Dupa nenumarate amanari, intamplarea face ca tocmai in ziua de Craciun si dupa 2 ani de pandemie care ne-a pus la incercare rezistenta, omenirea sa primeasca drept cadou, poate cea mai sofisticata masinarie care a fost construita vreodata. Simbolic pentru generatiile de azi, dar poate la fel cum s-a petrecut de fiecare data in istorie, in pofida timpurilor intunecate, o mana de oameni a incercat sa impinga evolutia omenirii mai departe, ca un far in aceasta bezna, potrivit Space Alliance.
Iata ca la 25 de ani de la demararea programului, dupa o lupta continua a inginerilor cu presiunea politica si financiara, visul JWST devine in sfarsit realitate. Pentru publicul larg poate parea un termen foarte lung, dar discutam despre o platforma super complexa, pe care s-au folosit multe componente unicat, pentru a caror fabricatie a fost nevoie de dezvoltarea de noi tehnologii (atat la nivel conceptual cat si ca echipamente fizice pentru testare, fabricatie etc). In astfel de conditii este practic imposibil de facut un plan de management care sa nu sufere modificari.
Pentru comparatie sa spunem ca precedenta misiune care a zburat in L2 (Herschel-Planck), despre care vom face referire pe parcursul acestui articol, a durat 27 de ani de la idee la zbor. A meritat insa asteptarea, pentru ca satelitii au mers perfect. Ceea ce speram ca se va intampla si in cazul lui JWST.
Inchidem aceasta paranteza si ne intoarcem pentru inceput la lansarea de pe 25 decembrie 2021, o data care suntem siguri, va intra in istorie.
Exact la inceputul ferestrei de lansare (de 32 de minute), la 12:20 GMT, racheta Ariane 5 in versiunea sa ECA, a plecat de pe rampa de lansare a complexului ELA 3 din Kourou, Guiana Franceza, in cea mai importanta misiune a sa, incununarea unei prestigioase cariere in serviciul companiei Arianespace.
Zborul VA256 a fost unul adaptat pentru pasagerul special de la bord: a fost construit un suport special pentru satelit, pe masura dimensiunilor sale (pliat 10.5 m lungime si 4.5 m latime, desfacut 21 m lungime si 14 m latime), scutul protector al rachetei a trecut printr-un proces special de decontaminare, o atentie sporita s-a acordat evitarii diferentelor de presiune sau a expunerii excesive la radiatia solara (prin efectuarea unei manevre de tip 'barbecue'- o rotire controlata a ansamblului in jurul directiei de zbor pentru o uniformizare a temperaturii) si ultima pe lista, dar poate cea mai importanta, acuratetea injectiei orbitale care a fost una foarte buna (salvand probabil o buna parte din combustibilul alocat corectiilor de orbita ulterioare).
Trebuie spus ca JWST, contrar satelitiilor obisnuiti care zboara in jurul Pamantului, are doar o scurta autonomie pe baterii avand in vedere ca din orbita sa, va evita eclipsele; nu a fost nevoie sa care dupa el la cei 1.5 milioane de km de Pamant, baterii foarte grele. Desfacerea panoului solar imediat dupa lansare este deci absolut esentiala pentru pornirea restului echipamentelor de la bord. Gratie camerei de pe treapta superioara a rachetei am putut urmari in direct tocmai aceasta secventa de desfacere.
A urmat apoi desfacerea antenelor HGA pentru a putea transmite catre sol date la o rata ridicata, pe masura ce echipamentele sunt pornite unul cate unul. In tot acest timp telescopul a ramas stabilizat cu ajutorul rotilor de reactie, pe consum minim de combustibil. In zilele si saptamanile urmatoare, pe drum, va fi desfacut scutul termic, apoi telescopul propriu zis. (integral pe Space Alliance)
