Universul nostru se evaporă ● China vrea să foreze la 10.000 de metri, cea mai mare adâncime pe care a atins-o vreodată ● Cele mai vechi înhumări nu aparțin speciei noastre
Universul nostru se evaporă
Faptul că universul nostru va dispărea la un moment dat este un fapt deja cunoscut. Au fost emise numeroase ipoteze cu privire la momentul și la modul în care acest sfârșit va veni, dar niciuna dintre opinii nu a fost general acceptată în mediul științific. Cel puțin până acum. Mai nou, avem dovada că un astfel de scenariu nu doar că urmează să se întâmple, ci se întâmplă deja.
Mai exact, universul nostru se evaporă. Poate că a evapora nu e chiar cel mai fericit termen, dar asta se spune încă din titlul studiului publicat recent pe platforma Physical Review Letters de către un grup de cercetători de la Universitatea Radboud din Nijmegen, Olanda.
Ce vor oamenii ăștia de știință să spună pleacă de la un fenomen faimos ipotetizat de Stephen Hawking. Mai exact, este vorba despre radiațiile Hawking, idee lansată de faimosul fizician britanic încă din anul 1974. Hawking spunea atunci că găurile negre se evaporă de-a lungul timpului, pierzând masă sub forma radiațiilor care îi poartă numele.
Plecând de la o combinație între teoria relativității a lui Einstein și ipoteze ce țin de mecanica cuantică, Stephen Hawking presupunea că, la granița spațio-temporală creată în jurul unei găuri negre, numită și orizontul evenimentelor, particule și antiparticule sunt create spontan, pentru a se anihila reciproc. Cel puțin în teorie, nimic nu poate scăpa forței gravitaționale a unei găuri negre, decât dacă depășește viteza lumii. Ceea ce ar fi imposibil.
Și totuși, spunea Hawking, unele particule sunt atrase de gaura neagră, în timp ce altele reușesc să scape, fenomen care va duce în timp la dispariția găurii negre. Iar particulele respective poartă denumirea de radiații Hawking. Plecând de la această idee, astfel de radiații ar trebui să provină exclusiv de la găuri negre. Fapt contrazis de studiul cercetătorilor amintiți.
Calculele lor arată că radiații similare există și acolo unde nu au fost identificate medii gravitaționale extreme generate de o gaură neagră. Practic, asta este și concluzia studiului. Că radiațiile amintite nu au nevoie de găuri negre pentru a apărea. Iar asta înseamnă că, asemenea unei găuri negre, și universul nostru se evaporă. Sau se disipează.
Vestea bună este că nu trebuie să vă faceți bagajele pentru a pleca în alt univers ceva mai tânăr. Timpul în care universul nostru va dispărea din această cauză se calculează în cifre astronomice, care depășesc cu mult vârsta de 13,7 miliarde de ani, atât cât are el acum.
China vrea să foreze la 10.000 de metri, cea mai mare adâncime pe care a atins-o vreodată
Ar fi cea mai mare adâncime la care a forat cineva vreodată în China. Nu e chiar un record mondial, dar e pe aproape. Recordul îl dețin rușii care, printr-un proiect demarat la 24 mai 1970, au atins adâncimea record de 11.034 de metri, în peninsula Kola din nord -vestul Rusiei.
Nu au găsit iadul și nici nu au auzit țipetele celor chinuiți, așa cum o mulțime de fake-news-uri lansate de o biserică din SUA au pretins ulterior. Au descoperit în schimb că rocile de la adâncimea de acolo sunt mult mai umede decât se așteptau ei. Iar asta însemna că apa ajunge la adâncimi mult mai mari în scoarța terestră decât spuneau studiile vremii. De asemenea, au găsit și o altă compoziție a rocilor decât se așteptau, una care dovedea existența plăcilor tectonice. În concluzie, au făcut o treabă bună și folositoare pentru știință.
Revenind la China, scopul oficial al acestui demers este atingerea așa numitului sistem cretacic, format acum 145 de milioane de ani. Nu de dragul dinozaurilor vor face ei asta ci, oficial, pentru a identifica resurse minerale și pentru a studia potențialul risc al unor erupții vulcanice și cutremure. Deci, pentru resurse se duc acolo.
Pentru cei care își fac griji că ajung chinezii cine știe pe unde și calamitează planeta, stați liniștiți, scoarța terestră are undeva la 30 de kilometri grosime, iar în zonele muntoase ajunge și la 100 de kilometri. Deci, nu va găuri nimeni planeta de pe o parte pe alta, ca să te uiți prin ea ca prin vizor. Și nici nu vor da cep planetei ca să iasă toată magma pe acolo. Cât despre iad, suntem convinși că se vor găsi mulți enoriași cu entuziasm mare care să lanseze viitoare fake news-uri pe tema asta.
Cele mai vechi înhumări nu aparțin speciei noastre
Revelația asta, subliniată de numeroase publicații după publicarea unui studiu al paleoantropologului americano-sud-african, Lee Berger, pe platforma BioRxiv, nu e chiar o revelație. Trecem peste faptul că studiul are atât de mulți coautori, că dacă ar fi scris fiecare câte o frază, ar fi ieșit un text cât Shogun-ul. Dar asta deja se poartă, nu mai e chiar o surpriză.
Ideea este că înhumările sunt o practică începută nu de Homo sapiens, ci de Omul de Neanderthal. Iar asta se știe de pe vremea lui Pazvante. Mai exact, în peștera Tabun din Israel, pe la începutul seolului al XX-lea, o echipă de arheologi condusă de faimoasa Dorothy Garrod (un adevărat pionier al arheologiei preistorice în Orientul Mijlociu și nu numai), descoperea rămășițe neanderthaliene care purtau semnele certe ale unei înhumări.
Dat fiind faptul că vorbim totuși despre o perioadă romantică a arheologiei de acest gen, azi nu se mai știe clar în ce nivel au fost descoperite fosilele. Dacă erau în nivelul C, atunci vârsta lor ar fi fost de 170.000 de ani. Dacă erau în B, atunci ar avea în jur de 120.000 de ani. Oricum ar fi, tot cea mai veche înhumare este. Și, tot pe la vremea aia, respectiv, la 120.000 de ani, apar și primele înhumări la Homo sapiens, tot în Israel.
De altfel, în tot paleoliticul mijlociu, singurele înhumări aparținând lui Homo sapiens nu apar decât în două peșteri israeliene, Skhul și Qafzeh (interval cca. 90.000 – 120.000 de ani). În cel îl privește pe Omul de Neanderthal, practica înhumării apare în mai toate peșterile din Orient (Israel și Siria în special), pentru ca, acum 78.000 de ani, să apară și în Europa. Deci, cum o dai, nu Homo sapiens a inventat și proliferat practica amintită.
Acum, revenind la Lee Berger, pentru cei care nu au auzit încă despre el, trebuie spus că este un personaj destul de controversat. Nu doar pentru faptul că descoperirile sale se fac cu un veritabil show mediatic, ci și pentru că, o dată la câțiva ani, omul vine cu descoperiri dubioase care, chipurile, schimbă istoria. Sau preistoria.
În cazul de față este vorba despre o nouă specie umană fosilă, descoperită în Africa de Sud, cu o vechime care a oscilat între 3 milioane de ani și 1 milion de ani, pentru ca ultimele datări să o trimită la 200.000 – 300.000 de ani. Cel puțin ciudat, având în vedere că specia aia arată așa de primitiv, că ar trebui să concureze cu Homo habilis, prezumptivul prim reprezentant al genului Homo.
Ce ne spune nouă Lee Berger nici măcar nu e nou. E o idee pe care a mai aruncat-o și în 2013, apoi în 2018, fără a primi prea mare încredere din partea comunității științifice. Anume că indivizii ăia primitivi chiar se îngropau unii pe alții. Iar asta ar fi dovedit de faptul că există niște cavități în sol în care cinci dintre ei ar fi fost depuși. Și, apropo, asta se întâmpla acum 200.000 de ani.
Nu știm ce să spunem despre descoperirea lui Berger. Poate să fie, poate să nu fie. Dar, date fiind controversele care planează în jurul său, noi recomandăm ceva mai multă reticență.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!
Sursa foto: profimediaimages.ro
4
5
