Omul modern si stramosii sai sunt singurele primate carora li s-au micsorat constant dintii, de-a lungul timpului, pe masura ce creierul crestea, un "paradox" al evolutiei pus in evidenta joi de cercetatorii spanioli, scrie AFP.

Una dintre cheile acestui "paradox evolutiv" consta in evolutia regimului alimentar al omului de-a lungul mileniilor, potrivit studiului redactat de Juan Manuel Jimenez Arenas, specialist in preistorie la Universitatea din Grenada.

Primul stadiu al digestiei se derueaza in gura, unde dintii joaca un rol esential pentru a reduce alimentele in bucati mici, mai usor de asimilat de organism. Daca volumul creierului, organ cunoscut pentru consumul mare de energie, creste, atunci nevoile alimentare ale proprietarului cresc de asemenea. Prin urmare, evolutia ar fi trebuit sa favorizeze dinti mai mari pentru a satisface nevoile energetice sporite.

Insa nu acesta a fost drumul urmat de metabolismului omului de la aparitia primilor nostri stramosi, in urma cu 2,5 milioane de ani.

"Acest lucru inseamna ca schimbari au trebuit sa se produca pentru ca aceasta tendina", aparent contraproductiva in termeni de evolutie a speciei, "sa se mentina", subliniaza Jimenez Arenas, intr-un comunicat.

Este vorba, cel mai probabil, de o schimbare de regim care a fost imbogatit considerabil printr-un aport de alimente de orgine animala: proteine, grasime si oligoelemente pentru intretinerea si functionarea creierului.

Un creier mai voluminos permite la randul sau relatii sociale si culturale mai importante, deci un progres tehnologic care sa asigure o mai buna securitate sociala.

Pentru a-si testa teoria, cercetatorii andaluzi au analizat raportul intre marimea premolarilor si volumul intern al craniului la o paleta larga de primate, printre care principalele fosile cunoscute din genul Homo.

"De-a lungul intregii evolutii umane, marimea dintilor s-a diminuat in timp ce talia creierului crestea. Am demonstrat ca este vorba de doua tendinte evolutive opuse, care raman legate timp de 2,5 milioane de ani, atunci cand primii nostri stramoi din genul Homo au aparut", explica acesta.

Studiu, publicat in revista BioMed Research International, stabileste astfel un raport cu inactivarea unei gene (MYH16) legata de dezvoltarea muschiului temporal, situat de o parte si de alta a craniului si implicat in special in masticatie.

Marimea acestui muschi a inceput sa se reduca la oameni acum circa 2,4 milioane de ani, lasand astfel mai mult spatiu pentru cresterea creierului, potrivit studiului citat.