Misiunea a fost urmărită de ghinioane încă înainte de lansare, însă în cele din urmă a reușit să livreze peste 3 tone de echipamente și provizii echipajului Stației Spațiale Internaționale, chiar dacă unul din cele două panouri solare ale capsulei nu a fost funcțional.
La bordul Stației Spațiale Internaționale se află în acest moment 7 persoane: rușii Serghei Prokopiev, Dimitri Petelin și Anna Kikina, americanii Francisco Rubio, Nicole Aunapu, Josh Cassada și japonezul Koichi Wakata. Proviziile de care au nevoie, dar și noi experimente științifice sau echipamente necesare pentru buna funcționare a stației spațiale, ajung pe orbită la bordul a patru vehicule: capsula Dragon (care are o variantă cargo și o variantă cu echipaj), nava cargo Progress, lansată de Rusia, capsula Cygnus și capsula HTV, lansată de Japonia.
În trecut se folosea și vehiculul european ATV, în prezent retras, pentru ca ESA să se poată concentra pe construirea modulelor de serviciu ale capsulelor Orion din misiunile Artemis. Iar capsula HTV a luat deocamdată o pauză, pentru că agenția spațială din Japonia se află în plin proces de tranziție de la racheta H-II la noua H-III, care urmează să lanseze în 2024 pe orbită o versiune îmbunătățită capsulei HTV, denumită HTV-X.
Războiul din Ucraina afectează zborurile spre Stația Spațială Internațională
Lansarea capsulei Cygnus NG-18 (denumită SS Sally Ride, după numele primei astronaute americane) spre Stația Spațială Internațională a fost programată pentru duminică, 6 noiembrie, însă ea a fost amânată dintr-un motiv rar întâlnit în industria aerospațială: centrul de comandă aflat în apropiere de Washington, DC, a fost evacuat cu câteva minute înainte de lansare, din cauza... declanșării accidentale a unei alarme de incendiu. Din fericire, echipa s-a putut regrupa pentru o nouă tentativă de lansare, de luni, 7 noiembrie.
A fost penultima rachetă Antares, pentru că povestea rachetei Antares este una destul de complicată: prima treaptă a rachetei este fabricată în Ucraina și este propulsată de două motoare RD-181, de fabricație rusească. Înainte de februarie 2022, Northrop Grumman, compania care operează atât racheta Antares, cât și capsula Cygnus, avea pe stoc 2 rachete Antares complete și e destul de limpede pentru toată lumea de ce nu va mai primi și altele. Există planuri de modernizare a rachetei Antares, prin folosirea unei trepte primare produse de compania americană Firefly Aerospace.
Ciudățeniile rachetei Antares continuă: este singura rachetă care este folosită cu un singur scop: pentru lansarea capsulei Cygnus. Capsulă care va continua să fie lansată în continuare, chiar și în timpul tranziției spre noua versiune a rachetei Antares, pentru că Northrop Grumman a semnat un contract în această direcție cu SpaceX. Astfel, Falcon 9 va lansa pentru o perioadă de timp, atât capsule Dragon spre ISS, cât și Cygnus (de asta este importată redundanța și contractele NASA cu mai multe companii care pot să lanseze rachete spre orbită).
Cygnus, urmărită de ghinioane
Nu este clar dacă a fost o greșeală de afișare, sau treapta superioară a avut o poziție nefirească înainte de ultima manevră, care a reușit până la urmă să trimită capsula Cygnus pe traiectoria corectă, în vederea întâlnirii cu Stația Spațială Internațională (nu mai spun că Antares este una dintre puținele rachete care folosește o treaptă superioară cu combustibil solid). Însă imediat după lansare, personalul care monitoriza misiunea și-a dat seama că Cygnus nu s-a desfăcut decât unul din cele două panouri solare cu care este dotată (o problemă întâmpinată relativ recent și de sonda interplanetară Lucy, care are același tip de panouri solare).
Din fericire, energia furnizată de panoul care funcționa corect era suficientă pentru ca Cygnus să ajungă la Stația Spațială Internațională, lucru care s-a întâmplat miercuri, 9 noiembrie, la prânz. Întâlnirea cu ISS nu a fost fără emoții, pentru că exista riscul ca panoul buclucaș să înceapă să se desfacă în timpul manevrelor de andocare și o situație neprevăzută este ultimul lucru pe care ți-l dorești când două vehicule se apropie unul de altul în timp ce călătoresc cu peste 27500 km/h, la 400 km altitudine.
Mai mult, în primele faze ale manevrelor de apropiere, sistemul LIDAR folosit de capsulă pentru măsurarea distanței față de ISS nu a funcționat. Din fericire, andocarea s-a desfășurat fără incidente. Capsula Cygnus nu poate oricum andoca direct la stație, din motive de siguranță, ea doar se apropie până la câțiva metri de modulul american Unity, de unde este preluată de brațul robotic al stației și brațul, dirijat de astronauta americană Nicole Mann, duce capsula spre portul de andocare.
Capsula Cygnus, aflată în portofoliul companiei Northrop Grumman, este produsă de compania europeană Thales Alenia în Torino, Italia, și structural este asemănătoare cu fostele modulelor cargo folosite pe vremuri în cala navetei spațiale (module care se numeau Leonardo, Rafael și Donatello, în cazul în care nu am fost suficient de clar când am spus că sunt construite în Italia). Leonardo, unul din fostele module, se află acum andocat permanent la Stația Spațială Internațională, fiind folosit pentru depozitarea temporară a proviziilor.
Spre finalul lunii, echipajul va primi un nou transport de provizii, de această dată la bordul unei capsule Dragon. Dacă Cygnus NG-18 a urcat pe orbită 3.7 tone, Dragon poate lansa 3.3 tone spre Stația Spațială, însă spre deosebire de Cygnus, se poate întoarce pe Pământ cu peste 2.5 tone (de obicei experimente), în timp ce Cygnus nu este reutilizabilă și la finalul misiunii va reveni distructiv prin atmosferă.
O capsulă vine, alta pleacă
În timp ce capsula Cygnus NG-18 era în drum spre Stația Spațială Internațională, capsula Tianzhou-4 s-a desprins miercuri de modulul central Tianhe al Stației Spațiale Chineze și urmează să revină distructiv prin atmosferă în perioada următoare (fără a reprezenta un pericol, pentru că spre deosebire de racheta Chang Zheng 5B, care nu mai putea fi controlată, capsula Tianzhou poate alege zona spre care să plonjeze, de obicei una nelocuită din Pacific, plus că are și o masă semnificativ mai mică decât treapta primată Chang Zheng 5B).
Tianzhou este tot un vehicul folosit pentru aprovizionarea echipajelor de pe orbită, însă este folosit exclusiv de China, pentru stația spațială proprie. În timp ce citiți aceste rânduri, pe rampa LC2 de la centrul spațial Wenchang, o rachetă Chang Zheng 7 se pregătește să lanseze capsula Tianzhou-5, lansare programată pentru sâmbătă.
Sursa foto:www.profimediaimages.ro
