Primii călăreți ai lumii ar fi apărut pe teritoriul României, Bulgariei și Ungariei ● Unde și când au fost cultivați prima dată strugurii? ● Prea multe gene bune pot duce la colapsul unei populații
Primii călăreți ai lumii ar fi apărut pe teritoriul României, Bulgariei și Ungariei
Cel puțin asta se afirmă într-un studiu realizat la inițiativa Universității din Helsinki și publicat în revista Science Advances. Mai mult, cu asta s-ar rezolva și o chestiune care până acum nu își aflase răspunsul, respectiv unde anume au început să fie folosiți caii pentru călărie, pentru prima dată în istorie.
Ipotezele vechi susțineau că practica amintită ar fi apărut fie prin Kazahstan, fie prin Ucraina de azi, fie prin Peninsula Iberică, însă niciuna nu fusese general acceptată de către comunitatea științifică. În cazul studiului de față, conform autorilor săi, avem cele mai vechi dovezi indirecte ale practicii călăriei.
Observațiile au luat în calcul 217 schelete din 39 de situri din România, Bulgaria și Ungaria, schelete aparținând culturii Iamnaia, sau pre-Iamnaia. Ca să vă lămurim, cultura asta a apărut acum circa 3.300 de ani î.Hr. prin stepa ponto-caspică, adică pe la nordul și estul Mării Negre, purtătorii ei migrând ulterior spre vestul Mării Negre.
Așa cum specifică autorii studiului, punctul de plecare al cercetării l-a constituit scheletul unui individ de acum circa 2.879-2.633 de ani î.Hr., descoperit în localitatea Strejnicu din județul Prahova. Ulterior, au fost analizate 39 de situri din România, Bulgaria și Ungaria, circa 150 de schelete din cele 219 supuse cercetării fiind asociate culturii amintite.
Specialiștii au analizat posibilele modificări ale oaselor pelvisului, femururilor sau vertebrelor respectivilor indivizi, specifice călăreților. A reieșit că 24 dintre aceștia pot fi catalogați ca „probabil” călăreți, în timp ce 15 „foarte probabil” practicau călăria. Acestea fiind, de altfel și cele mai vechi dovezi ale folosirii cailor în acest scop.
Rezultatul nu este însă unul bătut în cuie. Un mormânt datat la circa 6.300 de ani, descoperit la Csongrad-Kettöshalomin, în Ungaria, a oferit date care susțin adoptarea practicii călăriei cu un mileniu înaintea culturii Iamnaia. Însă, așa cum subliniază cercetătorii finlandezi, un caz singular nu poate fi folosit pentru a demonstra un caz. E cert că este nevoie de studii suplimentare. Până se schimbă datele problemei, putem să spunem că teritoriul de aici are mari șanse să fi oferit lumii primii călăreți din istorie.
Unde și când au fost cultivați prima dată strugurii?
Dacă paradigma originii călăreților a fost parțial rezolvată de către cercetători finlandezi, cei britanici, de la Universitatea din Warwick, au decis să rezolve o altă problemă stringentă, cea a domesticirii strugurilor. Și, din ce spun ei în revista Science, chiar au făcut-o.
Munca lor a însumat analiza a 2.448 de mostre de struguri din 23 de situri din 16 țări, asta însemnând atât struguri sălbatici, cât și domestici. Plecând de la baza asta de date, oamenii de știință din Warwick au identificat două posibile puncte de origine a domesticirii strugurilor. Și nu, de data asta, teritoriul României nu a intrat în ecuația finală.
Se pare că procesul domesticirii a început acum circa 11.000 de ani în Caucaz, dar și undeva prin vestul Asiei. Informația are oarecum logică, dacă ne gândim că tot pe atunci apar și germenii agriculturii. În plus, cele mai vechi urme ale producerii vinului, unele de aproximativ 9.000 de ani, vin din Georgia.
Foarte probabil, domesticirea strugurilor a fost urmată la scurtă vreme de producerea vinului, ceea ce trimite originea celui din urmă cu vreo două mii de ani mai înainte decât se crezuse inițial. Din ceeea ce susțin oamenii de știință britanici, strugurii de masă au apărut în același timp.
Iar informația asta rezolvă încă o problemă. Mai exact, până acum se crezuse că strugurii au fost cultivați pentru prima dată tocmai pentru a se produce vin din ei. Se pare însă că nu toată lumea bea vin în perioada respectivă. Unii preferau și strugurii de masă. Și toate astea tot de la Marea Neagră au plecat, doar că de la est.
Prea multe gene bune pot duce la colapsul unei populații
Un studiu cel puțin dubios a fost publicat recent în revista de specialitate PNAS. Semnat de cercetători elvețieni și britanici, studiul susține, nici mai mult, nici mai puțin, decât că un aport prea mare de gene pozitive ar putea avea un efect nefast asupra unei populații, putând duce inclusiv la colapsul acesteia.
Spre exemplu, argumentează specialiștii citați, masculii sunt programați genetic să lupte pentru femele. Sau, după caz, să le impresioneze. Fie că dezvoltă abilități de luptă, fie că își dezvoltă penajul, culorile, dimensiunile corporale șamd., masculii trebuie să iasă în evidență pentru a-și duce genele mai departe. Iar competiția scoate în față acei masculi care sunt într-o condiție fizică optimă, care sunt predispuși la cât mai puține la boli, care au, pe scurt, cele mai bune gene. Și atunci, unde este problema?
Problema, spun cercetătorii, ar fi că propășirea genelor optime ar duce la o exacerbare a competiției, iar asta le-ar dăuna femelelor. Spre exemplu, unele insecte mascul au dezvoltat organe de reproducere atât de mari încât ucid femelele. Nu e cazul la mamifere, dar în acest caz, masculii prea violenți ajung să rănească femelele, ba chiar să le ucidă.
Pe scurt, genele alea bune ar aduce cu ele trăsături individualiste, iar asta ar duce la posibila reducere a unei populații, ba chiar la colapsul ei, așa cum spuneam anterior. Tot mai devreme spuneam și că studiul e cam dubios. De ce? Păi, neagă însăși esența selecției naturale. Evident, implicațiile sunt mult mai mari, dar nici cercetătorii ăia nu au adus în discuție vreo specie care să fi dispărut de la prea multe gene bune. Așa că totul rămâne la nivel ipotetic.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!
Sursa foto: profimediaimages.ro
7
10
