​Ar putea exista o gaură neagră fix în Soarele nostru? ● Herodot a avut dreptate, sciții își făceau tolbe din piele umană ● Cum am putea să aflăm, în sfârșit, vârsta reală a picturilor rupestre din sudul Franței?

gaură neagrăFoto: dotted zebra / Alamy / Alamy / Profimedia

Ar putea exista o gaură neagră fix în Soarele nostru?

În principiu, dacă o gaură neagră ar ajunge în dreptul Soarelui, suficient de aproape încât să îl și înghită, ați mai avea fix opt minute în care să puneți lucrurile în ordine. Nu că ar mai conta. Dar nu despre astfel de stele negre este vorba în studiul pomenit azi. Ci, mai degrabă, de stele negre primordiale, care sunt cu totul altceva.

Stelele negre primordiale există doar la nivel ipotetic. Ele s-ar fi format în primele momente ale universului și, comparativ cu cele supermasive rezultate în urma morții stelelor uriașe, cele primordiale nu au dimensiuni mai mari decât ale unui asteroid de mici dimensiuni, ba chiar ale unei mingi de tenis. Și de aici lucrurile începă să devină cu adevărat interesante. Suficient de interesante încât să fie tratate într-un studiu de specialitate.

Tot la nivel ipotetic, dacă astfel de stele există, șansele ca măcar una să fi fost capturată de o stea sunt de-a dreptul uriașe. Iar astfel de stele cu o gaură neagră în mijloc poartă denumirea de stele Hawking. Dacă, să spunem, o astfel de gaură neagră ar avea masa de un miliard de ori mai mică decât a stelei care înghițit-o, atunci ea ar consuma materia din jur, implicit întreaga stea, în circa 500 de milioane de ani.

Dacă masa găurii negre ar fi mult mai mică, spre exemplu de circa un trilion de ori mai mică decât a stelei, lucrurile ar sta altfel. Mai exact, gaura neagră ar consuma materia la o rată mult mai redusă, dar asta ar duce și la eliberarea în centrul stelei a unei cantități de energie cu mult mai mari decât în cazul fuziunii nucleare care are loc în mod normal. Iar asta ar duce la apariția unei gigante roșii ceva mai reci decât cele cunoscute, dar și mai roșii.

Un alt efect ar fi undele acustice pe care astfel de găuri negre l-ar transmite și care s-ar traduce prin seisme solare. Iar ca să răspundem la întrebarea din titlu, nu există date care să indice că Soarele nostru a înghițit, la un moment dat, o gaură neagră minusculă. Dar asta nu înseamnă că stele Hawking nu există undeva prin galaxie și că nu putem descoperi una chiar în viitorul apropiat.

Herodot a avut dreptate, sciții își făceau tolbe din piele umană

Sciții au rămas în istorie ca unii dintre cei mai sângeroși războinici ai antichității. Iar legendele țesute în jurul lor au venit chiar de la Herodot. Având însă în vedere că Herodot nu e chiar cea mai sigură sursă din istorie, ba chiar istoric nu se poate spune că este în adevăratul sens al cuvântului (mai multe despre el aici, aici și aici), relatările sale în ceea ce îi privește pe sciți au rămas sub semnul întrebării.

Spre exemplu, Herodot spunea că sciții beau sângele dușmanilor, le folosesc scalpurile pe post de ștergare, craniile pe post de cupe de vin, iar din pielea, unghile și părul învinșilor își confecționau tolbe pentru săgeți.

O serie de descoperiri arheologice din sudul Ucrainei, mai exact din 14 situri asociate cu străvechii sciți, pare să confirme spusele lui Herodot. Asta o spun cercetători din Ucraina, Danemarca, Italia și Marea Britanie într-un studiu publicat în PlosONE.

Aceștia au identificat nu mai puțin de 45 de mostre de piele din 18 morminte scitice, iar analiza proteinelor din acestea le-a indicat proveniența. Dacă în marea lor majoritate, mostrele provin de la cai, capre, oi sau vite, două dintre ele s-au dovedit umane.

Este dovada, susțin autorii studiului, că Herodot a avut dreptate în această privință. Dacă este să îi acordăm încredere până la capăt, Herodot spunea că pielea învinșilor era cea care provenea de la mâinile lor drepte.

Specialiștii susțin că tolbele și alte obiecte confecționate din piele nu erau realizate exclusiv dintr-o singură sursă. Mai degrabă, acestea conțineau bucați de piele atât de la animale, cât și de la oameni, acestea fiind cusute între ele. Interesant este că pielea umană și cea a animalelor carnivore era folosită cu precădere la capătul superior al tolbelor, din motive încă necunoscute.

Posibil, subliniază cercetătorii, ca această practică să fi ascuns o anume simbolistică sau, pur și simplu, fiecare luptător scit să folosească materialele pe care le avea la îndemână în acel moment.

Cum am putea să aflăm, în sfârșit, vârsta reală a picturilor rupestre din sudul Franței?

În sudul Franței, numai în regiunea Dordogne, există peste 200 de peșteri în care au fost identificate picturi rupestre paleolitice. Vârsta acestora nu a putut fi determinată niciodată exact, dat fiind faptul că, în marea lor majoritate, picturile au fost realizate cu materiale anorganice (oxid de fier sau oxid de mangan).

O echipă de cercetători de la Center de Recherche et de Restauration des Musées de France a anunțat recent o descoperire care schimbă complet datele problemei. Este vorba despre o serie de picturi din peștera Font-de-Gaume, picturi realizate cu cărbune. Iar cum cărbunele este un material organic, acesta va putea fi, teoretic, datat în laboratoarele de specialitate.

Ceea ce este și mai important este că picturile prezintă similarități cu multe altele din regiune, iar asta înseamnă că, deși există etape diferite ale creării picturilor, ele ar putea fi relativ contemporane. Până în prezent, specialiștii estimau că picturile au fost realizate, în cea mai mare parte, în perioada magdaleniană, acum circa 12.000 – 17.000 de ani. Însă doar testele viitoare vor confirma sau infirma această supoziție.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro