Planeta care ar fi putut distruge întregul nostru sistem solar ● Arheologii au descoperit un pieptăn pe care nu ai vrea să îl folosești ● Cât de mari puteau crește furnicile preistorice?
Planeta care ar fi putut distruge întregul nostru sistem solar
Sistemul nostru solar are o ciudățenie, una observată încă de pe la jumătatea secolului al XIX-lea. Anume că între Marte și Jupiter ar fi trebuit să mai existe o planetă. Și mulți încă o caută pentru că, așa cum am observat la alte sisteme solare, aceste hiatusuri nu există. Ba, în locul lor, există ceea ce specialiști numesc „super pământuri”.
Ideea este că, la noi, planeta asta lipsește. În locul ei nu există decât o centură de asteroizi. Și să spuneți „mersi” că lipsește, că bine nu ne-ar fi fost!
Un studiu recent, realizat de astrofizicieni de la Universitatea din California și publicat în revista Planetary Science Journal, ne spune că, în cazul existenței unei astfel de planete, nu am mai fi stat noi acum să discutăm despre ea. Și, ne explică ei, Jupiter este o planetă gazoasă mai mare decât toate celelalte planete din sistemul nostru solar luate împreună. Numai masa ei este de 318 ori mai mare decât a Terrei. Implicit, forța ei gravitațională este uriașă.
Dacă ar fi existat un super-pământ în spațiul amintit, asta ar fi destabilizat planeta Jupiter și ar fi dus la aruncarea planetelor Marcur, Venus și Marte în afara sistemului solar. În funcție de masa acestei planete ipotetice, chiar și orbitele planetelor Uranus și Neptun ar fi fost afectate, urmând ca și ele să ajungă în afara sistemului solar.
O altă variantă, ceva mai puțin violentă, dar nu mai fericită pentru noi, ar fi fost aceea ca orbita Terrei să fi fost schimbată. În acest caz, viața așa cum o știm noi nu ar mai fi apărut. Poate chiar nu ar mai fi apărut deloc, în nicio formă.
Sau, cine știe? Poate că tocmai lui Jupiter îi datorăm faptul că suntem aici. Poate că tocmai gravitația ei uriașă a împiedicat formarea acelei planete, în vremurile de demult.
Arheologii au descoperit un pieptăn pe care nu ai vrea să îl folosești
Cu ocazia unor săpături la o autostradă de lângă Cambridge, arheologii de la universitatea de acolo au făcut o descoperire inițial banală, un pieptăn a cărui vârstă ar fi de circa 2.043-2.750 de ani. N-ar fi vreo mare scofală, ați spune. Ei bine, chiar este o mare scofală, după cum s-a dovedit la analizele ulterioare.
Asta pentru că pieptenele a fost creat din osul parietal al unui individ care a trăit în perioada respectivă. În acest moment, nu se știu motivele care au dus la crearea unui astfel de obiect. Tot ce se bănuiește, dat fiind faptul că nu există urme de folosire pe el, este că pieptenele era unul cu valoare simbolică, poate chiar religioasă. Poate chiar vreo metodă de a comemora o personalitate a vremurilor.
Chiar dacă obiecte create din oase umane datând din perioada respectivă se găsesc peste tot în lume, doar trei piepteni de acest gen au fost descoperiți vreodată (inclusiv cel amintit). Și toate au fost scoase la lumină în jurul Cambridge-ului.
Asta ne duce cu gândul la o altă ipoteză. Anume că practica era una locală. Un fel de tradiție a locului. Ciudățenia și mai mare este legată însă de ceea ce s-a descoperit în asociere cu artefactul. Mai exact, oase de la circa 8.000 de broaște.
Sunt mult prea multe pentru a fi invocat vreun accident, vreun cataclism sau ceva de genul ăsta. E cert că broaștele au fost ucise acolo. De ce? Asta nu știe nimeni să explice acum. Ce putem spune e ceea ce zic și arheologii englezi. Anume că, poate, săpăturile viitoare ne vor lămuri cu privire la ciudățeniile și tradițiile de acum aproape două milenii și jumătate ale populațiilor din Britania.
Cât de mari puteau crește furnicile preistorice?
Cu mult mai mari decât cele actuale. Asta e clar. Au dovedit-o resturile fosilizate ale unei specii de acum circa 45-49 de milioane de ani, denumită Formicium giganteum. În cazul lor, reginele atingeau circa 5,5 centimetri lungime, ba mai erau dotate și cu aripi cu o deschidere de 16 centimetri. În plus, erau carnivore, ceea ce să te fi ferit sfântul de un atac al lor.
Ce voiam noi să menționăm azi în legătură cu furnicile uriașe este o ciudățenie care tocmai a fost semnalată de specialiști în revista The Canadian Entomologist. Mai exact, specialiștii știau deja că America de Nord avea, în aceeași perioadă, propriile furnici uriașe, cele din genul Titanomyrma.
Și, plecând de la dimensiunile lor (unele apropiate de cele ale unor păsări colibri), dar și perioada în care au trăit, una relativ caldă, cercetătorii au ipotetizat că tocmai climatul blând a permis apariția și dezvoltarea lor în așa hal.
Problema a apărut atunci când fosila unei furnici uriașe a fost descoperită în mostre de sediment din ceea ce odinioară era Beringia, zona de uscat ce lega America de Nord de estul Asiei. Chiar e o problemă pentru că, date fiind elementele ecuației evolutive, furnicile astea nu ar fi trebuit să trăiască acolo. Pur și simplu, era prea frig pentru ele.
De aici se ridică însă alte întrebări. Era specimenul nou descoperit unul adaptat la zonele reci? Dacă da, asta înseamnă că își redusese dimensiunile pentru a se adapta, și nici nu vrem să ne gândim cam cum arătau rudele sale din zonele calde. Sau, și mai simplu, poate că tot tabloul evoluției lor a fost expus greșit, iar oamenii de știință trebuie să completeze altul, plecând de la cu totul alte coordonate.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!
Sursa foto: Profimediaimage.ro
3
7
