Schimbarea temperaturii apei marii si a curentilor oceanici va impinge mii de specii de pesti sa migreze spre poli. Iata rezultatele unui studiu prezentat in luna abia incheiata, care mai atrage atentia ca efectele acestei migratii prognozate pentru urmatoarele decenii ar putea fi dramatice si asupra oamenilor.

Studiul, publicat in revista Fish and Fisheries si prezentat la intalnirea anuala a Asociatiei Americane pentru Avansul Stiintei care a avut loc la Chicago, are drept autori un grup international de biologi marini, coordonati de catre specialisti de la Universitatea East Anglia din Marea Britanie.

In ce a constat insa acest studiu?

Biologii marini au introdus intr-un model computerizat informatii privind caracteristicile (dar si cantitatile pescuite) a mai bine de o mie de specii de interes comercial. Modelul a incercat sa coreleze modul in care se vor modifica parametrii curentilor oceanici (temperature, directii si viteze de curgere) si directiile de migrare a acestor pesti. Rezultatul arata ca mii de specii ar urma sa migreze spre poli, ceea ce va afecta puternic populatiile de pescari din zonele calde. Iar aceste populatii de pescari traiesc de regula in tari cu nivel de trai foarte redus, in care multe persoane se bazeaza pe produsele de pe piata locala (cum e si pestele).

Pe tema acestui studiu am stat de vorba cu profesorul Dan Manoleli, de la Catedra de Ecologie sistemica si managementul capitalului natural, Facultatea de Biologie a Universitatii din Bucuresti.

Captura de peste in ocean    Foto: AP

DM. Schimbarea climei inseamna in principal incalzirea accentuata a planetei, datorita exacerbarii fenomenului de sera (un alt efect major fiind inmultirea evenimentelor extreme). Intr-o sera, geamul impiedica parasirea serei de catre radiatiile infrarosii odata patrunse in sera, pastrand caldura la suprafata solului din sera.

Rolul geamului serei il joaca in atmosfera unele gaze ca metanul sau CO2, care reflecta spre Pamant radiatiile infrarosii venite de la Soare. Excesul de gaze cu efect de sera de sorginte antropica este inegal distribuit pe suprafata globului.

Ca atare, si incalzirea uscatului si a apelor urmeaza aproape acelasi model, iar masele de aer (vanturile) ca si cele marine (curentii oceanici) vor urma trasee modificate fata de cele determinate de rotatia Pamântului si ceilalti factori naturali, dirijate fiind de diferentele de temperatura si de densitate.

Ca principiu general, apele mai calde si mai sarate (mai „grele”) se indreapta, de regula spre poli, unde se scufunda sub apele reci si mai dulci (mai „usoare”) care se deplaseaza spre Ecuator.

R. Modificarile climatice ar influenta modificarile suferite de catre ecosistemele marine actuale - mai ales de catre populatiile de pesti. Care ar fi efectele unor asemenea modificari?

DM. Haideti intai sa vorbim un pic despre ecosisteme. Ecosistemele marine sunt entitati complexe, constituite din asociatii de plante si animale impreuna cu ansamblul lor de conditii ecologice care le determina existenta si reproducerea. Sa incepem cu organismele care stau la baza configurarii ecosistemelor. Adica, cu organismele fotosintetizante, numite astfel pentru ca ele isi “fabrica” substantele energetice si de rezerva din CO2 si apa cu ajutorul energiei solare.

Acestea sunt organismele vegetale si ele se dezvolta numai acolo unde poate ajunge lumina solara. Inmultirea acestora depinde de cantitatile de azotati si de fosfati disponibile. De ce? Pentru ca azotul si fosforul sunt principalii constituienti ai ADN-ului, principalul “actor” al diviziunii celulare. Si cele mai “infometate” de respectivii nutrienti sunt algele unicelulare. De unde provin nutrientii ?

Din apele mai reci si mai dulci si mai usoare, care aduc nutrientii din zonele unde au loc mineralizarile substantelor organice, fie prin urcari verticale (“up-welling”), ca pe coastele vestice ale Americii de Sud, fie din contracurentii oceanici mari care curg sub cei calzi. Si acum, de ce am insistat asupra acestui compartiment al ecosistemului marin? Pentru ca algele unicelulare constituie hrana principala a zooplanctonului marin “ierbivor”: larve de viermi si crustacee, mici crustacee si altele care, la rândul lor, sunt consumate de un zooplancton carnivor, de larve de pesti (alevini) si pesti mai mici si, in fine, acestia din urma, de pestii mai mari. Fiecare din speciile ierbivore si carnivore amintite au inscrise genetic momentele maturarii sexuale si reproducerii; ele se declanseaza la o anumita temperatura.

Pescuitul - sursa majora de hrana in zonele calde Foto: AP

Pe cale de consecinta, am putea inca intelege si mai bine “declansatorul” reproducerii mai timpurii sau mai intârziate, in habitatele de origine sau mai indepartate ale pestilor si al migratiei lor pe rutele lor impuse, in buna parte, de cele ale curentilor oceanici.

De pilda, codul (Gadus morrhua) se reproduce in apele de coasta mai temperate ale Atlanticului si reproducerea are loc mai timpuriu odata cu incalzirea apei, doar ca adultii prefera apele mai reci ale Atlanticului de Nord (intre 2 si 8 grade C) si migreaza spre nord saracind zonele traditionale de pescuit din preajma Marii Britanii.

Si mai este ceva. Incalzirea puternica a apelor de suprafata, determina pe termen scurt mortalitatea algelor, sporirea atacului bacteriilor aerobe asupra “cadavrelor” algelor si consumul mare de oxigen in detrimentul zooplanctonului (fenomen observabil adesea in Marea Baltica, de exemplu) care este obligat sa coboare mai adânc sau sa migreze spre apele cu temperatura mai scazuta si cu oxigen mai mult dizolvat in apa. Iar sursa de hrana este urmata de pesti.

R. In concluzie, de ce migreaza pestii spre poli?

DM. Incalzirea globala modifica temperaturile de suprafata, traseele si adâncimea curentilor si, pâna la urma, comportamentul speciilor componente ale ecosistemelor marine – intr-un cuvânt comportamentul hranei pestilor. Simplificând la maximum lucrurile, curentii transporta hrana si pestii o urmeaza.

Migrarea pestilor va afecta activitatile traditionale Foto: AP

DM. Pentru a putea prognoza stocurile populatiilor de pesti, mai ales ale celor care fac obiectul pescuitului industrial, este nevoie de prelucrari informatice extrem de laborioase, dupa introducerea in baza de date a schimbarilor in directia si debitul curentilor, a masuratorilor de temperatura a apei si, in fine, a inregistrarilor datelor de pescuit in conformitate cu acordurile internationale in acest sens.

Evident, la toate acestea se adauga in baza de date si rezultatele cercetarilor legate de biologia nutritiei si reproducerii speciilor de pesti si ale celorlalte specii de care depind acestia din urma; sunt identificate tendintele conditiilor fizico-chimice si biologice care conditioneaza hranirea, reproducerea si dezvoltarea populatiilor de pesti si distributia acestora.

R. Cate stim de fapt despre viata din mari si oceane - si cat de precise sunt aceste modele ale caror rezultate sunt prezentate in multe articole publicate in reviste mai mult sau mai putin prestigioase?

DM. Exista mai multe programe internationale de studiere a marilor si oceanelor, cele mai multe fiind orientate pe masuratorile fizice, care par sa fie ceva mai putin costisitoare decât cele legate de functionarea ecosistemelor marine.

Avem astfel mai putine date de biologie a speciilor, si pentru ca ele sunt mai greu de monitorizat pe durata ciclului lor complet de viata. Pe de alta parte, datele de pescuit nu sunt suficient de relevante in ansamblul lor pentru a construi modele de tendinte privind evolutia stocurilor de pesti. Asa se face ca exista scenarii diferite sustinute de Institutii diferite si ca toate prognozele avansate ramân doar exercitii de ipoteze. Dealtfel, dupa cum am vazut sunt si foarte multe variabile care trebuie sa fie introduse in calcul…

Stirea originala, prezentata de catre BBC News poate fi accesata aici.

Site-ul revistei Fish and fisheries poate fi accesat aici.