Faptul că pe Marte există apă este deja o certitudine și putem afirma fără să greșim că, în trecutul geologic al planetei, pe Marte apa era lichidă și forma un uriaș ocean planetar. Dar cum a ajuns toată această apă pe Marte? Conform unui studiu recent, se pare că responsabili au fost meteoriții carbonatici.
Acum aproximativ 4 miliarde de ani, Marte avea atmosferă mult mai densă decât în prezent, un câmp magnetic care proteja planeta de vântul solar și un ocean planetar. În acele condiții de presiune și temperatură, similare cu cele de pe Pământul de astăzi, apa putea exista în formă lichidă. Știm asta datorită urmelor lăsate de apa lichidă pe suprafața astăzi aridă a planetei vecine: vedem văi săpate de foste râuri, delte demult uscate și chiar prezența unor compuși care nu s-au putut forma altfel decât în prezența apei lichide.
Miezul planetei s-a răcit însă mai repede decât cel al Pământului, Marte și-a pierdut astfel câmpul magnetic protector și vântul solar a spulberat atmosfera, iar apa de la suprafață fie a înghețat, fie s-a evaporat direct. Cert este că astăzi pe suprafața marțiană nu mai găsim apă, decât temporar sub formă de gheață, care sublimează rapid datorită presiunii scăzute.
Dar de unde a venit toată apa existentă pe suprafața marțiană în trecut? O echipă de cercetători francezi, danezi și elvețieni avansează o ipoteză interesantă: bombardamentele cu meteoriți carbonatici ar putea explica prezența unui fost ocean marțian, adânc de cel puțin 300 de metri.
În linii mari, meteoriții se clasifică după compoziția lor, astfel putem avea meteoriți condritici (sau condrite, meteoriți pietroși, cei mai banali dintre meteoriții găsiți astăzi), meteoriți fieroși, meteoriți fieroși-pietroși sau acondrite (o clasă care cuprinde restul meteoriților care nu intră în nici una din categoriile de mai sus).
Condritele au și ele mai multe subclase, iar una dintre ele este cea a meteoriților carbonatici, adică pe lângă un conținut ridicat de fier și nichel (specific meteoriților), aceștia conțin și niveluri ridicate de carbonați și... apă. Aproximativ 10% apă sau chair mai mult. Cercetătorii au calculat că un bombardament cu astfel de meteoriți în istoria timpurie a sistemului solar și implicit a planetei Marte, poate explica o cantitate de apă care să acopere întreaga planetă cu un ocean adânc de cel puțin 300 de metri.
De unde știm că Marte a fost bombardată cu meteoriți? Din analiza rocilor marțiene, s-a observat o concentrație mai mare a izotopului crom-54, care nu poate fi explicată altfel decât provenind din meteoriți; scoarța marțiană nu ar trebui să conțină acest izotop, conform teoriilor actuale privind evoluția planetei, așa că singura explicație este că acest izotop a fost adus pe Marte de bombardament cu meteoriți. Care, odată cu izotopul crom-54, au adus și apă.
Este foarte interesant de văzut cum au avut cercetătorii acces la probe de sol marțian, din moment ce NASA și ESA abia în aceste zile discută despre o misiune de aducere a unor roci marțiene pe Pământ. Ei bine, la fel ca și pe Pământ, și pe Marte cad meteoriți din spațiu, însă aceștia lovesc solul planetei cu o viteză mult mai mare decât pe Pământ, din cauza unei atmosfere marțiene mai puțin dense.
Asta face ca rocile marțiene rezultate în urma impactului să aibă o viteză atât de mare încât, unele din ele, uneori, ajung în spațiu. Sau chiar pe orbita Soarelui. Și unele dintre acestea, foarte rar, intersectează orbita Pământului, de obicei după ce efectuează milioane de rotații în jurul Soarelui. Astfel, pe Pământ pot ajunge, sub formă de meteoriți, fragmente de sol marțian și noi putem afla date despre planeta Marte fără să mergem acolo sau fără să comandăm roboților să facă acest lucru pentru noi.
E un nou sens al sintagmei „dacă nu merge Mahomed la munte, vine muntele la Mahomed”. Vă mai amintiți că spunem că există o clasă de meteoriți denumiți acondrite, unde intră toți ceilalți meteoriți neîncadrați în celelalte categorii? Ei bine, meteoriții marțieni sunt acondritici și extrem de rari: din peste 70000 de meteoriți cunoscuți, clasificați și studiați, doar 343 sunt marțieni. Iar asta îi face să fie extrem de scumpi: în 2011, Muzeul de istorie Naturală din Viena plătea jumătate de milion de dolari pentru un meteorit marțian cu o masă mai mică de 1 kilogram.
Sursa foto: Dreamstime.com
