Când s-a apucat Hans Reck de școală, el fiind născut pe la 1886, avea omul un vis ca toți oamenii normali. Și visul lui erau vulcanii. În special ăia islandezi. Asta l-a pasionat pe el toată viața. O pasiune frumoasă, numai bună de aprofundat. Nici prin cap nu îi dăduse lui să se apuce de studiul originii speciei umane.
De fapt, germanul nostru chiar și-a luat doctoratul cu o temă de genul ăsta, aducă vulcanii islandezi, pe la 1910, apoi s-a apucat și de studii postdoctorale, ba chiar să și predea, asta până când l-a observat statul german. Și ce-a făcut statul când a aflat că are o somitate în domeniu? Exact, l-a trimis pe teren. Unde? În Africa, acolo unde numai vulcani islandezi nu existau. Asta se întâmpla în 1912.
De fapt, el fusese trimis alături de o echipă formată din specialiști în varii domenii să exploreze sudul uriașei colonii numite Africa Orientală Germană. Asta însuma, grosso modo, teritoriul actualelor state Rwanda, Burundi și Tanzania. Iar Reck în sudul Tanzaniei ajunsese.
Prin Tanzania, evident, a găsit el și un vulcan, Ol Doinyo Lengai, cât să își facă damblaua. Ba am putea spune că a fost chiar primul geolog din lumea asta care l-a studiat și care a oferit informații despre el. Omul s-a alăturat și paleontologilor din echipă și, uite așa, descopereau ei un schelet de Brachiosaurus, unul dintre cei mai mari dinozauri care a trăit vreodată, dar și două exemplare din familia stegozaurilor. Buuun!
Nu s-a întors bine acasă, în Germania, că superiorii săi s-au declarat așa încântați de munca și de performanțele sale încât i-au finanțat o a doua expediție și l-au trimis ramburs înapoi. Ce trebuia el să facă acum era să meargă pe urmele unui medic german, Wilhelm Kattwinkel, care fusese prin Tanzania în 1911. Ăsta revenise de acolo cu o hartă făcută chiar de el și cu povești despre un loc misterios, Oldowai, care cică mustea de fosile. Cum Reck era tânăr, entuziast și tocmai se dovedise norocos la vânătoarea de fosile, l-au considerat ai lui numai bun de trimis înapoi.
Partea neplăcută pentru el a fost să descopere că harta nu făcea doi bani. Apoi, că locul cu numele ăla era de negăsit. Nici autoritățile germane nu auziseră de el, nici localnicii maasai. Descurcă-te dacă poți! După luni de căutări, s-a cam prins Reck cum stătuse treaba. Kattwinkel ăla găsise locul, dar întrebase cum se numește. Asta în limba germană, adică fix ce nu vorbeau băștinașii. Ăia au crezut că medicul le arată o plantă care creștea pe acolo din belșug, respectiv sisalul. Acum, ce să facă și ei? I-au spus cum se numea planta, „oldupai”, și de aici confuzia.
Norocul mai ține însă și cu cei îndrăzneți
Fix când se pregătea Reck să strângă bagajul și să se întoarcă în Germania, și-a dat seama că ajunsese unde trebuie. S-a pus pe treabă și, în timp record, adunase peste 1.700 de fosile de plante și animale. Numai bine ca să le dea de lucru ălora de acasă pentru ani buni. Însă partea interesantă abia acum vine! Când misiunea sa se apropia de final, un muncitor local a început să zbiere ca disperatul, că făcuse o mare descoperire. Chiar făcuse, căci scosese la lumină un femur uman.
N-ar fi fost ca și cum nu mai văzuse așa ceva. Problema era că femurul ăsta se afla într-un nivel sedimentar unde, conform concepțiilor vremii, nu prea avea ce căuta țipenie de om. Ei bine, s-a apucat Reck de săpat, a descoperit că scheletul era complet, și l-a scos de acolo cu totul ca să îl transporte în Germania. Acu` să vedeți tărășenie, că fix sub scheletul uman, la foarte mică distanță, Reck a mai descoperit și rămășițele unui elefant preistoric, dintr-o specie necunoscută. Ulterior, specia aia a ajuns să îi și poarte numele, Elephas recki. În fine, cum la vremea aia nu existau metode de datare decât empirice, bazate pe fosile directoare, a estimat Reck că vârsta fosilelor ar fi de 150.000 de ani. Pentru comparație, mulți specialiști din vremea aia credeau că speciile umane nu pot fi mai vechi de 100.000 de ani.
În Europa deja se cunoșteau speciile Cro Magnon și Neanderthal, iar în Asia fuseseră descoperite de ceva vreme resturi de Homo erectus
Ei, ca să înțelegeți cum stătea treaba și cam ce impact avea descoperirea lui, vom spune că astea au fost primele resturi umane preistorice descoperite vreodată pe teritoriul Africii. În Europa deja se cunoșteau speciile Cro Magnon și Neanderthal, iar în Asia fuseseră descoperite de ceva vreme resturi de Homo erectus. Să vii tu cu un Homo sapiens mai vechi decât toate, și asta din Africa, demola toate concepțiile vremii De fapt, nici nu putea fi concepută o așa idee. Ca să nu mai spun că, într-o lume care mustea de rasism, nu dădea bine deloc să vorbești de o origine africană a albilor europeni. Mă rog, o mai făcuseră Darwin și Thomas Huxley, dar la nivel ipotetic, iar ei vorbeau despre originea îndepărtată a genului Homo, nicidecum de vreo origine recentă. Reck tocmai demola totul cu o fosilă care nu ar fi trebuit să existe.
De aia nici nu l-a crezut cineva. Toată lumea bună a spus că fosilele umane ar trebuie să provină dintr-o înhumare ulterioară, și tocmai de-aia să apară într-un nivel așa de vechi. Din păcate pentru el, asta chiar avea să se dovedească adevărat vreo două decenii mai târziu. Oricum, până atunci, tot cu reticență a fost văzut. Astfel că autoritățile germane au trimis nu mai puțin de trei expediții în Tanzania ca să lămurească treabă. Toate în 1914. Niciuna nu a reușit să găsească locul cu pricina.
Tot în 1914 a plecat și el înapoi, dar prea multe nu a apucat să mai facă. Începea Războiul Mondial, germanii pierdeau coloniile de acolo în fața englezilor, iar Oldowai devenea Olduvai. Reck refuzase să se retragă cu restul trupelor germane. A fost arestat de englezi și eliberat de abia după terminarea războiului. În plus, german fiind, nici nu a mai fost lăsat să se întoarcă să își continue studiile. Prin urmare, s-a orientat spre mai vechea sa pasiune, vulcanii islandezi.
Dar, uite că nimic din ce faci în viață nu rămâne fără ecou. Studiile sale au ajuns pe mâna unui tânăr kenyan de origine britanică, Louis Leakey. Ăsta se lăsa furat de mirajul originii africane propus de Reck și, în ciuda tuturor sfaturilor primite din lumea academică engleză, a ales să studieze problema. Frumos din partea lui a fost să îi convingă pe britanici să îl lase și pe Hans Reck să vină cu el, spre imensa bucurie a omului. Asta era în 1931.
Doar câțiva ani mai târziu, Reck se stingea din viață. Mai toate documentele sale, inclusiv scheletul descoperit în 1913, au fost distruse în timpul bombardamentelor din cel de-al doilea Război Mondial. Leakey, rămas de unul singur, s-a luat de gât cu toată comunitatea științifică încercând să dovedească originea africană a speciei umane. Și s-a bătut cu ea vreo 30 de ani. Azi, toate manualele de profil încep cu informația respectivă. Mă rog, eu nu aș spune că e bătută în cuie nici azi dar, na, e cea mai utilizată ipoteză în acest moment. Cui i se datorează asta? În primul rând lui Hans Reck. Apoi lui Louis Leakey.
Bibliografie
• Meredith M., 2011, Born in Africa: The Quest for the Origins of Human Life, Ed. PublicAffairs, 288 p.
• Morel V., 1996, Ancestral Passions: The Leakey Family and the Quest for Humankind's Beginnings, Ed. Touchstone, 640 p.
13
11
