trebuie să treacă însă cu bine de ”cele șapte minute de groază” - 'Seven Minutes of Terror', cum spun americanii, practic timpul de când roverul intră în atmosferă și până când se plasează încet pe solul marțian.
De la 20.000 km/h roverul trebuie să ajungă să fie aproape staționar când se apropie de solul marțian, iar pentru asta s-a lucrat intens, dar roverul ca trebui să facă totul autonom, cei de la NASA neavând cum interveni în timp real. Multe mecanisme vor avea un rol important și toate trebuie să funcționeze bine: scutul termic, parașutele, rachetele, cablurile.
Este un risc ca parașutele să nu frâneze suficient de puternic coborârea, iar capsula s-ar prăbuși cu viteză prea mare pe solul pietros și ar fi avariată.
Traiectoria misiunii trebuie să fie foarte bine calculată, deoarece unghiul de intrare în atmosferă este esențial. Dacă traiectoria este aproape verticală, vehiculul plonjează prea rapid și este distrus la ”aterizare”: dacă este mai mult orizontală, vehiculul riscă să ricoșeze și să se întoarcă în spațiul cosmic.
Atmosfera lui Marte este mult mai rarefiată decât cea terestră și este alcătuită din dioxid de carbon, azot și argon. NASA va testa în premieră și un ”elicopter” denumit Ingenuity care va încerca să se ridice de la sol în acest loc unde densitatea aerului este 1% din cea din atmosfera terestră.
Un alt experiment interesant va fi cel legat de încercarea de a produce oxigen cu un instrument numit MOXIE care cântărește 17 kg, are dimensiunile unei baterii de mașină și este gândit să testeze cum poate fi transformat aerul marțian în oxigen. Deși atmosfera marțiană este de 100 de ori mai subțire decât cea terestră, ea conține 95% dioxid de carbon (care poate fi transformat în oxigen). MOXIE va testa acest lucru pentru a vedea ce se poate face în viitoarele misiuni. Precum o plantă, MOXIE va aspira dioxid de carbon și va produce oxigen într-o cantitate de aproximativ 10 grame/oră.
Surse: NASA, space.com, AFP
0
20
