​La doar câteva zile după ce treapta primară Chang Zheng 5B a revenit necontrolat prin atmosferă (eveniment care a forțat mai multe aeroporturi din Spania să-și închidă spațiul aerian, ca măsură de precauție), treapta superioară a unei alte rachete chineze, Chang Zheng 6A, s-a dezintegrat pe orbita heliosincronă și a creat peste 50 de fragmente periculoase.

chang zengFoto: Mike K. | Dreamstime.com

Chang Zheng 6 este un lansator orbital modern, de calibru ușor, cu combustibil lichid (prima treaptă are un motor YF-100 alimentat cu kerosen și oxigen lichid), folosit de China pentru a urca pe orbită terestră joasă sateliți de mici dimensiuni. Până acum, din 2015, această rachetă a fost folosită de 10 ori, pentru lansări de sateliți spre orbită terestră joasă sau orbită heliosincronă (o orbită terestră joasă care permite trecerea pe deasupra unui punct la fix de pe suprafața Pământului la exact aceeași oră din zi).

Varianta îmbunătățită, Chang Zheng 6B, are prima treaptă dotată cu două motoare YF-100, este ajutată de patru propulsoare suplimentare, cu combustibil solid, și beneficiază de o treaptă secundară mai mare, ceea ce o face să fie mai performantă decât versiunea precedentă. Acum câteva zile, în 12 noiembrie, la ora 00:52 ora României, o rachetă Chang Zheng 6A a lansat satelitul meteorologic Yunhai-3 pe orbită heliosincronă, la 700 km altitudine. A fost al doilea zbor al rachetei în varianta 6A și totul părea să se desfășoare bine: satelitul s-a desprins de treapta superioară și comunica cu Pământul, misiunea părea să fie un succes.

Așa cum se întâmplă după majoritatea lansărilor orbitale, treapta superioară a rachetei urma să revină controlat prin atmosferă în perioada următoare și să fie complet consumată. Fiind vorba despre o treaptă superioară, de obicei motorul acesteia poate fi repornit și eventualele fragmente care rezultă în urma de-orbitării pot fi direcționate spre o zonă nelocuită din Pacific. Acest lucru nu s-a întâmplat și cu treapta superioară Chang Zheng 6B, care, probabil din cauza unor probleme tehnice, a explodat și a generat peste 50 de fragmente (adică deșeuri orbitale), aflate acum între 500 și 700 km altitudine deasupra Pământului. Evenimentul s-a produs în 12 noiembrie, la ora 07:25 ora României și a fost confirmat de Forțele Spațiale ale SUA.

Având în vedere altitudinea fragmentelor, probabil va dura câteva decenii până când acestea vor reveni complet prin atmosferă și chiar dacă în prezent ele nu reprezintă un pericol pentru Stația Spațială Internațională (ISS), altitudinea acestora va scădea în timp și vor ajunge să creeze probleme și pentru ISS (care orbitează Pământul la o altitudinea de aproximativ 400 km).

În funcție de densitatea atmosferei (și de activitatea solară, care poate influența densitatea atmosferei la anumite altitudini), fragmentele orbitale pot reveni mai devreme sau mai târziu prin atmosferă, dar cu cât altitudinea acestora este mai mare, cu atât va dura mai mult până când vor fi consumate de interacțiunea cu aerul, ca urmare a unei orbite în cele din urmă instabile.

Nu este primul eveniment de poluare orbitală pentru care China este responsabilă: în 11 ianuarie 2007, o rachetă balistică a lovit un satelit meteorologic (Fengyun-1C), într-un test anti-satelit desfășurat de armata chineză, în urma căruia au fost generate peste 2.000 de fragmente mai mari de 5 cm și probabil sute de mii de fragmente prea mici pentru a putea fi identificate. Deși numărul lor a scăzut în ultimii ani, fragmente rezultate în urma testului din 2007 vor continua să se afle pe orbită probabil până la mijlocul decadei următoare și să reprezinte un pericol pentru sateliții activi sau pentru Stația Spațială Internațională.

China nu este singurul stat care a efectuat teste anti-satelit, dar este statul care e generat cele mai multe fragmente în urma unor astfel de teste. În 2008, o rachetă balistică americană lovea satelitul de spionaj USA-193, care ar fi avut probleme tehnice, generând sute de fragmente orbitale. În martie 2019, India își distrugea propriul satelit Microsat-R, însă dacă e să vedem și o parte pozitivă a acestui test este că măcar impactul a avut loc la o altitudine relativ mică, ceea ce a grăbit revenirea prin atmosferă a fragmentelor rezultate în urma exploziei.

Și nu putem să uităm cel mai recent astfel de test, derulat în 15 noiembrie 2021 de Rusia, când o rachetă balistică lansată de la cosmodromul militar Plesetsk a lovit și distrus satelitul Kosmos-1408 (care a avut o masă de peste 1.7 tone), generând peste 1.500 de fragmente între 300 și 1.000 km altitudine, punând în pericol inclusiv echipajul rusesc de la bordul Stației Spațiale Internaționale (și echipajul de taikonauți de la bordul Stației Spațiale Chineze).

Ca urmare a acestui eveniment, în 19 aprilie 2022, vicepreședintele american Kamala Harris a anunțat, în timpul unei vizite la centrul spațial Vandenberg din California, că Statele Unite renunță unilateral la astfel de teste și îndeamnă și alte state să se alăture acestei decizii. După cum era de așteptat, până acum la această inițiativă au aderat fie state care oricum nu au această capacitate, fie state care nu au desfășurat vreodată astfel de teste distructive, care, până la urmă, afectează întreaga activitate orbitală.

Sursa foto: Dreamstime.com