Miliardarul Richard Branson și echipa lui au ajuns cu succes pe 12 iulie la „marginea spațiului” cu misiunea Unity 22 la bordul unui avion Virgin Galactic. „Dar altitudinea de 85 km la care au ajuns este oare spațiu cosmic?” se întreabă The Conversation.
Evenimentul a fost apreciat drept începutul turismului spațial, luând-o înaintea lansării planificate pentru 20 iulie de alt miliardar, Jeff Bezos, cu firma sa Blue Origin. Care sunt obiectivele pe care le urmăresc cele două companii? Definiția limitei de la care începe spațiul cosmic este foarte subiectivă. Linia Kármán este o distanță de 100 km, determinată în 1957 și adoptată de Federația Elvețiană de Sporturi Aeronautice pentru a stabili dacă o activitate este aeronautică sau astronomică.
În schimb, US Air Force și NASA își determină frontiera la 80 km, unde personalul militar dobândește „aripi de astronaut”. Altitudinea a fost atinsă de avioane specializate, ca X15 și remarcabilul StarShipOne, cu finanțare privată, care a ajuns la 112 km, mult peste realizarea lui VSS Unity. Blue Origin țintește la 106 km. Chiar dacă altitudinea permite perspective excelente asupra Pământului, nu este o orbită.
Pentru a orbita la această altitudine trebuie să zbori într-o direcție orizontală cu o viteză minimă de 7,85 km/s. Unity a fost doar o accelerare puternică în sus, urmată de o coborâre controlată. Este relativ simplu de făcut, dar este mult mai dificil de a transforma aceasta într-o orbită. Definiția limitei spațiului nu este lipsită de importanță. Spațiul nu este acolo unde ai senzația că nu mai ai greutate, deoarece aceasta poate fi atinsă pentru scurt timp în camere în cădere speciale sau zboruri parabolice.
Și în ciuda tweetului lui Virgin Galactic, care afirma că echipajul era în gravitație zero, accelerarea gravitațională era de 9,5 m/s 2 , cam 97% din cea de la sol. Senzația de lipsă de greutate se datora doar căderii libere prelungite. Perspective Primul miliardar în spațiu i-a stârnit pe unii, crezând că pot într-o zi să vadă Pământul de la 85 km, dacă-și permit 250.000 de dolari pentru un zbor de o oră.
Dar părerile publicului n-au fost unanime, mulți spunând că banii pot fi folosiți mai bine pentru eradicarea sărăciei sau lupta cu pandemia. Există și impactul asupra mediului. Virgin Galactic spune că un zbor al lui Unity produce emisii de carbon de 1,2 tone – echivalent cu un pasager care zboară dus-întors la business class de la Londra la New York. În comparație, motoarele lui Blue Origin sunt alimentate cu hidrogen lichid, deci emisiile vor fi minime.
Dar generarea hidrogenului lichid și costul în carbon al transportului rămân o problemă. În timp ce Virgin Galactic a întrecut-o pe Blue Origin „la fotografie”, SpaceX este înaintea lor în explorarea spațiului de către companii private. Se concentrează pe lansări către Stația Spațială Internațională și turism mult mai aventuros în spațiu, ca o călătorie dus-întors la Lună, ceea ce este cu adevărat incursiune în spațiu.
Rata de succes a lui SpaceX, inclusiv nava Crew Dragon 2, înseamnă că și proiectul dearMoon are șanse bune de reușită, chiar dacă nu în următorii câțiva ani. Planul este de a realiza o nouă rachetă, Starship, pentru a demara prima afacere de turism spațial. Între timp, Virgin Galactic lucrează la un concept de transportator supersonic de pasageri, ca succesor al lui Concorde, care va putea duce 19 oameni de la Los Angeles la Sidney în mai puțin de șapte ore.
A câștigat și un mic contract de la NASA pentru a face cercetări în zborurile sale. Și Blue Origin a colaborat cu NASA pentru a dezvolta concepte și tehnologii pentru viitoarele operațiuni spațiale. Se lucrează la un concept de modul robotic lunar pentru aterizare, botezat Blue Moon, destinat să transporte încărcături - și poate chiar un echipaj – pe Lună. Aceste proiecte vor aduce mai multă expriență companiilor, chiar dacă mai e cale lungă până să fie terminate și testate.
Virgin Orbit, compania-soră a lui Virgin Galactic, un mic lansator low-cost de sateliți, este mult mai impresionantă. A și efectuat cu succes două misiuni, ducând încărcături pe orbita joasă a Pământului. Modul de operare este similar cu Virgin Galactic, cu rachetă Launcher One atașată unui avion purtător și care pornește la o altitudine de 10 km. Este o alternativă bună pentru lansarea de sateliți mici și ușori la 500 km, care nu mai trebuie să aștepte un loc pe rachete mai mari.
Branson și-a îndeplinit visul de o viață, iar Bezos și pasagerii sunt pe punctul de a ajunge și mai sus, dar pentru imensa majoritate a celor care nu vor participa vreodată la un asemenea zbor, toate acestea sunt de mică importanță. Nu s-au depășit recorduri și n-au fost testate noi tehnologii. De real interes vor fi atunci când aceste companii vor fi capabile să ajungă pe orbită, în dorința de a testa noi tehnologii, de a contribui semnificativ la cercetări științifice și de a-și deschide porțile și pentru cei care nu sunt superbogați.
