Misiunea martiana Phoenix continua sa ne rezerve surprize. Ultima dintre ele este....o picatura de apa. Sau, cel putin, ceva care seamana foarte bine cu o picatura de apa. Prima picatura de apa de pe Marte. Este o observatie - si o fotografie - controversata. Putem infera din atata lucru ca exista apa in faza lichida pe marte? Cum a ajuns picatura acolo?

Apa pe Marte?

mirel_poza
Foto: NASA
L-am intrebat pe Mirel Barlan, de la Observatorul astronomic din Paris cum se explica acest fenomen.

R. Ce se vede, de fapt, in imagine?

Imaginile prezentate in New Scientist sunt focalizate pe material martian depus pe unul din picioarele sondei spatiale. Acest material a fost depus ca urmare a actiunii retrofuzeelor, in momentul punerii sondei pe solul martian. Cu alte cuvinte, o parte din solul martian de sub sonda spatiala a fost ridicat in atmosfera ; ulterior acesta s-a depus si pe picioarele sondei. Aprinderea retrofuzeelor a permis deopotriva expunerea straturilor mai profunde ale solului martian.

R: In urma acestui proces, deci, s-a putut vedea un fragment de materie care arata ca o picatura de apa. Este o picatura de apa? Ce spun specialistii?

Unul din fragmentele de materie depuse elementele de sustinere ale laboratorului Phoenix seamana foarte mult ca forma cu o picatura de lichid. In termeni tehnici, putem vorbi despre una/mai multe substante aflate in faza lichida si la care se manifesta o tensiune superficiala importanta.

R: Si mai interesant este ca o serie de fotografii, facute pe o perioada mai lunga de timp, arata ca diametrul picaturii se modifica in timp, mai precis, ca a crescut in cateva saptamani. Cum se explica acest lucru?

Doua ipoteze de lucru sunt luate in considerare in explicarea acestui

fenomen: Una ar fi ca substanta se afla in faza lichida si aceasta se poate obtine ca urmare a unei combinatii intre apa si saruri –din categoria percloratilor.

Acestea actioneaza ca un antigel si coboara temperatura de solidificare a apei ; unele estimari de laborator (in conditii similare celor de pe Marte) reusesc sa mentina apa in faza lichida pana la -50, -70 grade Celsius. In acest caz, putem specula existenta unor “pungi” lichide de apa si saruri imediat sub suprafata lui Marte.

O picatura de apa pe solul martian?
Foto: NASA
Ne putem imagina ca actiunea retrofuzeelor a dus la imprastierea unui astfel de rezervor

lichid, iar cresterea se datoreaza condensarii, de-a lungul timpului de observatie, a vaporilor din atmosfera martiana.

O a doua ipoteza ar fi ca retrofuzeele au dus la imprastierea materiei martiene care contine gheata ; daca aceasta intalneste perclorat in cantitate suficienta isi va putea schimba faza (in lichid) pe timpul zilei si apoi condensa pe timpul noptii. Acest proces poate converge spre crearea de picaturi din ce in ce mai, mari prin inglobarea altor molecule de apa si saruri.

R: Cat de importanta este o asemenea descoperire? Este cazul sa ne entuziasmam?

Cresterea acestei « picaturi » este intriganta, daca adaugam rezultatele celorlalte experimente imbarcate pe Phoenix. De exemplu, bratul robotic al sondei Phoenix, la excavarea solului marian, a pus in evidenta suprafete cu contraste diferite.

Aceste suprafete situate pe fundul transeelor excavate si-au schimbat morfologia iar schimbarea a fost argumentata cu ajutorul fenomenului de sublimare a ghetii din sol (sublimarea este un fenomen de trecere a unei substante din faza solida in faza gazoasa). Daca extrapolam aceasta experienta, atunci « picatura » observata pe elementele de sustinere ale sondei ar trebui sa se evapore si nicidecum sa creasca.

Tot in cadrul misiunii Phoenix, un alt fenomen observat a fost «compacticitatea » solului martian prelevat. Particulele de sol se prezentau ca si cum ar fi fost « lipite » intre ele. Aceasta coeziune poate fi asemanata cu un sol imbibat cu lichid. Dupa cateva zile de la

excavare, gradul de coeziune al solului prelevat s-a diminuat considerabil; fenomenul poate fi asociat cu « sicatizarea » lui.