Am putea încetini procesul îmbătrânirii acționând asupra unui singur organ ● Domesticirea oilor și caprelor s-ar fi făcut din alte motive decât credeați ● Miliarde de oameni riscă să moară pe fondul încălzirii globale până la finele secolului
Am putea încetini procesul îmbătrânirii acționând asupra unui singur organ
Institutul pentru Studiul Cancerului și al Îmbătrânirii (IRCAN) din Nisa, Franța, a prezentat recent în revista Nature Aging o informație care ar putea revoluționa medicina. Mai exact, testele pe pești au arătat că procesul îmbătrânirii poate fi încetinit acționându-se numai asupra intestinului.
Informația nu e chiar nouă. Încă de acum un secol, oamenii de știință observaseră că procesul îmbătrânirii este accelerat pe inflamarea intestinală și infiltrarea microbiană în sânge. Mai pe românește, pe mpsură ce îmbătrânim, tractul digestiv își diminuează rolul de barieră, iar particule și bacterii nedorite ajung în sânge, accelerând procesul îmbătrânirii.
Ei, ce au făcut oamenii de știință din Franța? În primul rând, au studiat efectul îmbătrânirii asupra lungimii telomerelor din celulele intestinale ale unor pești zebră (Danio rerio). Ca și la oameni, astea se scurtau pe parcursul vieții, ba chiar mai rapid decât în cazul altor organe.
Plecând de la observația asta, cercetătorii de la IRCAN au inserat fragmente de ADN care să permită celulelor intestinale să elimine telomerază, o enzimă responsabilă de lungimea telomerelor. Efectul?
Nu doar că procesul îmbătrânirii a fost stopat la nivel intestinal, ci în tot organismul. Peștii și-au recăpătat fertilitatea și starea bună de sănătate. Peste toate, durata de viață a peștilor a crescut și asta fără a prezenta riscuri de dezvoltare a cancerului. Ah, studiul a venit ca parte a unui program mai amplu care studiază influența telomerelor asupra apariției cancerului, bolilor neurodegenerative, ale aparatului imuniar sau cele gastrointestinale.
Domesticirea oilor și caprelor s-ar fi făcut din alte motive decât credeați
Faptul că oamenii au domesticit animale începând cu finalul ultimei perioade glaciare, acum circa 11.000 de ani, este unul cunoscut. Excepție face doar câinele, care a fost domesticit încă de acum 30.000-40.000 de ani. Ce nu se știe este modul în care au ajuns animalele să renunțe la stilul de viață sălbatic, pentru a trăit în preajma oamenilor. Mai mult, se pare că și motivele domesticirii ar fi fost altele decât credeam noi.
Schimbarea de paradigmă vine de la o serie de descoperiri arheologice efectuate în Turcia, la Aşikli Höyük, de către o echipă mixtă de arheologi, americano-turcă. Așezarea de acolo a început, din datele oferite de nivelurile sedimentare, acum circa 10.400 de ani. Era vorba de o micuță comunitate care deja utiliza o agricultură rudimentară, dar care se baza în continuare foarte mult pe vânat.
Interesant este că în apropierea colibelor din perioada respectivă, arheologii au putut identifica mici porțiuni în care abundă coproliți provenind de la oile și caprele sălbatice. Cum ar veni, oamenii deja începuseră să le țină în țarcuri.
Partea interesantă acum vine, căci cele peste 1.000 de oase fosilizate aparținând acelorași animale provin, în general, de la exemplare adolescente. Iar asta înseamnă că animalele nu erau ținute captive decât câteva luni înainte de a fi ucise.
O explicație ar fi aceea că puii erau capturați după uciderea mamelor și crescuți până când ajungeau să fie suficient de buni pentru consum. Mai exact, cu ocazia unor festinuri sau sărbători religioase. Practic, animalele erau capturate și ținute în captivitate strict pentru astfel de evenimente.
De abia în nivelurile care corespund perioadei de acum 8.000 de ani, adică după mai bine de două milenii, se pot vedea urmele unor turme mari și ale unui proces complet de domesticire. Deja, la vremea aceea, fermierii își puteau lăsa libere animalele, știind că acestea nu vor mai fugi în sălbăticie. În concluzie, așa a plecat totul, de la nevoia de carne pentru petreceri.
Miliarde de oameni riscă să moară pe fondul încălzirii globale până la finele secolului
În general, când s-a vorbit despre efectele încălzirii globale, s-a vorbit despre pierderile financiare și cele la nivel de mediu. Că ne costa atâtea miliarde de dolari, atâtea trilioane, că vor disppărea mii de specii de plante și animale, ecosisteme întregi șamd. Foarte rar s-a vorbit despre pierderile umane.
Iată că un studiu nou, publicat în Nature Sustainability de către o echipă internațională de cercetători din SUA, Mnarea Britanie, China, Olanda, Danemarca etc., ne arată care vor costurile umane pe care omenirea trebuie să le plătească pe fondul eșecului Acordului de la Paris.
Conform datelor oferite de specialiști, în cazul respectării acordului, care însemna nepedășirea pragului de 1,5 grade Celsius până în 2100, doar 5% din populația planetei ar fi fost pusă în pericol. Cum noile predicții arată că vom atinge valori mult mai mari, respectiv 2,7, ba chiar 4 grade Celsius, în aceeași perioadă de timp, cel puțin două miliarde de oameni riscă să își piardă viața.
Asta se va întâmpla cu precădere în zona ecuatorială, acolo temperaturile vor crește exponențial. Practic, ne vom confrunta cu o remodelare a zonelor habitabile ale ale planetei, atâta vreme cât unele nu vor mai putea susține viața. Cel puțin pe aia umană. India riscă să piardă circa 600 de milioane de oameni, aceasta fiind țara cea mai afectată de viitoarele schimbări. Nigeria ar putea pierde 300 de milioane, Indonezia 100 de milioane, în timp ce Pakistanul și Filipine ar pierde fiecare câte 80 de milioane de oameni.
Nu vă bucurați că ați scăpat! Acestea sunt doar cele mai mari cifre. Toate statele lumii vor fi afectate. Ah, și încă ceva. Acestea sunt predicțiile la o creștere de 2,7 grade Celsius. Franța, după cum scriam deunăzi, se pregătește pentru o creștere de 4 grade, acesta fiind scenariul realist în opinia lor.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!
Sursa foto: profimediaimages.ro
5
9
