Cel mai mare asteroid care a lovit Terra a fost ceva de groază● Oameni ne-am făcut cu atâtea schimbări climatice ● O companie chineză a clonat cu succes primul lup arctic ● Cacao pentru toată lumea!

asteroidFoto: Forplayday | Dreamstime.com

Cel mai mare asteroid care a lovit Terra a fost ceva de groază

Acum, că toată lumea este cu ochii pe rezultatele misiunii DART a celor de la NASA în încercarea lor de a devia traiectoria unui asteroid, un grup de cercetători de la Universitatea Rochester din New York ține să ne arate că știm încă foarte puține lucruri despre ceea ce înseamnă impactul Terrei cu astfel de corpuri cerești.

Astfel, în studiul publicat în Journal of Geophysical Research: Planets, cercetătorii amintiți susțin că datele pe care le-am avut până în prezent despre cel mai mare asteroid care a lovit vreodată planeta noastră au fost eronate, iar impactul a fost de o amploare cu mult peste tot ce se estimase. Este vorba despre un impact care a avut loc acum circa 2 miliarde de ani și ale cărui urme încă sunt vizibile sub forma craterului Vredefort din Africa de Sud.

Datele inițiale, bazate în special pe diamaterul craterului (circa 172 de km), indicau un asteroid cu un diametru de aproximativ 10-15 kilometri, a cărui viteză în momentul ciocnirii cu Terra atingea 15 km/secundă. Noile măsurători arată însă că diametrul craterului a fost de peste 250-280 de kilometri, ceea ce înseamnă că asteroidul avea, la rândul său, un diametru de circa 20-25 de kilometri. Ca o comparație, era de două ori mai mare decât asteroidul Chicxulub care a dus la extincția dinozaurilor.

Chiar dacă la vremea respectivă formele de viață se rezumau doar la cele de nivel microbian, efectele unui astfel de cataclism au fost devastatoare. Ei bine, iată cam ce ar trebui să învățăm să deviem, în caz că îi mai dă vreunui asteroid gigantic prin minte să vină spre Terra. Misiunea DART a fost doar primul pas.

Oameni ne-am făcut cu atâtea schimbări climatice

Nu, nu este vorba despre prezent sau viitor, ci despre trecutul îndepărtat al speciilor umane. Cel puțin asta susține un grup de peste 20 de cercetători din 6 țări, care semnează un studiu apărut deunăzi în Nature Geoscience.

Mai exact, oamenii ăștia de știință au reușit să pună la punct un tablou relativ complet al schimbărilor climatice petrecut în intervalul 2.580.000 – 11.700 de ani, perioadă cunoscută și sub numele de Pleistocen. Pentru asta au extras două mostre de sediment, până la o adâncime de 280 de metri, în sudul Etiopiei, una dintre zonele considerate exponențiale pentru ceea ce înseamnă evoluția speciilor umane și, mai ales, a lui Homo sapiens.

A reieșit că în intervalul de acum 600.000 – 275.000 de ani, diferite comunități umane au populat aproape continuu arealul cu pricina, bucurându-se de un climat relativ stabil, umed, numai bun să le ofere toate cele trebuincioase. Situația a început să schimbe în intervalul 275.000 – 60.000 de ani, atunci când climatul a fost marcat de episoade de ariditate accentuată.

În opinia cercetătorilor, toate schimbările astea au dus la nevoia de adaptare a speciilor umane care populau estul Africii, fapt observabil prin trecerea de la cultura acheauleană, specifică lui Homo erectus, la o multitudine de inovații tehnologice, cunoscute în termeni de specialitate ca MSA (Middle Stone Age). Punctul critic a fost atins acum 60.000 de ani, punct care culminează cu ipotetica ieșire din Africa a lui Homo sapiens.

Practic, studiul nu aduce nicio explicație nouă față de ceea ce se bănuia deja, ci doar dovezi în plus. Am putea comenta că el pleacă de la o idee puțin învechită, aceea că doar în estul Africii existau comunități umane străvechi, și astfel face mai degrabă referire la un episod evolutiv local, nu unul global. Am putea comenta, dar nu o facem.

O companie chineză a clonat cu succes primul lup arctic

Sinogen Biotechnology Co, o companie chineză specializată în clonarea animalelor de companie, a decis să își extindă aria de activitate și să se implice în clonarea speciilor amenințate cu dispariția. Astfel, anunță jurnalul online Global Times, după mai bine de doi ani de eforturi, geneticienii chinezi au reușit să cloneze în premieră un exemplar de lup arctic (Canis lupus arctos).

Materialul genetic a fost recoltat de la un exemplar de lup arctic și a fost implantat în ovule provenite de la diferite specii de câini. 137 de embrioni au fost creați în acest mod, 85 dintre ei fiind transplantați în șapte mame surogat, toate fiind femele din rasa Beagle. Cercetătorii au subliniat că, din fericire, ADN-ul câinilor este similar în multe privințe cu cel al lupilor, iar sarcina cu un exemplar hibrid ar fi avut șanse mari de reușită. Prima opțiune a fost chiar o femelă de lup arctic, însă nu există suficiente exemplare în captivitate pentru ca experimentul să fi fost dus la bun sfâșit

Puiul, botezat Maya, s-a născut în data de 10 iunie și este singurul care a reușit să supraviețuiască. Ce se mai știe despre viitorul puiului de lup este că, dacă nu vor apărea complicații, va ajunge într-un parc tematic din China. Un al doilea exemplar ar fi trebuit să se nască pe data de 22 septembrie, însă oficialii Sinogen nu au dat nicio declarație în acest sens. Încurajați de acest succes, cei de la Sinogen au declarat că deja au semnat un contract pentru clonarea altor specii aflate pe cale de dispariție, fără a oferi însă și alte detalii.

Dincolo de toate aceste aspecte, cercetătorii chinezi susțin că tocmai au făcut un pas important în cercetarea de profil. Mai exact, au demonstrat că un animal hibrid poate fi clonat cu succes, atâta vreme cât speciile care au oferit material genetic au avut un strămoș comun nu mai vechi de 5 milioane de ani. Mai zic geneticienii ăia că următorul pas ar fi încercarea clonării unor animale deja dispărute. Ce nu spun ei, dar au spus alții, este că acest lucru este extrem de dificil, atâta vreme cât din genomul animalelor dispărute de mii de ani, vezi cazul mamutului, lipsesc părți importante, iar o tentativă de clonare nu ar fi decât un eșec. Unul cu succes la public și la obținerea de fonduri, dar tot un eșec.

Cacao pentru toată lumea!

Nu pentru voi, ci pentru mayași. Asta este concluzia unui studiu apărut în PNAS și redactat de cercetători de la Universitatea din Santa Barbara. Să vă explic despre ce este vorba!

Din datele arheologice pe care le aveam despre consumul acestui produs în rândul comunităților maya, cacao, se știa că boabele cu pricina erau considerate un dar din partea zeilor. Astfel, în concepția mayașilor, ele erau sacre și nu oricine își permitea să le consume. Mai erau folosite atât ca monedă, cât mai ales în tot felul de ritualuri religioase. Boabele de cacao deveniseră în acest fel apanajul elitelor mayașe, în timp ce oamenii de rând doar le-ar fi produs pentru cei de sus, situație care chiar ar fi fost de cacao.

Studiul amintit demonstrează însă că vechea ipoteză a fost eronată, iar clasele de jos se bucurau și ele de cacao, distribuția boabelor fiind una pe scară largă. Schimbarea de paradigmă vine după mai bine de 40 de ani de cercetări, timp în care au fost analizate chimic numeroase piese de ceramică oferite de siturile arheologice din America Centrală. Asta pentru a putea fi observate urmele lăsate de folosirea produsului, ceea ce chiar s-a reușit.

Interesant este că mare parte dintre piesele amintite proveneau din case simple, asociate cu oameni de rând, iar concluzia nu a putut fi decât una singură. Anume, boabele de cacao erau folosite de tot norodul, nu erau nici conducătorii lor atât de primitivi încât să țină totul doar pentru ei. Nu putem spune că ne ajută foarte mult în viață informația asta, dar măcar avem și noi o imagine mai clară despre ce făceau și ce beau cei din civilizația maya.

Sursa foro: Dreamstime.com