Jungla mexicană ar putea fi locul din care să pornească viitoarea pandemie ● Dacă tot vine încălzirea globală, apucați-vă de baseball! ● Cum am devenit oameni, vânând melci
Jungla mexicană ar putea fi locul din care să pornească viitoarea pandemie
Odată cu demararea celui mai mare proiect turistic modern din Mexic, Trenul Mayaș, nu doar activiștii de mediu au intrat în alertă, ci și oamenii de știință. Anunțat în anul 2018 de către președintele în funcție, Andres Manuel Lopez Obrador, proiectul prevede construirea unei căi ferate cu o lungime de 1.525 de kilometri, care să străbată peninsula Yucatan și care își dorește să le arate turiștilor din toată lumea comorile arhitecturale și culturale mayașe.
Până aici, toate bune și frumoase. Problema este că ruta respectivă, care înconjoară toată peninsula Yucatan, trece prin junglă. Iar asta a implicat deja defrișări masive. Nici nu este de mirare că toate organizațiile ecologiste, susținute de cele care militează pentru drepturile populațiilor indigene, au criticat aspru proiectul.
Există însă un pericol și mai mare decât distrugerea ecosistemelor de acolo. Anume, apariția unor focare de infecție cu virusuri, bacterii sau paraziți de la speciile care, până acum, trăiau în sălbăticie și nu aveau contact decât arareori cu oamenii. Pur și simplu, aducerea a milioane de turiști într-un mediu care facilitează contactul dintre oameni și animale sălbatice este un act cu un grad uriaș de risc. Iar în acest scop, o echipă mixtă, franco-mexicană, duce o luptă contratimp pentru a identifica potențialele pericole.
Practic, francezii de la Institutul Francez pentru Dezvoltare (IRD) și mexicanii de la Universitatea Națională Autonomă din Mexic (UNAM) trebuie să preleveze mostre de sânge, fluide și paraziți de la toate speciile care trăiesc acolo. Ca un detaliu, numai în peninsula Yucatan au fost identificate până acum 61 de specii de țânțari. Nu mai vorbim de lilieci, rozătoare, păsări șamd., toate fiind un potențial focar de declanșare a unei zoonoze.
Pare o muncă de Sisif, mai ales că primul tronson din calea ferată va fi dat în folosință la finalul acestui an, urmând ca întreagul proiect să fie finalizat în anul 2024. Pentru a putea face față bazei uriașe de date, cercetătorii amintiți colaborează cu peste 200 de organizații din 22 de țări. Chiar și astfel, semnalul de alarmă a fost deja tras.
Dacă tot vine încălzirea globală, apucați-vă de baseball!
Dacă în mai toate sporturile cu balon rotund sau oval scopul este să duci mingea într-o poartă, într-un coș sau într-un teren de țintă, nicidecum să o trimiți în bălării, la baseball este tocmai invers. Cu cât lansezi mingea mai departe, ideal în afara stadionului, cu atât mai bine. Aici intervine și partea interesantă, căci șansele de a deveni un superstar, dacă ați visat vreodată la așa ceva, sunt de partea voastră.
Asta ne-o explică un studiu realizat de către un colectiv de cercetători de la Universitatea Dartmouth din New Hampshire, SUA, studiu publicat în revista Bulletin of the American Meteorological Society. Și, spun specialiștii americani, pe fondul încălzirii globale, numărul de home-run-uri (momentul ăla în care ai trimis mingea în afara terenului și poți alerga pe la toate bazele) va crește considerabil. Cum așa?
Simplu! Temperatura ridicată reduce densitatea aerului. Iar o minge (sau un proiectil) va zbura mai mult decât o face de obicei, frecarea cu aerul fiind redusă. Iar asta se poate vedea inclusiv în statistici.
Cercetătorii în cauză au dus o muncă asiduă și grea, analizând datele din peste 100.000 de meciuri de baseball disputate în SUA în perioada 1962-2019. Mai mult, au luat la disecat peste 220.000 de momente în care mingea a fost lovită, toate în intervalul 2015-2019. Nu e ușor, trebuie să recunoaștem.
A reieșit că în perioada 2010-2019, peste 500 de home-run-uri pot fi puse în cârca încălzirii globale. Unde mai pui că numărul reușitelor de acest gen a crescut, în medie, cu 58 pe sezon. Se estimează că trendul va continua și, undeva prin 2100, vor fi cu circa 10% mai multe home-run-uri.
În concluzie, nu are rost să vă apucați de rugby, baschet, handbal sau vreun alt sport serios, căci șansele de a reuși vreo mare performanță nu au crescut între timp. La fotbalul local e deja plin de mazete, nu mai trebuie să umpleți și voi rândurile. Deci, baseball-ul rămâne șansa voastră de a vă afirma.
Cum am devenit oameni, vânând melci
Omul este cel mai de temut prădător al planetei, și nu există niciun dubiu în legătură cu afirmația asta. Indiferent cât de mare, cât de veninos sau de periculos era un animal, omul a găsit întotdeauna metode de a-l ucide. Numai că asta nu a fost o regulă sine qua non în evoluția umană. Așa cum se întâmplă și azi, oamenii au preferat adesea variantele cele mai economicoase din punct de vedere al consumului de energie, raportat la aportul nutrițional adus de vânat.
În cazul de față, oferit de Border Cave, una dintre cele mai faimoase peșteri sud-africane, a fost vorba despre melci. Înainte de a reda conținutul studiului, vom spune că Border Cave este locul în care a fost documentată cea mai veche prezență a lui Homo sapiens în Africa sub-sahariană, cu fosile umane care depășesc vârsta de 100.000 de ani. Dincolo de fosile, urmele de locuire ale peșterii merg până la 227.000 de ani, ceea ce trădează o prezență și mai veche a speciei noastre (sau a altor specii) în același areal.
Ideea este că specialiștii au găsit cochilii de melci, mare parte fragmentate și de culori diferite, de la una dintre cele mai mari specii de melc existente pe Terra, Lissachatina fulica. Și nu doar că le-au găsit, ci ele se regăsesc în mai toate nivelurile sedimentare, de la echivalentul sedimentologic al vârstei de 170.000 de ani, până acum circa 70.000.
Frapați de existența unui număr atât de mare de resturi de cochilii de melci, dar și de culoarea neobișnuită a acestora, specialiștii sud-africani de la Universitatea Witwatersrand au reconstituit procesul de gătire al melcilor.
Ce le-a ieșit după ce au pus cochiliile pe foc seamănă izbitor cu ceea ce au găsit la Border Cave. De aici și concluzia studiului lor, studiu publicat în Quaternary Science Reviews, cum că melcii au făcut parte din dieta strămoșilor noștri pe o perioadă uriașă de timp. Mai mult, au reprezentat o tradiție care se regăsește și azi în multe culturi. Dacă ne gândim și la faptul că Border Cave este unul dintre siturile cheie privind evoluția umană, nu putem să nu concluzionăm că, da, melcii au reprezentat unul dintre acele secrete care ne-au ajutat pe noi în drumul nostru evolutiv.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!
Sursa foto: profimediaimages.ro
13
10
