​Un britanic de 41 de ani va deveni primul „parastronaut” al lumii ● Misterul tezaurelor de aur antice și originea lor comună ● Originile muzicii ar sta în empatie

parastronautFoto: Francois Mori / AP / Profimedia

Un britanic de 41 de ani va deveni primul „parastronaut” al lumii

Că rigorile aplicate tuturor celor urmau să zboare în spațiul cosmic au fost și au rămas unele draconice, astfel de indivizi fiind nevoiți să aibă o condiție fizică impecabilă, este un fapt cunoscut de toată lumea. Agenția Spațială Europeană (ESA) a anunțat însă că va dărâma aceste bariere, iar omenirea va avea cât de curând primul ei „parastronaut”, respectiv primul astronaut cu handicap.

Cel selectat este un britanic de 41 de ani, pe nume John McFall. Fost atlet paralimpic, McFall și-a pierdut un picior la vârsta de 19 ani, în urma unui accident de motocicletă. Nu au fost anunțate data la care McFall va zbura în spațiul cosmic și nici ce acțiuni va întreprinde acolo. Nimeni nu știe exact cum anume vor fi afectate performanțele unei persoane cu dizabilități în spațiul cosmic, dar ESA este decisă să afle, selectându-l în acest scop pe John McFall.

În fapt, McFall nu este prima persoană căreia i se va permite să zboare în spațiul cosmic, în ciuda unei afecțiuni sau a unui handicap care îi poate afecta activitatea. În 1996, astronautul Rich Clifford a fost lăsat să zboare la bordul navetei Atlantis, ba chiar a efectuat o misiune extravehiculară de șase ore pe stația spațială Mir, în ciuda faptului că anunțase simptome incipiente de Parkinson. Chiar dacă astronautul a avut probleme din cauza lipsei parțiale de mobilitate a brațului drept, misiunea a fost considerată un succes.

Misterul tezaurelor de aur antice și originea lor comună

O echipă internațională formată din specialiști în arheometrie a încercat recent să identifice sursa aurului din tezaurul lui Priam, pe cea a tezaurului mult mai vechi descoperit în situl Poliochini din insula Lemnos, sau pe cel recuperat în urma săpăturilor arheologice din anticul oraș mesopotamian Ur, iar rezultatul s-a dovedit a fi o mare surpriză. Mai exact, aurul din aceste tezaure are o origine comună.

61 de artefacte aparținând celor trei tezaure, toate datând de acum circa 3.500 - 4.500 de ani, au fost supuse analizelor pentru a li se afla componența chimică. Dată fiind concentrația mare de paladiu și platină din obiectele studiate, specialiștii au putut concluziona că aurul a fost obținut prin metoda spălării nisipului aurifer.

Ceea ce este cu adevărat interesant este că aurul pare a proveni din aceeași sursă. În ceea ce privește tezaurul lui Priam, descoperit în vestul Anatoliei, specialiștii au putut identifica inclusiv faptul că piesele au fost produse în masă, și nu individual. Dat fiind faptul că pietrele prețioase și alte obiecte de lux făceau obiectul comerțului pe scară largă în acea perioadă, posibilitatea achiziționării aurului este cea mai plauzibilă în acest moment, cu atât mai mult cu cât în Mesopotamia, spre exemplu, nu există surse de aur care să fi fost folosit la crearea tezaurului regal din Ur.

Ce nu s-a putut identifica până acum este locul de proveniență al acestui aur. O primă ipoteză indica Anatolia, însă analiza chimică a aurului din Georgia pare să facă din această zonă una mult mai probabilă. Un răspuns cert nu a putut fi însă oferit până în prezent. Specialiștii susțin că aria care era acoperită de comercianții vremii era una uriașă, din Grecia până în India, iar alte surse pot oricând să apară.

Originile muzicii ar sta în empatie

Muzica este una dintre manifestările artistice care au însoțit umanitatea încă din cele mai vechi timpuri. Cât de vechi? Nimeni nu poate spune cu exactitate. Mai mult, motivul pentru care oamenii au ales să cânte și să compună muzică a rămas un mister.

Cu certitudine, muzica a fost împărtășită inclusiv de alte specii umane, ba chiar să fi fost creată de acestea. Cel mai vechi instrument muzical cunoscut, un fluier realizat dintr-un femur de os de peșteră, are circa 60.000 de ani, a fost descoperit în peștera Divje Babe din Slovenia, și este opera omului de Neanderthal.

În ce privește motivele pentru care oamenii din trecutul îndepărtat au simțit nevoie de a se exprima prin muzică, specialiștii au susținut de-a lungul timpului că aceasta a apărut ca o formă de exprimare a emoțiilor sau chiar ca o formă de comunicare. Cu timpul, ea a evoluat de la forme simple către unele deosebit de complexe.

Un studiu recent realizat de la cercetători de la Universitatea din Oregon pare să susțină această ipoteză. Ei au putut corela capacitatea de a citi și a empatiza cu emoțiile unor personaje, cu aceea de a asocia diferite sunete cu astfel de trăiri. Pe scurt, subiecții care au arătat un grad mare de empatie au fost aceia care au putut asocia stările emoționale cu sunete sau fragmente melodice.

Mai mult, specialiștii au putut demonstra că aceleași circuite neuronale care reacționează la stări emoționale puternice sunt aceleași care rezonează și în cazul muzicii. Cum s-ar spune, muzica este cea care ne poate defini pe noi ca oameni.

Sursa foto: profimediaimages.ro