Când am început rubrica asta numită Mica Doză de Cultură Generală, am ales un personaj tare simpatic, talentat și de perspectivă, respectiv Leonardo Fibonacci. Îl știți, băiatu` cu cifrele indo-arabe și faimosul șir de numere care îi poartă numele. Adică, el le-ar fi adus în Europa, asta pe la începutul de secol al XIII-lea, și ar fi schimbat lumea căci, iată, ne-a scos din întunericul calculelor complexe cu cifre romane și ne-a făcut pe noi toți să iubim matematica ceva de speriat.
Dacă ați fost atenți, și dacă ați urmărit rubrica asta, ceea ce vă dorim intens, ați văzut că, la un moment dat, mai spuneam o treabă interesantă, adică să nu vă mai luați după aia care vă învață prostii, ci să stați cu noi că o să fie bine! Respectiv, să nu mai credeți în super eroi, inclusiv ăia din lumea științei, fiindcă bărbați plin de mușchi, epilați și unși cu ulei care salvează planeta există doar în cărți, în reviste de benzi desenate sau în filmele de la Hollywood. E valabil și pentru savanții cu părul vâlvoi, puțin excentrici, care, de asemenea, ne-au scos de unii singuri din beznă și ne-au făcut pe noi oameni în rândul lumii. Apropo de Hollywood, ca să nu uităm ideea, să vedeți ce fază tare avem pentru voi!
Până atunci, zic să reexplicăm trebușoara cu super eroii. Ce vrem noi să spunem de fapt aici, la Știri Fierbinți punct ro, este că nimeni nu s-a născut dintr-o dată, lovit de aripa geniului, într-o mare de ignoranță, dând cultură și știință la tot cartierul, mai ceva ca un guru din ăla religios. Neah! Nu există așa ceva. Da Vinci, par example, nu s-ar fi realizat niciodată profesional, ca să ne exprimăm astfel, dacă nu ar fi avut zeci de înaintași, poate chiar sute, care să paveze drumul pe care a mers el.
De asemenea, în foamea ei de eroi care să crească pipota și testosteronul în populația neștiutoare, omenirea asta a tins să creeze tot felul de figuri mesianice, care au revoluționat, chipurile, lumea. Cum spuneam și în trecut, nu neagă nimeni existența geniilor, dar avem o problemă cu idealizarea lor.
Ei bine, că aici voiam să ajungem, cam așa a stat treaba și cu Fibonacci. Peste tot pe unde te uiți, el e creditat cu aducerea cifrelor indo-arabe în Europa și cu succesul rapid și fulminant avut de astea. Doar parțial adevărat! El le-a adus, corect, dar succesul a venit mult, mult mai târziu, și au mai fost și alții pe acolo care au avut contribuții chiar mai mari decât a lui Fibonacci, și fix pe unul din ăștia îl vom menționa noi azi.
Că am pomenit de Hollywood mai adineauri, propun să începem cu numitul Johannes de Sacrobosco, de profesie matematician, astronom, popă și profesor la Universitatea din Paris. Nu i-am subliniat anii de naștere că nu știe nimeni când s-a născut el și cu atât mai puțin când a trecut în lumea drepților. Ce știm cert este că a publicat trei cărți prin secolul al XIII-lea, deci cam atunci a trăit, fix cât să fie contemporan cu Fibonacci.
Ce treabă are Hollywood-ul cu el? Păi, sacro înseamnă sacru, bosco înseamnă lemn, pădure. Cum ar veni, Johannes din Hollywood. Faza nasoală este că s-au apucat unii cu mult timp liber să caute prin registre localități medievale care ar fi fost denumite așa. Nu au găsit nici măcar una singură. În concluzie, Dumnezeu cu mila de unde o fi fost Johannes ăsta, că iar nu știe nimeni să spună. Zic unii că ar fi fost din Halifax, dar Halifax numai „pădure sacră” sacră nu înseamnă. În concluzie, n-am făcut nicio sfârâială în aflarea originilor lui. Putea fi de oriunde. În fine, nu asta contează.
Important este că între Johannes ăsta și Leonardo Fibonacci a existat o mare diferență. Fibonacci s-a adresat unui public oarecum exclusivist. Adică publicul care știa să citească, ăla care mai și era în stare să priceapă ce a vrut să spună autorul și, mai ales, cel care își permitea să dea banii pe un așa manuscris. A scos el „Liber abaci” în 1202, retipărită în 1228, dar nu vă imaginați că a fost coadă la el la ușă mai ceva ca la promoții la tigăi la supermarket. Nici să nu credeți că au luat negustorii cartea lui și, puf, au învățat ăia să socotească cu cifre arabe din doi timpi și trei mișcări!
Prin Germania, cifrele romane încă erau folosite pe la 1539, în paralel cu cele arabe.
Plus că, na, conservatori existau peste tot. Nu toată lumea se pupa cu noutatea cifrelor noi. Universitatea din Padova, ca un exemplu, cerea prin secolul al XIII-lea, mult după Fibonacci, ca prețurile cărților sale să fie afișate „non per cifras, sed per litera claros”. Mai „claros” de atât ce vreți? Pe la 1299, adică la 97 de ani după ce Fibonacci al nostru publicase „Liber abaci”, băncile din Florența încă mai refuzau să lucreze cu altceva decât cu cifre romane. Ca să știți.
Ei bine, Johannes de Sacrobosco juca în altă ligă. Ăsta era profesor la Universitatea de Paris, nu negustor ca Fibonacci. Iar la universitatea asta veneau studenți din toată Europa Occidentală. Gradul de diseminare a informației era cu mult mai mare. Acum, chit că nu știm noi mare brânză despre viața lui, omul chiar era un personaj important la vremea aia și în secolele de după. Ca un alt exemplu concludent, taica Johannes a scris un amplu tratat de astronomie, „Tractatus de Sphaera / De Sphaera Mundi”, care nu doar că a avut vreo 12 ediții în primii 33 de ani de la publicare (1230 era anul cu pricina), dar a rămas lucrare de referință în Europa pentru următorii vreo 250 de ani, dacă nu și mai bine.
Înainte de asta, pe la 1225, tipul a scris „Algorismus/De Arte Numerandi” (mare atenție, cu trei ani înainte de retipărirea cărții lui Fibonacci), fiind primul om din lumea asta care a introdus cifrele arabe în curricula universitară. Adică, ori facem o treabă, ori n-o mai facem. Dacă e să alegem un personaj care a avut mai multă influență în răspândirea ideii ăsteia, noi pe Johannes am pune banii.
Ah, și încă ceva... Tipul a fost unul dintre primii învățați care a cârâit la adresa calendarul iulian, pe motiv că ăla e greșit. O fi cârâit el, dar nici nu a venit cu vreo soluție constructivă. Asta a rezolvat-o un alt băiat de mare cultură și angajament, bizantinul Nichifor Gregoras, pe la 1324. Dar despre el am vorbit în articolul precedent. Căutați și voi numele ăstuia în istoricul HotNews, că doar nu o să cântăm acum pentru toate babele surde. Asta a fost. Au mai existat și alte personaje care au lucrat fix pe filiera asta, dar mai dăm și data viitoare.
Bibliografie:
Butler J., 2015, The birthplace of Johannes de Sacrobosco, The Journal of the Royal Society of Antiquaries of Ireland, vol. 144/145, p. 77-86
Karpinski L. C., 1910, Jordanus Nemorarius and John of Halifax, The American Mathematical Monthly, Vol. 17, nr. 5, p. 108-113
Pedersen O., 1985, In Quest of Sacrobosco, Journal for the History of Astronomy, vol. 16, 175 p.
Raffaele D., 2021, Figuring Out: The Spread of Hindu-Arabic Numerals in the European Tradition of Practical Mathematics (13th–16th Centuries), Nuncius/ Istituto e museo di storia della scienza, nr. 36(1), p. 1-44
Smith D. E., Karpinski L. C., 1911, The Hindu-arabic numerals, Ed. Cornell University Library, 176 p.
8
7
