Faptul că satelitul jovian Europa conține un ocean sărat sub stratul de gheață gros de câțiva kilometri este un lucru general acceptat de cercetători. Nu era însă foarte clar sub ce formă se aflau cristalele de sare detectate recent pe suprafața satelitului de telescopul spațial Hubble, însă noi rezultate ar putea clarifica situația, cel puțin până când noile misiuni planificate spre Jupiter, care vor survola și Europa, ar putea face și mai multă lumină în acest caz.
Știm cu toții că sarea scade semnificativ punctul de îngheț al apei (motiv pentru care sarea este eficientă iarna, când dorim să dezghețăm drumurile înzăpezite), ceea ce înseamnă că pe Pământ nu prea avem gheață sărată: condițiile naturale de pe planeta noastră nu permit formarea de apă înghețată care să includă în structura ei cristalină și clorură de sodiu (aceeași substanță pe care o folosim în bucătărie pentru a face mâncarea mai gustoasă).
Totuși, în condiții speciale de temperatură și presiune, o soluție de apă care să conțină și clorură de sodiu (sare de bucătărie) poate să devină solidă: vom avea în acest caz cristale care pe lângă sodiu și potasiu vor îngloba în structura lor și molecule de apă. O caracteristică importantă a acestor cristale este faptul că ele continuă să își păstrează forma chiar și dacă dispar condițiile speciale în care au fost create inițial.
În 2019, datele obținute de telescopul spațial Hubble conțineau indicii cu privire la prezența clorurii de sodiu în structurile colorate de pe suprafața satelitului Europa. Cel mai probabil, apa sărată care provenea din interiorul acestuia ajunge la suprafața satelitului jovian prin gheizere, după care, în urma sublimării apei (datorită condițiilor de temperatură și presiune de pe Europa), cristalele de sare rămâneau la suprafață și pot astfel să fie identificate folosind instrumente științifice avansate.
Cercetătorii nu sunt siguri dacă acest compus este similar cu sarea de bucătărie, sau este vorba despre cristale de sare hidratată, adică cristale care pe lângă ioni de sodiu și clor ar conține și molecule de apă. Două misiuni se pregătesc pentru a fi trimise spre Jupiter, misiuni în care vor fi investigate sateliții celei mai mari planete din sistemul solar: în 13 aprilie, o rachetă Ariane 5 va lansa din Guiana Franceză sonda europeană JUICE (Jupiter Icy Moons Explorer), în ceea ce va fi penultima lansare a rachetei europene, înainte de a fi înlocuită de Ariane 6.
Sonda JUICE va intra pe orbita lui Jupiter în 2031, de unde va efectua o serie de survoluri asupra sateliților Ganymede, Callisto și Europa, urmând ca din 2034 să se stabilească pe o orbită în jurul lui Ganymede (ar fi prima sondă interplanetară care ar face acest lucru).
Nu mai puțin de 12 instrumente științifice se vor afla la bordul sondei, în ceea ce va fi cel mai amplu studiu realizat vreodată în sistemul jovian (adică în zona din jurul planetei Jupiter). Anul viitor, o rachetă Falcon Heavy va lansa sonda americană Europa Clipper spre Jupiter, urmând ca în 2030 aceasta să intre pe orbita planetei, de unde va survola satelitul Europa de două ori, în tandem cu JUICE, înainte de a se instala și ea pe orbită în jurul lui Ganymede.
Este posibil ca după 2025, NASA să folosească o rachetă SLS pentru a trimite o nouă sondă de această dată direct spre Europa, pentru a ateriza pe suprafața satelitului jovian și a căuta urme de viață. Asta pentru că, pe lângă oceanul sărat, similar cu cel pe care îl avem pe Pământ, datorită interacțiunii gravitaționale dintre Europa și Jupiter, miezul satelitului și contractă și extinde periodic, iar această energie este eliberată sub formă de căldură, care încălzește oceanul interior.
Așadar, nu doar că oceanul este sărat, dar are o temperatură ridicată, de aproximativ 0 C, cu 200 de grade mai mare decât temperatura de la suprafața satelitului. Deși dimensiunile Europei sunt similare cu cele ale Lunii, cantitatea de apă care se crede că există sub suprafața satelitului jovian este de aproximativ două ori mai mare decât toată apa existentă de Pământ.
Iar asta face din Europa una din destinațiile preferate atunci când vine vorba de căutat viață dincolo de atmosfera Pământului, pentru că satelitul pare să aibă multe din ingredientele pe care și oceanele terestre le-a avut acum câteva miliarde de ani.
Și nu doar Europa este în această poziție, satelitul Enceladus al lui Saturn se află și el pe lista scurtă a locurilor din sistemul solar în care viața poate exista într-un ocean sărat și cald. Din păcate, va trebui să mai avem răbdare câteva decenii până când sonde interplanetare vor ajunge să studieze îndeaproape oceanele din aceste lumii extraterestre.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!
Sursa foto: profimediaimages.ro
1
2
