Un disc de gaz și praf care înconjoară o planetă din afara sistemului nostru solar este prima observație a astronomilor de acest fel fără echivoc și va ajuta la verificarea teoriilor privind formarea planetelor și a lunilor, potrivit AFP.
Este punctul culminant al unei căutări începute în 2018 odată cu descoperirea PDS 70b, o tânără planetă în formare apropiată de steaua PDS 70. Sistemul său este foarte aproape de al nostru, la „numai” 370 de ani lumină distanță, în constelația Centauri.
Anul următor, astronomii au detectat acolo pentru prima dată un disc de gaz și praf care înconjura o a doua planetă, PDS 70c, descoperit cu Telescopul VLT al Observatorului European de Sud (ESO).
Combinând aceste observații cu cele pe care le-au făcut cu radiotelescopul ALMA, oamenii de știință presupun apoi că discul de materie permite formarea lunilor în jurul planetei PDS 70c.
Astăzi, noi observații făcute cu ALMA „prezintă detectarea clară a unui disc în care s-ar putea forma sateliții”, spune Myriam Benisty, astronom la Universitatea din Grenoble și principalul autor al unui studiu pe această temă publicat joi în The Astrophysical Journal Letter.
Între stea și disc
Astronomii știau din 2006 că steaua PDS 70 era înconjurată de un disc de materie foarte mare, dar limitele instrumentelor lor le-a permis doar să presupună prezența a cel puțin unei planete între stea și disc.
Cele două planete care au fost descoperite acolo sunt de mare interes deoarece aparțin unui sistem stelar juvenil. Steaua lor, PDS 70, are doar aproximativ 5,4 milioane de ani. Prin comparație, Soarele nostru este un ”mare bătrân”, cu mai mult de 4,6 miliarde de ani.
„Până în prezent au fost identificate peste 4.000 de exoplanete (planete existente în afara sistemului nostru solar), dar toate au fost detectate în sisteme mature”, spune astronomul Miriam Keppler, cercetător la Institutul de Astronomie Max Planck, coautoare al studiului. Ea a fost cea care a descoperit PDS 70b în 2018.
Aceste două planete „sunt singurele două exoplanete detectate până în prezent care se află încă în stadiul formării lor”, explică ea în comunicatul de presă al ESO.
Astronomii studiază multe alte exoplanete mai vechi „care au mai mult de 10 până la 30 de milioane de ani”, a declarat pentru AFP astronomul Anthony Boccaletti de la Observatorul Paris-PSL. "Dar formarea unei planete se întâmplă foarte repede, în primele milioane de ani."
Lunile pe orbită
Acești uriași gazoși, ca și Jupiter, au o masă cel puțin egală cu cea din urmă. Discul de materie care înconjoară PDS 70c conține suficient material pentru a forma echivalentul a trei corpuri cerești cât Luna noastră. Jupiter, care este mult mai vechi, are patru luni și zeci de sateliți mai mici.
Myriam Benisty, care clasează PDS 70 în aperioada ei de început, spune: „Este un sistem cu o mulțime de materiale provenite din formarea stelelor, dar odată ce discul se va risipi, vor exista probabil coliziuni și o mare dezordine înainte de a rezulta un sistem ordonat ca al nostru ”.
Aceste observații vor face posibilă testarea teoriilor privind formarea de planete gigantice gazoase, cum ar fi Jupiter sau Saturn, și sateliții lor. (AFP)
