Oficial, NASA, Roscomos și alte agenții spațiale respectabile au interdicții în ceea ce privește sexul în spațiu. Tot oficial, niciun cuplu nu a făcut vreodată prostioare în cosmos. Neoficial, că doar nu se apucă NASA și restul să recunoască acum chiar totul, astfel de acte s-ar fi consumat deja la bordul ISS, ba ar fi fost chiar niște înfrățiri între popoare, recte cel american și cel rus, care să fi mers dincolo de strângeri de mână și pupăciuni pe obraji. Dar, na, dacă NASA zice că sunt doar speculații, le lăsăm și noi așa.
Apropo de speculații, mai toată lumea bună este de părere că astronauții Sally Ride și Steven Hawley, căsătoriți în secret înainte de a zbura împreună în spațiul cosmic în 1991 (altfel nu i-ar mai fi lăsat), ar fi pus-o de niște experimente pe acolo, unele chiar ceva mai neortodoxe. Însă, cum spuneam, NASA a refuzat să dea detalii și a spus să ne vedem de treburile noastre, ceea ce vă recomandăm și noi.
Ce ne interesează pe noi astăzi, în contextul discuțiilor tot mai aprinse din mediul științific pe tema amintită, este de ce există astfel de interdicții. Apoi, cât vor mai dura ele. Nu de alta dar, la cum se mișcă lucrurile, cu baza lunară permanentă care urmează a fi construită, cu viitoarele misiunile marțiene cu echipaj uman, deplasările tot mai îndelungate în spațiu, dar mai ales cu turismul spațial emergent, trebuie să fii naiv să crezi că nu se vor găsi unii care să încerce senzații tari acolo unde... niciun om n-a mai călcat vreodată.
În fond, ăsta este un aspect pe care mulți l-au omis din vedere atunci când vorbeau despre omenire ca despre o specie interplanetară. E frumos să îți imaginezi că vom merge și vom întemeia colonii pe alte planete, vom cultiva rapiță fractală și vom face copii spațiali, uitând niște detalii tehnice. Mai exact, cum îi vom face și dacă este posibil așa ceva. Până la sexul pe alte planete, să nu uităm însă că nici nu am plecat de pe asta strămoșească, ci de abia ne luăm avânt! Iar despre elanul ăsta constructiv, propun să aducem în discuție câteva aspecte.
De ce sexul în spațiu chiar este o aventură extremă
Spre exemplu, o companie franceză (ApoteoSurprise) oferă o experiență de neuitat. În anul 2025, spun ei, vei putea merge cu perechea ta într-o călătorie de neuitat în jurul Lunii, tur-retur, o săptămână, cu bagaj de cală și tot tacâmul, cu plecare de la Cape Canaveral, Florida. Nu costă decât 145 de milioane de dolari dar, momentul unic este că poți să faci și o cerere în căsătorie pe muzică de Frank Sinatra, și cu Luna văzându-se pe hublou. Acum, dacă totul a mers bine până aici și dacă perechea a spus „Da!”, e greu să îți imaginezi că veți sta o săptămână citind din Minulescu și ascultând „Uhăi, bade!”. Doar e cererea în căsătorie. Trebuie să consumați cumva momentul cât e cald.
Legat de asta, compania franceză a omis să spună în anunț câteva aspecte. Primo, că mai toți cei care călătoresc în spațiul cosmic suferă de de o formă mai ușoară sau mai dură de anxietate. Și vorbim de astronauți antrenați temeinic, nu de simpli turiști. Nu e ușor să știi că ești într-o ghiulea care zboară spre un mediu cum e spațiul cosmic. De asta, unii astronauți poartă scutece speciale la decolare, aterizare și la ieșirile în spațiu (cu ieșirile nu va fi cazul la voi, dacă optați pentru oferta agenției franceze, dar totuși).
Iar anxietatea vine cu puțină chimie. Mai exact, creierul vostru simte amenințarea și trimite informațiile către glandele andrenale. Implicit, crește nivelul de adrenalină. Inima îți bate mai repede, sângele este pompat către mușchi, iar ficatul eliberează cantități mari de glucoză. Sângele mai scade la nivelul aparatului digestiv, iar vasele de acolo se contractă. Pe românește, simțiți un gol mare în stomac. Digestia este încetinită, iar sfincterul se relaxează. În traducere, te taie pântecăraia sau ai senzație de vomă, senzații pe care mulți le trăiți în situați stresante, nu trebuie să mergeți neapărat în spațiu ca să vă convingeți. Și, acum , sincer, nu e chiar cel mai romantic lucru care ți se poate întâmpla când vrei să trăiești un moment senzual, bașca să te mai și apese cineva pe burtă.
Newton, sexul și știința
Să zicem că sunt totuși șapte zile, nu 40 de minute cât durează o excursie la limita spațiului în prezent. Ai timp să îți revii. Aici intervine un al doilea aspect pe care e bine să nu îl fi omis la școală. Anume, legile lui Newton. Ca să fim și mai exacți, legea a treia a mișcării enunțată de fizicianul englez. Iar legea asta spune așa: când un corp acționează asupra altui corp cu o forță (numită forță de acțiune), cel de-al doilea corp acționează și el asupra primului cu o forță (numită forță de reacțiune) de aceeași mărime și de aceeași direcție, dar de sens contrar.
În traducere, fiind în imponderabilitate (nu ați omis acest aspect, da?) riscați să vă dați cu capul de toate angaralele din capsula spațială, și să arățați precum Chip și Dale. N-ai ce face, așa descoperi că sexul terestru e o ecuație în care gravitația joacă un rol major. Pentru o comparație cât mai exactă, încercați să vă imaginați că faceți sex când patinați pe gheață. Evident, s-au gândit unii și la faza asta și au creat un așa numit costum pentru doi. Intrați în costumul ăla și, de acolo, se descurcă fiecare cum poate. În cazul ăsta, vă rugăm să vă imaginați că faceți sex în timp ce patinați în doi și sunteți, în același timp, într-un sac de dormit. Nebunie!
Ar mai fi și varianta în care să fiți suspendați cu ajutorul unor frânghii, lipiți de perete, ceea ce ar putea să prindă dacă sunteți pasionați de lucruri mai dure, mai BDSM, treaba voastră, nu ne interesează pasiunile voastre ascunse. Dar, sincer, la 145 de milioane de dolari, mai bine bei banii decât să... În fine.
Al treilea aspect tehnic ține tot de chimia organică. Și ce iar nu vă spun companiile astea care propun turism și sex spațial este că în imponderabilitate au loc niște schimbări în organismul vostru. Iar aia care vă interesează pe voi ține de circulația sângelui. Nemaifiind gravitație, sângele nu se mai duce la fel de ușor spre extremități. Ca urmare, el se duce mai mult spre cap și piept. Ați prins-o, da? E vorba de o anumită extremitate a corpului care chiar are nevoie de sânge ca să funcționeze cum trebuie. Altfel, cum s-ar zice, ați fleșcăit-o! Nu zice nimeni că e imposibil, dar clar nu va fi ușor. Și e valabil și pentru femei.
Revenind la imponderabilitate, mai trebuie menționat un aspect. Dar să vă luăm puțin pe ocolite. Ați văzut cum se finalizează scenele de sex din filme, da? Cu ei doi, lăsându-se obosiți și fericiți pe pernă, cu plapuma trasă până la gât, ba unii se mai și ridică, se îmbracă și pleacă brusc la serviciu. Dacă nu cumva ați venit cu vreun OZN pe lumea asta, știți că nu așa se desfășoară lucrurile. În filme nu zice nimeni nimic despre prosoape, șervețele, dușul de după și alte cele. Normal, că nu mai e romantic.
Dar ia imaginați-vă cum ar fi să trăiești momentul de după în spațiul cosmic! La gravitație 0. Cu toate fluidele zburând de nebune din capsulă, și cu voi, doi porumbei, alergând să curățați naveta, ore întregi. Și pentru ce? Pentru un „wham, bam, thank you ma'am”? Așa-i că nu mai sună romantic? Cam astea ar fi, cât se poate de pe scurt, neajunsurile sexului în spațiu.
Treburile pot deveni foarte serioase în cazul sexului spațial
Da, dar NASA și restul agențiilor spațiale nu au interzis sexul strict din motivele amintite. Sau numai din astea. Mai sunt și altele. Iar cel mai serios ar fi cel al unei sarcini în spațiu sau în condiții de microgravitație (vezi cazul bazei selenare).
Nimeni nu știe care vor fi efectele asupra fătului. În spațiu, fără un câmp magnetic ca al Terrei care să vă protejeze, radiațiile își cam fac de cap. Cum spuneam, asta nu intră deloc bine în aceeași ecuație cu dezvoltarea unui făt și a unei sarcini normale. N-ai vrea, sincer, să te trezești că ești personaj principal în noul film „Alien”. La fel e și cu microgravitația, căci nimeni nu știe efectele ei asupra unei sarcini. Mă rog, pe orbita joasă pe care se află Stația Spațială Internațională e ceva mai ferit, că ați fi protejați de centura Van Allen.
Până acum, și rușii, și americanii, au efectuat experimente asupra gestației în spațiu. Dar numai pe embrioni de șoarece, sau pe ouă fecundate de broască, salamandră, arici de mare sau insecte. Iar rezultatele au fost doar parțial încununate de succes. Spre exemplu, gravitația are un rol major în poziția corectă a fătului și a dezvoltării celulelor. În condiții de microgravitație, sau gravitație zero, au existat impedimente cu privire la abilitatea celulelor de a deveni ceea ce trebuie.
Este adevărat că puii arătau normal, dar nici unul nu a fost lăsat să trăiască mai mult de câteva săptămâni. Iar un fapt important legat de nașterea în spațiu a fost acela că, spre exemplu, puii nu știau să se deplaseze odată ajunși pe Terra. Pur și simplu, ar fi avut nevoie de un exoschelet pentru a se deplasa, ei fiind născuți într-un cu totul alt mediu. Un alt experiment, realizat în anul 2017, a arătat că celulele sexuale umane duse în spațiu au o rată de degradare mai mare decât ar fi avut pe Terra. Iar fragmentarea ADN-ul, oricum o dai, este un mare motiv de îngrijorare.
Una peste alta, ați prins ideea. Nimeni nu are habar deocamdată ce se va întâmpla dacă o femei rămâne însărcinată în spațiul cosmic și, mai ales, dacă va da naștere acolo. Toate studiile asupra fenomenului sunt încă în stadiul incipient, și de asta a și început comunitatea științifică să comenteze. Cât despre experiența sexului în spațiu, chiar și cu toate măsurile contraceptive, asta chiar rămâne să decideți singuri dacă veți încerca sau nu. Evident, dacă nu veți fi obligați să semnați un contract prin care să dați asigurări că nu faceți prostii la plecarea în spațiu. Că și despre asta se discută mai nou.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!
Sursa foto: profimediaimages.ro
4
4
