​Cum a reușit o singură viespe să producă haos în toată Europa ● Femeile au capacitatea de a mirosi, la propriu, bărbații căsătoriți și necăsătoriți ● Musculițele bețive mai sunt și posesive pe deasupra

viespe asiaticăFoto: PASCAL GOETGHELUCK / Sciencephoto / Profimedia

Cum a reușit o singură viespe să producă haos în toată Europa

Viespea asiatică (Vespa velutina) este una dintre cele mai agresive și mai adaptabile specii invazive. Asta o dovedește și faptul că, de la prima semnalare a acestor insecte în Europa, acum circa 15-20 de ani, și până în prezent, viespile asiatice au atins toate colțurile Bătrânului Continent, iar numărul lor depășește câteva zeci de milioane.

În fapt, viespile asiatice, denumite și viespile ucigașe, își pot extinde habitatul cu peste 80 de kilometri pe an, în căutarea prăzii lor preferate...albinele și sirfidele, insecte asemănătoare albinelor.

O analiză genetică recentă, realizată de specialiștii de la Universitatea din Cork, Irlanda, a confirmat însă un fapt mai puțin așteptat. Anume că viespile asiatice, care au ajuns în Marea Britanie încă din anul 2016, au o origine comună cu cele din restul Europei. Mai precis, toate viespile asiatice din Europa au gene mitocondriale care provin de la o singură matcă, una care a ajuns din China în Franța undeva în jurul anului 2004.

Așa cum menționam, viespile ucigașe se hrănesc în special cu albine. Dacă în Asia, albinele au dezvoltat forme de apărare care le permit să respingă atacurile viespilor, vezi cazul supraîncălzirii acestora, cele europene habar nu au de așa ceva. Iar asta le-a transformat în prada perfectă, fapt observabil pe tot continentul european.

Acum, după toate informațiile astea, cercetătorii irlandezi au o veste bună și una proastă. Vestea bună ar fi că diversitatea genetică foarte scăzută a viespilor care au împânzit Europa le-ar face vulnerabile la un atac biologic. Vestea proastă este că, pe fondul încălzirii globale, astfel de invazii ar ajunge un fapt comun. Cum o dai, tot nu e bine.

Femeile au capacitatea de a mirosi, la propriu, bărbații căsătoriți și necăsătoriți

De unde le-a venit ideea unor cercetători australieni de a face un astfel de test nu ni se spune în studiul pe care ei l-au publicat în Frontiers in Psychology. Asta deși ar fi fost foarte interesant de aflat. Dar e cert că ei au demonstrat că femeile au o abilitatea nebănuită, anume de a mirosi și a face diferența dintre bărbații căsătoriți și necăsătoriți.

Pentru a ajunge la concluzia asta cu implicații majore în lumea științei, australienii citați au selectat 82 de femei heterosexuale, jumătate singure, jumătate cu parteneri. Acestora li s-au oferit fotografii tip buletin ale unor bărbați (89 la număr), precum și tricourile acestora în care indivizii au trebuit să transpire inițial.

În fine, ca să nu leșine concurentele de la atâtea tricouri transpirate, fiecare a primit câte șase. Trei de la bărbați singuri, respectiv trei de la bărbați care au partenere. Apoi li s-a cerut să selecteze fotografiile și tricourile în funcție de cât de atrăgător li se părea personajul din foto, precum și mirosul aferent.

Ca să nu o lungim cu acest experiment, a reieșit că mai toate femeile, indiferent dacă sunt singure sau într-o relație, găsesc că mirosul bărbaților singuri este mai puternic și mai atrăgător decât al celor care... nu mai sunt singuri. Asta vine de la nivelul de testosteron și de la feromonii pe care îi elimină ăia singuri. Cei luați, cumva, au fost storși de energie sexuală și masculinitate, că altă explicație nu există.

Există, în schimb, contrapartida. Adică, bărbații sunt mult mai atrași de femeile care sunt în perioada fertilă. Iar asta poate avea efecte nebănuite, respectiv îi poate determina pe bărbați să bea mai mult, după cum ne arată un studiu de acum câțiva ani. În acest caz, e clar că s-a dereglat ceva, de încurcă ăștia coada vacii cu primăria. Sau, cel mult, mai e nevoie de niște studii care să arate legătura dintre cauză și efect.

Musculițele bețive mai sunt și posesive pe deasupra

Dacă tot am pomenit de efectele nebănuite ale capacității olfactive la specia umană, să vedeți voi ce sunt în stare și ce le-a dat prin cap unor amărâte de musculițe de oțet! Botezate Drosophila melanogaster, adică „iubitorul de rouă cu burtă neagră”, insectele menționate au găsit o denumire mai puțin poetică în română, respectiv muștele de oțet sau musculițele bețive. Le puteți spune cum doriți, că tot aia e.

Ei bine, niște cercetători din Argentina au publicat un articol în revista PLOS Genetics în care arată un comportament necunoscut până acum la aceste insecte cu apucături bahice. Spre exemplu, masculul, după ce își face de cap cu vreo femelă, injectează în corpul acesteia o substanță chimică pentru a o face neatractivă pentru alți masculi. Cum ar veni, nu se mai uită nici naiba la ea.

Ca să fie ei siguri că scopul este atins pe deplin și că nu apare vreun concurent cu senzorii dereglați care nu pricepe semnalul, masculii mai au o armă din asta parșivă. Respectiv, substanța aminită produce o stare de somnolență la femele, de dorm astea duse. Numai de prostioare nu mai au ele chef, ceea ce înseamnă că, de voie, de nevoie, rămân fidele iar masculul are succes evolutiv, respectiv lasă cât mai mulți urmași.

Iată, dragi cititori, ce ți-e și cu evoluția asta la diferite grupuri animale! Te ia și cu transpirații când afli. Bine că nu suntem musculițe din alea, și că o putem rezolva mai simplu doar cu mirosul.

Sursa foto: profimediaimages.ro