Încălzirea globală este de vină că ne înjurăm online ● Creierul reptilian este doar un mit ● Oamenii au pierdut abilitatea de a suporta soarele ● Cea mai veche dovadă de amputare vine de acum 31.000 de ani
Încălzirea globală este de vină că ne înjurăm online
Ai muncit de ți-au sărit capacele ca să scrii un articol despre captivanta utilitate a fertilizatorilor naturali, pe vremurile astea grele când n-are lumea ce mânca, și primul comentariu pe care îl primești este unul în care se ia cititorul de toate rudele defuncte ale fotbaliștilor de la Rapid? Ai dat o postare pe Facebook, Twitter sau mai știu e ce rețea, în care îți exprimai bucuria că a ieșit soarele peste lanul de sfeclă, și primești răspuns zeci de mesaje în care ți se urează să fii tăiat cu laserul în fâșii milimetrice, să fii dat afară de la muncă după ce ai fost bătut bine în prealabil, dar și să zaci sub lanul ăla de care te bucurai tu, pe vecie?
Ei bine, nu trebuie să vă faceți griji că are lumea ceva personal cu voi. E normal, spun cercetătorii de la Institutul pentru Studiul Efectelor Încălzirii Globale din Postdam. Specialiștii ăștia au analizat peste 4 miliarde de postări de pe Twitter, pe care le-au introdus automat într-un sistem computerizat și, pe baza unor cuvinte cheie, au căutat mesajele încărcate de ură. Apoi, au determinat când anume au fost postate ele, în funcție de vremea de afară. O abordare interesantă, pentru care nici nu te-ai gândi că poate lua cineva leafa.
Rezultatul a fost însă cât se poate de interesant. În sensul că a demonstrat că numărul mesajelor pline de ură a crescut cu 12% când era frig și cu, țineți-vă bine, 22% când temperaturile au atins valori peste medie. Asta ne arată clar că încălzirea globală ne înnebunește de-a dreptul. În concluzie, cei care dau comentarii jignitoare trebuie compătimiți și ajutați, cu vreo pastilă, o injecție, ceva, căci, evident, sunt cu capul din cauza căldurii.
Creierul reptilian este doar un mit
Undeva prin anii `60, un cercetător pe nume Paul McLean, descoperea că o anumită parte a creierului mamiferelor seamănă izbitor cu părți similare din creierul reptilelor. De aici concluzia că evoluția creierului a fost una uniformă, și a avut loc în etape, după ce primele organisme complexe au părăsit mediul acvatic. Astfel, corpul amigdalian din creier a fost numit și creierul reptilian.
În accepțiunea lui McLean, creierul reptilian este responsabil cu reacțiile primitive, așa cum ar fi cazul instinctului de conservare, dorințele sexuale, agresivitatea și, implicit, adăugăm noi, înjurăturile online menționate în știrea precedentă. Chiar dacă ideea creierului reptilian a cunoscut mulți contestatari de-a lungul timpului, ea nu a putut fi demontată clar. Iată însă că un studiu recent, publicat în revista Science, îngroapă definitiv ipoteza lui McLean.
Astfel, mai mulți cercetători de la Institutul Max Plank din Leipzig au efectuat o amplă analiză comparativă între creierele unor specii de reptile și cele ale unor șoareci de laborator și au ajuns la concluzia că, deși există elemente comune, nici vorbă de vreun creier reptilian la mamifere. Mai exact reptilele și mamiferele au moștenit creierul de la un strămoș comun, acum circa 320 de milioane de ani, și au evoluat complet separat de atunci și până azi.
De altfel, nu doar corpul amidalian prezintă asemănări ancestrale, ci absolut toate părțile creierului, inclusiv neocortexul care a fost definit inițial ca un creier al mamiferelor. Deci, dacă sunteți agresivi, dacă aveți porniri primitive, altele sunt motivele, nicidecum nu vă îndrumă reptila din voi.
Oamenii au pierdut abilitatea de a suporta soarele
Pentru o mare parte din istoria noastră evolutivă, cea mai mare de fapt, oamenii au alergat pe afară în popoul gol, iar pielea lor era principalul element de legătură între organismul acestora și mediul înconjurător. Este adevărat că, atunci când era frig sau când se ascundeau noaptea în peșteri, oamenii mai puneau o blană pe ei, o piele de animal dar, în cea mai mare parte a timpului, tot în pielea goală stăteau.
În aceeași ordine de idei, se arată într-un articol de specialitate publicat în revista The Conversation, oamenii erau mult mai bine adaptați la condițiile de afară, inclusiv soarele puternic, decât suntem noi, cei de azi. Oamenii ar fi pierdut această abilitate începând de acum 10.000 de ani, atunci când au apărut locuințele, primele așezări, iar ulterior umbrelele de soare și alte accesorii de acest gen. De aici și moda aristocratică a pielii albe, diferită de bronzul celor care munceau pe câmp.
Nivelul de eumelanină din piele ar fi scăzut astfel, față de cel existent la oamenii din trecut, motiv pentru care suntem așa afectați de expunerea prelungită la radiațiile solare. De aceea, chiar dacă vă place să stați ca șopârlele la plajă, evitați expunerea prelungită. Nu de alta, dar nici voi nu mai sunteți Homo sapiens ăia care alergau după gazele prin savană. Acum știți și de ce.
Cea mai veche dovadă de amputare vine de acum 31.000 de ani
Scheletul unui tânăr care a trăit acum circa 31.000 prin Borneo a fost excavat recent în cadrul unor campanii arheologice efectuate de cercetători de la Universitatea din Perth, Australia și de la cea din Jakarta, Indonezia. Interesant la acest schelet este că prezintă urmele unei amputări a o treime din membrul inferior stâng, dar și faptul că a trăit mulți ani după această intervenție. Mai mult, este vorba despre cea mai veche dovadă de amputare descoperită vreodată, cu peste 24.000 de ani mai veche decât ceea ce se știa în prezent.
Faptul că a fost vorba de o amputare este dovedit atât de precizia inciziei, dar și de faptul că osul a prezentat urme de vindecare și nicio urmă de infecție. Astfel, ipoteza unui accident a fost exclusă complet din ecuație. Cercetătorii citați de revista Nature afirmă că amputarea ar fi survenit în jurul vârstei de 6-9 ani, în timp ce individul a decedat la circa 19-20 de ani.
Asta ne arată nouă că oamenii de acum 31.000 de ani, poate chiar și mai vechi, aveau cunoștințe medicale mult mai avansate decât se credea. Faptul că au fost capabili nu doar de o asemenea intervenție complexă, ci și de protejarea individului de posibile infecții, demonstrează că astfel de comunități considerate primitive erau cu mult superioare față de concepțiile pe care le avem noi despre ele. Iar asta ar cam trebui să ne dea de gândit, măcar atunci când ne credem buricul târgului.
Sursa foto: Dreamstime.com
1
1
