După 1480 de zile de activitate, sonda marțiană InSight a ratat duminică, 18 noiembrie, fereastra de comunicare cu Pământul și NASA crede că acest lucru s-a întâmplat pentru că bateriile sondei nu mai pot asigura suficientă energie sistemelor de la bord. Sonda a ajuns pe Marte în 26 februarie 2018 și planul inițial era să funcționeze timp de 2 ani, însă InSight a continuat să trimită date timp de peste 4 ani.
Spre deosebire de roverele Curiosity, Perseverance sau Zhurong, care se pot deplasa pe suprafața marțiană, InSight era o sondă staționară, trimisă pentru a înregistra cutremurele de pe Marte, pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine interiorul planetei. Motiv pentru care InSight a amartizat pe câmpia Elysium Planitia, unde și-a desfășurat echipamentele științifice, inclusiv un seismometru extrem de precis cu care a început să asculte undele seismice, generate nu doar de geologia planetei, dar și de meteoriții care au lovit planeta Marte în timpul misiunii sondei InSight.
Un cutremur cu magnitudinea 4, înregistrat în 24 decembrie 2021 s-a dovedit a fi un impact cu un meteorit care avea un diametru între 5 și 12 metri, care a creat un crater nou pe suprafața marțiană, identificat cu ajutorul altor sonde aflate pe orbita planetei. Iar în 4 mai 2022, InSight detecta pe Marte cel mai mare cutremur înregistrat vreodată, cu magnitudinea 5.
Din păcate, panourile solare care asigurau energie electrică necesară pentru buna funcționare a sondei au fost în timp acoperite de praful marțian și eficiența acestora a scăzut semnificativ în ultima perioadă. NASA estimase că probabil va pierde legătura radio cu sonda InSight până la finalul acestui an, lucru care s-a și întâmplat: antenele rețelei Deep Space Network nu au mai primit nici un semnal de la sondă în ultima sesiune de comunicații, programată pentru duminică, 18 noiembrie. Asta înseamnă că NASA a primit ultimul semnal de la InSight în 16 decembrie, iar acum bateriile de la bord s-ar putea să nu mai asigure suficientă energie pentru modulul de comunicații.
Probabil vă întrebați de ce nu a fost dotată sonda cu un mecanism care să curețe praful de pe cele două panouri solare? Ei bine, acest lucru nu ar fi fost deloc o idee bună: orice gram trimis spre Marte costă foarte mult și un sistem de curățare al panourilor solare ar fi însemnat că NASA ar fi trebuit să sacrifice unul din echipamentele științifice ale sondei, pentru a se încadra atât în bugetul misiunii, cât și în kilogramele pe care racheta Atlas V, cu care a fost lansată sonda, să le poată trimită spre Marte.
Desigur, s-ar fi putut folosi o rachetă mai puternică (sau chiar o variantă Atlas V mai puternică), dar atunci și bugetul misiunii ar fi crescut. De asemenea, o altă opțiune ar fi fost să se folosească un material radioactiv pentru generarea de energie electrică, la fel cum se întâmplă în cazul roverului Perseverence sau Curiosoty, însă trebuie din nou să ținem cont de buget: sonda InSight și roverul Perseverance fac parte din două categorii diferite de misiunii, cu cerințe și bugete diferite, ceea ce înseamnă că dacă Perseverance sau Curiosity și-au permis o ”inimă” radioactivă, nu același lucru se poate spune despre InSight.
Mai mult decât atât, misiunea inițială trebuia să dureze 2 ani de zile și NASA, cunoscând condițiile de pe Marte, a dimensionat cele două panouri solare corespunzător, astfel încât ele să facă față prafului marțian pentru cel puțin 2 ani. Lucru care s-a întâmplat, sonda fiind funcțională pentru dublul perioadei planificată inițial de NASA. Desigur, ne-am dori cu toții ca aceste sonde să funcționeze cât mai mult timp, dar faptul că InSight a continuat să trimită date pentru o perioadă dublă față de cea estimată inițial este un triumf și nu un eșec al agenției spațiale americane.
Pe suprafața marțiană mai sunt active în această perioadă roverele americane Curiosity (din 2012) și Perseverance (împreună cu elicopterul Ingenuity, din 2021), dar și roverul chinezesc Zhurong și platforma cu care acesta a ajuns pe Marte, în 19 mai 2021. Pe orbita planetei Marte avem în prezent active 8 sonde: Mars Odyssey (NASA, 2001), Mars Express (ESA, 2003), Mars Reconnaissance Orbiter (NASA, 2006), MAVEN (NASA, 2014), Trace Gas Orbiter (ESA, 2016), Hope (Emiratele Arabe Unite, 2021) și Tianwen-1 (China, 2021). Recent, la finalul lunii septembrie, a fost pierdut contactul și cu sonda indiană Mangalyaan, aflată pe orbita marțiană din 2014.
Sursa foto: profimediaimages.ro
