O stație cosmică pe Lună ar fi ceva de mare folos. Ar oferi viitoarelor misiuni spațiale un punct de oprire între Pământ și destinații în Sistemul Solar sau poate chiar în Calea Lactee, scrie în The Conversation Ian Whittaker, profesor de fizică la Nottingham Trent University.
Unul din motivele pentru care nu am construit deja una este că nu trimitem acolo oameni destul de des. Am reușit doar de șase ori până acum să punem astronauți pe Lună. Aceste aselenizări au avut loc într-o perioadă de trei ani, între 1969 și 1972 și au fost în cadrul seriei de misiuni spațiale Apollo.
Racheta utilizată pentru a trimite oameni pe Lună a fost una foarte puternică, numită Saturn V și care nu se mai produce. Aceasta înseamnă că, în prezent, nu avem o rachetă suficient de puternică – dar încă să mai și construim o stație acolo.
Racheta Saturn V avea o înălțime de 111 m (Captură You Tube)
Am început din nou să construim rachete puternice. Compania de explorare spațială SpaceX creează rachete mai mari, capabile să transporte astronauți pe Lună. Și NASA plănuiește noi misiuni lunare.
Există totuși o mare diferență între o călătorie scurtă și construirea unei stații spațiale pe Lună, care este extrem de dificilă. O cale ar fi cosntruirea de piese pe Pământ, transportarea pe Lună și asamblarea lor acolo. Ar fi la fel cum a fost construită Stația Spațială Internațională: piesele au fost duse în spațiu și puse acolo la un loc de astronauți de la bordul navetelor spațiale.
Dar Stația Internațională este la numai 400 km de Pământ. Luna este la 384.000 km. Fiecare călătorie la Lună ar necesita trei zile și cantități incredibile de combustibil, contribuind potențial la agravarea problemelor cu clima de pe Pământ.
O idee mult mai bună ar fi construirea bazei din materiale de pe Lună în cât mai mare măsură. Betonul lunar este testat pe Pământ ca material de construcție posibil. Pe Pământ se face beton din pietriș sau nisip, ciment și apă. Nimic din acestea nu este pe Lună, dar acolo avem praf lunar și sulfură. Acestea pot fi topite și amestecate la un loc. Odată răcită, mixtura produce un material solid mai tare decât multe materiale folosite pe Pământ.
Alimente și energie
Trebuie să ne mai gândim și la ce le-ar mai trebui astronauților care vor locui în stația spațială. Cele mai importante lucruri sunt hrana și energia pentru acționarea echipamentelor, producția de alimente și de aer respirabil.
Cercetătorii studiază cum se poate produce hrană în spațiu. La bordul Stației Spațiale, astronauții efectuează experimente pentru creșterea de legume folosind perne cu sol. O altă opțiune este cultivarea hidroponică a plantelor, ele crescând în apă, nu pe sol.
Generarea de energie pe Lună ar fi și mai complicată. Cea mai bună cale ar fi folosirea energiei solare. Dar Luna se rotește o dată în 28 de zile. Așa că o stație spațială în poziție fixă pe Lună ar fi în soare timp de 14 zile și alte 14 în întuneric – iar fără lumină, echipamentele nu ar putea funcționa fără mari îmbunătățiri ale stocării de energie în baterii.
O cale de ocolire a acestei probleme ar fi construirea stației spațiale fie la polul nord, fie la polul sud de pe Lună și înălțarea panourilor solare la suprafață. Panourile vor fi permanent în lumină solară, pentru că s-ar putea roti și nu ar fi deloc blocate de planetă.
Ca alternativă, s-ar putea să nici nu avem nevoie de o bază pe suprafața Lunii. NASA plănuiește să construiască un satelit pe orbita Lunii. Rachete lansate de pe suprafața Lunii ar avea nevoie de mai mult combstibil ca să scape de gravitația ei, dar nu ar fi la fel de dificil de pe satelit. Ar fi chiar mai bine decât o bază pe Lună: o poartă de acces pentru misiunile care se vor îndrepta spre Sistemul Solar.
