​LHS 475 b este numele unei exoplanete, adică o planetă care orbitează o stea alta decât Soarele nostru, cu un diametru aproape identic cu cel al Pământului, prima exoplanetă descoperită de telescopul spațial James Webb. Aceasta se află la 41 de ani-lumină distanță de Pământ, în constelația Octantul (vizibilă pe cer doar din emisfera australă).

james webbFoto: NASA/ESA/CSA/STScI/Cover Images/ / INSTAR Images / Profimedia

Telescopul spațial James Webb a captat lumina care provine de la steaua LHS 475 și a măsurat intensitatea acesteia pe o perioadă mai lungă de timp, folosind instrumentul de la bord denumit NIRSpec (Near Infrared Spectrograph). Când planeta LHS 475 b s-a interpus între stea și telescopul spațial, intensitatea luminii provenită de la steaua respectivă a scăzut, lucru ce le-a permis cercetătorilor să afle nu doar perioada de revoluție a planetei în jurul stelei, dar și diametrul acesteia.

Această metodă este folosită și de alte telescoape, spațiale sau terestre, pentru identificarea exoplanetelor. Inițial, când a început să fie aplicată această metodă, au fost descoperite doar planete gigant, de mărimea lui Jupiter sau chiar mai mari, pentru că efectul acestora asupra scăderii intensității luminii captate de la steaua din respectivul sistem planetar era mult mai pronunțat.

Pe măsură ce telescoapele au devenit mai performante și metodele de observație au fost rafinate, au putut fi identificate planete de dimensiuni din ce în ce mai mici, cum este și cazul LHS 475 b, al cărei diametru este 99% din cel al Pământului.

LHS 475 b, o planetă improprie pentru viață

LHS 475 b este însă mult mai aproape de steaua sa (LHS 475) decât este Pământul față de Soare, iar perioada de revoluție a exoplanetei este de doar 2 zile. Asta înseamnă că planeta LHS 475 b are cu câteva sute de grade mai mult decât Pământul și cercetătorii nu sunt încă siguri dacă planeta are sau nu atmosferă, pentru că datele primite de la James Webb nu sunt concludente în această privință: dacă steaua LHS 475 ar fi de dimensiunile Soarelui, ar fi imposibil pentru o planetă atât de apropiată să aibă atmosferă, însă LHS 475 este o pitică roșie, ceea ce înseamnă că temperatură sa este aproximativ jumătate din cea a Soarelui, lucru care nu înseamnă neapărat că LHS 475 b nu poate avea atmosferă.

Dacă acum câteva decenii exoplanetele erau doar niște ipoteze, prima astfel de planetă care orbita o altă stea decât Soarele a fost descoperită în 1992. De atunci și până în prezent, au fost descoperite peste 5000 de exoplanete și alte câteva mii așteaptă să fie confirmate, deși numărul lor ar putea fi de câteva miliarde doar în galaxia noastră.

Nu toate sunt potrivite pentru a găzdui viață: unele sunt gigante gazoase, altele sunt prea aproape sau prea departe de steaua centrală a sistemului lor planetar, iar unele orbitează stele mult mai neprietenoase. Majoritatea au fost detectate folosind telescoapele spațiale Kepler și TESS, iar viitorul telescop spațial american Nancy Grace Roman (pregătit pentru lansare în 2027), urmează să folosească mai multe metode pentru a descoperi și alte exoplanete.

Telescopul spațial James Webb este deocamdată singurul care poate studia atmosfera acestor planete îndepărtate și în datele trimise deja anul trecut au fost identificate exoplanete care aveau vapori de apă în atmosferă.

Sursa foto: profimediaimages.ro