​Deși racheta Starship a explodat, angajații de la SpaceX s-au bucurat și au ovaționat. O explozie ar părea cel mai rău lucru posibil la o lansare spațială, dar SpaceX definește în alți termeni succesul. De ce lansarea nu a fost un eșec, deși așa ar părea la prima vedere, dat fiind că racheta s-a făcut praf și nu a ajuns nici pe orbită?

Racheta Starship, la prima lansareFoto: Patrick T. Fallon / AFP / Profimedia Images

Primul test cu Starship, sistem înalt de 120 de metri și format din elementele Super Heavy (treapta principală) și Starship (nava), s-a încheiat cu o explozie, la nici patru minute de la lansare. Întregul test ar fi trebuit să dureze 90 de minute, după care secțiunea Staship ar fi trebuit să ajungă în ocean. La opt minute de la lansare ar fi trebuit să-și încheie zborul și treapta principală.

Cele două secțiuni nu s-au separat și racheta a explodat, SpaceX folosind un termen tehnic care să sune mai bine „rapid unscheduled disassembly”, „adică dezasamblare rapidă neprogramată”.

Presa americană a folosit chiar și termenul de „succesfull failure”, adică un fel de „eșec cu succese”, ideea fiind că, deși Starship a explodat și nu au putut fi testate diversele elemente, SpaceX va analiza datele și va învăța multe pentru viitoarele tentative.

De ce NU a fost un dezastru pentru Starship

Așteptările erau mici pentru primul zbor cu Starship în formulă completă. Nici Elon Musk, celebru pentru promisiunile sale, nu a fost foarte optimist și toată lumea de la SpaceX a spus public cât se poate de clar: este un prim zbor de test, sigur vor fi lucruri care vor merge rău și învățăm din ele.

Explozia nu s-a produs la rampa de lansare, ci la peste 30 km altitudine, pentru că la rampă ar fi făcut distrugeri mari și programul de teste viitoare ar fi avut de suferit, mai ales dacă ar fi fost distrus turnul de lansare, înalt de 150 de metri.

SpaceX funcționează pe principiul „trial and error”, adică pe ideea că succesul vine după mai multe eșecuri, dar trebuie să încerci mult și să greșești mult, pentru a construi o rachetă fiabilă. Nu trebuie uitat că Falcon 9, care acum este o rachetă SpaceX super-fiabilă (61 de zboruri anul trecut) a explodat și ea de câteva ori în primii ani, dar inginerii au învățat din greșeli.

Diferența este mare față de cum lucrează NASA.

Cu SLS, NASA nu își permite luxul de a încerca așa de mult, ci trebuie să facă mai multe analize și mai multe teste la sol, iar asta înseamnă că programul este mai scump, avansează mai greu și lansările sunt mai rare. NASA trebuie să acționeze așa, fiindcă o explozie la lansare ar fi gravă pentru imaginea agenției și ar putea însemna tăieri de fonduri de la Congres.

Partea frumoasă este că Elon Musk este dispus să riște public, fiind conștient că racheta poate exploda și că foarte mulți vor critica ce s-a întâmplat. Peste 2-3 ani este foarte posibil să vedem mult mai multe lansări reușite decât eșecuri.

SpaceX nu avea de gând să recupereze cele două elemente ale sistemului, chiar dacă totul mergea „șnur”. Ambele ar fi ajuns în ocean oricum, deci nu se mai bazau pe ele la viitoare misiuni.

Compania lui Elon Musk chiar are o fabrică de rachete, o linie de asamblare. Faptul că primul Starship a explodat nu constituie o problemă, iar Elon Musk a spus că o nouă încercare va fi peste câteva luni. Tot el a mai spus că speră ca Starship să ajungă pe orbită în acest an, iar dacă nu se va putea în 2023, sigur va fi în 2024.

SpaceX va avea cu ce să facă viitoarele teste, fiindcă are pe liniile de asamblare cinci boostere Super Heavy și opt nave Stasrhip.