Aristotel a susținut că (pe Pământ) natura urăște un vid dar în ultimii 2.000 de ani știința a evoluat considerabil așa că acum știm că, de fapt, ceea ce natura urăște este ordinea (iar mama natură nu intră în concediu de Crăciun). Chiar și de sărbători, legile fizicii ne pot strica planurile făcute cu grijă, scrie IFL Science.
Să luăm de exemplu beculețele de Crăciun. Le-ai pus înapoi în cutie cu grijă în luna ianuarie și când le despachetezi în decembrie ce găsești? Noduri!
Te-ai putea gândi că spiridușii Crăciunului n-au avut ce face și s-au gândit să îți dea de lucru. Acest scenariu ar fi mai preferabil adevărului: a doua lege a termodinamicii a lovit din nou!
Această lege a fizicii ce nu poate fi evitată (sau oare?) se referă la o valoare cunoscută sub denumirea de entropie, această măsurând dezordinea dintr-un sistem termodinamic.
Nervi la despachetarea beculețelor de Crăciun? Legile fizicii sunt de vină!
Într-un sistem izolat precum universul nostru entropia crește mereu. Altfel spus, sistemele avansează mereu înspre haos: lucrurile se strică odată cu trecerea timpului, noi îmbătrânim iar beculețele de Crăciun - chiar și atunci când au fost împachetate cu atenție - ajung să se încâlcească.
Teoria sforilor care formează noduri atunci când sunt scuturate a fost examinată mai îndeaproape într-un studiu publicat în 2007 în revista Proceedings of the National Academy of Sciences.
Lucrarea numită „Înnodări Spontane ale unei Corzi Agitate” le-a adus celor doi autori, Dorian Raymer și Douglas Smith, Premiul Ig Nobel (acordat celor mai trăsnite, ciudate sau inutile studii și realizări știintifice) pentru Fizică în 2008.
Cei doi cercetători au examinat ce se întâmplă când pui o sfoară într-o cutie care apoi este rotită. Ei au analizat sfori de dimensiuni diferite, cutii de dimensiuni diferite și viteze diferite de rotire a acestora, precum și un număr diferit de rotații.
În cele 3.415 de încercări pe care aceștia le-au făcut, ei au descoperit că sforile formează noduri complexe, uneori în decurs de doar câteva secunde.
Factorii cheie sunt o lungime minimă de 46 de centimetri și suficient spațiu pentru a se putea mișca în interiorul cutiei.
Beculețele, Crăciunul și restul universului
Ceea ce este cu adevărat fascinant cu privire la acest studiu e că, din punct de vedere matematic, mișcările nu au fost guvernate de un proces alcătuit din pași aleatorii. Nu a fost implicat doar haosul, deși acesta a avut un rol important în formarea nodurilor.
Iar comportamentul ciudat al sforilor dintr-o cutie nu explică doar de ce ți se încâlcesc mereu beculețele de Crăciun.
El are implicații și în rearanjarea materialului genetic al anumitor virusuri, explicând și de ce cordonul ombilical nu se înnoadă ușor.
Așa că atunci când pui beculețele de Crăciun înapoi în cutie, amintește-ți de legătura cu legile profunde, complexe și misterioase care ne guvernează universul.
Ah, și uite cum poți să le păcălești ca să nu te enervezi și în luna decembrie a anului viitor:
1
0
