Ce este, de fapt, misteriosul drum de cărămidă galbenă din largul coastelor Hawaii-ului? ● Avem prima dovadă clară că dinozaurii se hrăneau cu mamifere ● Delfinii evoluează sub ochii noștri ● Mâncați murături pentru o respirație de vis!
Ce este, de fapt, misteriosul drum de cărămidă galbenă din largul coastelor Hawaii-ului?
O expediție subacvatică care avea ca scop explorarea unei zone din rezervația marină Papahanaumokuakea din largul coastelor Hawaii-ului le-a dat ceva palpitații cercetătorilor care urmăreau imaginile transmise de submersibilul din dotare. Mai exact, s-au trezit cu imaginea unui drum ce semăna leit cu unul din cărămidă galbenă.
Problema era că formațiunea se afla la o adâncime de circa 1.000 de metri și nici nu exista vreun indiciu geologic care să arate că zona se aflase la suprafață în trecutul apropiat, astfel încât să fi contruit cineva drumuri pe acolo. Evident, chiar și printre cei implicați direct au apărut voci care să spună că tocmai a fost descoperită Atlantida sau cine știe ce urme de civilizații preistorice.
Din păcate pentru amatorii de senzațional, ceea ce apare pe imaginile transmise de submersibilul Nautilus este doar o formațiune geologică. Una aparte, dar tot o formațiune geologică. Pe scurt, este vorba despre o rocă vulcanică fracturată în unghiuri de 90 de grade în urma proceselor de încălzire rapidă și de răcire așișderea, rezultate în urma activității vulcanice din zonă.
Cât despre cei care visau să fi descoperit Atlantida, ghinion, poate data viitoare.
Avem prima dovadă clară că dinozaurii se hrăneau cu mamifere
Cum ar fi să ai un schelet de dinozaur pe care să îl studiezi de mai bine de 20 de ani și să observi că, în tot timpul ăsta, animalul aveau un al cincilea picior? Trecând peste faptul că nu există animale cu cinci picioare, în cazul de față, cel de al cincilea picior nici măcar nu era pe unde ar fi trebuit, ci în cutia toracică a dinozaurului.
După un scurt moment în care au cochetat cu ideea reprofilării profesionale, cercetătorii de la Universitatea MgGill din Montreal au cerut ajutorul unei echipe internaționale de specialiști din Marea Britanie, SUA, Canada și China și, slavă Domnului, i-au dat de cap. Sau de picioare.
A reieșit că microraptorul în cauză, un dinozaur acoperit cu pene, cam de dimensiunile unei pisici, a sucombat în timp ce hăpăia piciorul unui mamifer sau, cel mult, la scurtă vreme după. Astfel, ultima sa masă s-a fosilizat laolaltă cu prădătorul.
Descoperirea este una deosebit de importantă din mai multe puncte de vedere. În primul rând, răsuflăm toți ușurați, chiar nu existau dinozauri cu cinci picioare. Secundo, avem prima dovadă clară că dinozaurii mâncau mamifere, nu că asta ar fi vreo mare surpriză. În ultimul rând, putem avea o imagine clară despre ce însemnau microraptorii în cadrul lanțului trofic de acum 120 de milioane de ani. Anume că făceau numai haos pe acolo. Un microraptor o fi fost el drăguț cu penele, gheruțele și colții lui, numai bun să îl smotocești, dar ar fi ucis cam toate animalele de mici dimensiuni de pe lângă casa omului dacă nu erai cu ochii pe el. În fapt, știți ceva? Bine le-a făcut meteoritul ăla!
Delfinii evoluează sub ochii noștri
Delfinii sunt unele dintre animalele cele mai studiate de pe glob. Și totuși, se pare că biologii marini n-au putut să vadă ceea ce se afla chiar sub nasul lor. Mai exact, faptul că delfinii evoluează chiar sub ochii noștri și că, în mod evident, trebuie să creăm noi subspecii taxonomice.
În cazul prezentat recent în revista Journal of Mammalian Evolution, mai mulți cercetători de la Universitatea din Miami aduc în discuție cazul speciei Tursiops truncatus, sau delfinul cu botul gros. O specie cu largă răspândire dar care, din câte se pare, ar avea ceva mai multe subspecii decât ne așteptam. Iar adevărul este că doar delfinul de Marea Neangră (T. ponticus) și cel de pe coastele Braziliei (T. Gephyreus), au fost catalogați ca subspecii diferite. În rest, toți sunt la grămadă.
Aici intervin cercetătorii amintiți care au observat că delfinii din Galapagos și nordul coastelor californiene nu prea seamană neam cu ăia din sudul Californiei sau de prin largul Japoniei. De fapt, primii nu doar că au un craniu mai redus ca dimensiuni decât ceilalți, dar și dimensiunile corporale sunt mai reduse. De asta s-a și propus încadrarea lor în subspecia Tursiops truncatus nuuanu.
Mai spun cercetătorii amintiți că delfinii, ființe tare versatile, s-au adaptat să trăiască în apropierea coastelor tuturor continentelor. Întâlnind medii diferite, evident, și ei au ajuns într-un final să aibă forme diferite. Iar asta nu pare a fi decât un pas dintr-un proces de evoluție aflat în plină desfășurare.
Mâncați murături pentru o respirație de vis!
Bacteriile probiotice aflate în alimentele fermentate ar avea un aport uriaș în eliminarea respirației urât mirositoare, ne spun niște cercetători chinezi în revista de specialitate BMJ Open. Lactobacillus salivarius, Lactobacillus reuteri, Streptococcus salivarius, Weissella cibaria sunt doar câteva dintre acestea și, luate sub formă de suplimente, o să vă dea o respirație de zici că a venit primăvara când vorbiți.
În principiu, respirația urâtă este dată de bacteriile din cavitatea bucală, de resturile alimentare rămase acolo și de o igienă precară. Până acum, spălatul pe dinți, pe limbă, clătirea cu apă de gură și alte metode asemănătoare au fost folosite pentru a îndepărta respirația urâtă. Nici nu știați că bacteriile probiotice fac o treabă cel puțin la fel de bună.
Cică astea ar inhiba descompunerea aminoacizilor și a proteinelor sub acțiunea bacteriilor anaerobe din gură. Implicit, nu mai are ce să miroasă urât. Mă rog, explică și cercetătorii că, în cazul plăgilor sau a afecțiunilor mai grave, nu e cazul să vă tratați cu oțet direct din borcanul de murături.
Dar, altfel, iată că puteți să îmbinați utilul cu plăcutul. Cum ar veni, încercați să înfulecați câțiva castraveciori murați înainte de a pleca la întâlnire sau la vreo ședință importantă. O să faceți furori, din ce zic chinezii ăștia.
Sursa foto: profimediaimages.ro
2
0
