​Cum ne-ar putea ajuta balenele moarte să găsim viață extraterestră ● Pentagonul a primit sute de noi rapoarte privind cazuri OZN ● Două noi planete au fost descoperite, și ambele ar putea găzdui viața ● Extratereștrii vor fi identificați cu laserul

baleneFoto: CHRISTOPHER SWANN / Sciencephoto / Profimedia

Cum ne-ar putea ajuta balenele moarte să găsim viață extraterestră

Nu e ca și cum am trimite câteva balene moarte în spațiul cosmic, așteptând să vină extratereștrii ca să vadă dacă suntem duși cu capul. Ideea este că un fenomen provocat de carcasele balenelor decedate ar putea fi o idee excelentă pentru a descoperi viața extraterestră acolo unde pare aproape imposibil de găsit.

Încă din anul 1977, atunci când au fost observate în premieră carcase de balene aflate la o adâncime de peste 1.000 de metri, cercetătorii au putut analiza ceea ce se întâmplă cu acestea. Mai exact, într-un loc extrem de sărac în nutrienți, carcasele respective atrag nenumărate forme de viață care se hrănesc cu resturile balenelor. De la homari, crabi, caracatițe și specii de pești de mare adâncime, până la milioane de microbi și bacterii. În fapt, zeci de specii noi au fost descoperite doar studiind procesul cu pricina.

Acum, ce ar avea de a face balenele moarte cu posibila viață de pe alte planete? Ei bine, mai mulți cercetători de la Universitatea Tehnologică din Chengdu, China, alături de specialiști de la NASA și Centrul de Astrobiologie din Madrid, susțin că am putea recrea acel proces pentru a atrage formele de viață microbiene, în situația în care acestea ar putea exista pe alte planete.

În cazul de față s-au luat în calcul două corpuri cerești cu condiții complet diferite. Primul, Marte, o planetă pe care se știe deja că există compușii necesari vieții. Pentru a atrage formele de viață microbiene, roverele marțiene ar putea amplasa mici domuri sterile, transparente și izolate termic. În astfel de domuri, în care s-au creat deja premisele pentru fotosinteză, ar putea fi amplasați apă și compuși organici care să atragă potențialele forme de viață microbiene.

Al doilea caz, satelitul planetei Saturn, Titan. Date fiind condițiile diferite față de planeta Marte, cercetătorii susțin că lansarea unor „proiectile” în care se află elemente de genul fosforului, sării, calciului, fierului, magneziului șamd, ar crea puncte de atracție pentru posibile surse de viață. Tot ce trebuie făcut este să se observe dacă elementele amintite încep să dispară. Dacă o fac, înseamnă că sunt consumate de anumite forme de viață. Evrika!

Dacă nu se descoperă nimic, și asta este o descoperire, nu ne mai agităm și știm că nu există viață acolo. Sau, măcar, viață așa cum înțelegem noi că ar trebui să fie.

Pentagonul a primit sute de noi rapoarte privind cazuri OZN

Până ajungem să căutăm viața extraterstră la ea acasă, rămâne să evdem dacă există și la noi. Mai exact, odată cu înființarea în luna iulie a unui birou special în cadrul Pentagonului, birou care să se ocupe de sutele sau miile de rapoarte care semnalează exista unor obiecte zburătoare neidentificate, extratereștrii ar trebui să se teamă, căci suntem pe urmele lor.

Deocamdată nu s-a depistat niciunul, iar vestea proastă este că toate cazurile studiate până acum s-au dovedit piste false. Pe scurt, nu e picior, antenă, tentaculă sau ce-or avea ei, de extraterestru.

Oficialii biroului amintit afirmă că au început treaba în 2021 cu 144 de dosare privind cazuri semnalate între anii 2004 și 20221, pentru ca, în prezent, să se adauge alte câteva sute. Evident, mult mai multe sunt de așteptat să ajungă pe masa specialiștilor.

S-au analizat semnalări din atmosferă, din oceane, dar și din spațiul cosmic. Dar, cum spuneau specialiștii, zero dovezi certe până acum. Nada! Acum, mai există o posibilitate pe care americanii o iau în considerare. Ca obiectele zburătoare neidentificate până în prezent să fie, de fapt, rusești, chinezești sau cu altă origine pur pământeană.

O ipoteză pe care ei o studiază, conform propriilor declarații, la cel mai serios mod. Și atunci nu poți decât să te întrebi: ăștia chiar caută viață extraterestră sau...? Dacă așa stă treaba, parcă tot mai bună rămâne varianta cu balenele moarte.

Două noi planete au fost descoperite, și ambele ar putea găzdui viața

Ori vor ăștia să ne spună ceva și nu știu cum să ne ia ca să nu ne sară inima ori, cel mult, e inflație de știri cu viața extratestră. Mai precis, la cele aproape 5.000 de exoplanete descoperite până acum se adaugă încă două. Și ambele se află în zona habitabilă a unei stele aflată la „doar” 16 ani lumină de noi.

Steaua se numește Gj 1002, este o pitică roșie, iar masa sa este de câteva ori mai mică decât a Soarelui nostru. Asta înseamnă că zona habitabilă este foarte aproape de ea. În fapt, uneia dintre cele două planete (Gj 1002b) îi ia vreo zece zile terestre ca să facă o orbită completă, celeilalte (Gj 1002c) îi ia cam douăzeci.

Cam asta este tot ce se știe despre ele în prezent, că doar au fost descoperite, nu a fost timp de prea multe observații. Vestea bună este că, fiind așa aproape de steaua lor, cele două planete vor putea fi mai ușor observate. Iar primul pas va fi să li se cerceteze posibilele atmosfere. Dacă se află ceva, stați liniștiți, vă ținem la curent.

Extratereștrii vor fi identificați cu laserul

Cum spuneam, se pare că omenirea a pus gând rău extratereștrilor și vrea să îi scoată la lumină, de antene, cu orice preț. Păi, ce? Au ajuns urâții ăia verzi să ne păcălească pe noi de atâta amar de vreme într-un joc galactic de-a v-ați ascunselea? Păi, ce? Chiar suntem ultimii pârliți din Calea Lactee? Ei bine, de data asta chiar nu mai au scăpare, după cum afirmă niște cercetători care s-au uitat prea mult la filme gen Independence Day.

Într-un studiu publicat în revista arXiv, autorii amintiți susțin că navele extraterestre ar putea fi depistate cu fascicule laser care să detecteze undele gravitaționale lăsate de acestea. Singura problemă, minoră de altfel, ar fi că trebuie îndeplinite niște condiții.

În primul rând, navele ar trebui să fie ceva mai măricele. Cam de mărimea planetei Jupiter. Apoi, ar cam trebui să se deplaseze cu minimum o zecime din viteza luminii. Asta ca să poată lăsa unde din alea gravitaționale pe care să le depistăm noi cu laserul. Asta e tot.

Ah, mai era ceva. Ar mai trebui să fie la o distanță rezonabilă față de Terra. Să zicem cam 326.000 de ani lumină. Asta a fost. E clar! Le-am rupt gura!

Sursa foto: profimediaimages.ro