​Cercetătorii din SUA au anunțat că, în premieră, au obținut „un câştig net de energie" la un reactor experimental cu fuziune nucleară, ceea ce înseamnă că a fost generată mai multă energie decât a fost consumată pentru experiment. Este începutul unui drum lung, dar peste câteva decenii vor exista centrale bazate pe fuziunea nucleară.

In laboratorul National Ignition FacilityFoto: llnl.gov

Anunțul a fost făcut și de U.S. Department of Energy. Experimentul s-a petrecut pe 5 decembrie. Cel mai mare sistem de lasere din lume a simulat, la scară net mai mică, ceea ce se întâmplă în interiorul stelelor.

Câștigul net de energie a fost de 50%. Experimentul istoric a fost realizat la Lawrence Livermore National Laboratory (LLNL), unde se fac astfel de experiențe din anul 2009, cu amploare din ce în ce mai mare și cu rezultate tot mai promițătoare.

„Este o minune a ingineriei, dincolo de orice închipuire”, se spune în anunțul reușitei.

Primele experimente din domeniu au fost făcute în anii '50 din secolul XX. Așadar, sunt peste șase decenii de când cercetătorii speră să vină acest moment. El a venit, însă este doar începutul, aplicațiile comerciale pe scară largă fiind, cel mai probabil, la două-trei decenii distanță.

Aici poate fi citit comunicatul Departamentul american pentru Energie și aici cel al LLNL.

„Ignition” este denumit în termeni de specialitate momentul în care energia produsă o depășește pe cea utilizată pentru a provoca reacția. Atingerea acestui punct de „ignition” este extrem de complicată, fiindcă implică investiții mari în echipamente și generarea de temperaturi de milioane de grade. Au fost făcute multe încercări, dar fără succes până la anunțul de acum.

Concluziile prezentate marți au fost obținute de către National Ignition Facility care, prin cele 192 de lasere de mare putere, supraîncălzește atomii de hidrogen la temperaturi de peste 80 milioane de grade Celsius și îi supune la presiuni de 100 de miliarde de ori mai mari decât presiunea atmosferei terestre. Aceste condiții extreme duc la crearea unei stări a materiei denumită plasmă, iar atomii de hidrogen fuzionează și eliberează cantități uriașe de energie.

Speranța cercetătorilor, a guvernelor și a investitorilor este că va veni o zi când fuziunea nucleară va fi o alternativă la sursele de energie poluante.

Experientul a fost realizat în cardul Lawrence Livermore National Laboratory (LLNL) care este un laborator de proporții finanțat de U.S. Department of Energy (DOE) și are un rol crucial în mentenanța arsenalului nuclear american. Așadar, LLNL are un rol esențial în siguranța națională a SUA și primește finanțare și atenție consistente.

National Ignition Facility, parte a LLNL, este locul unde a fost realizată performanța, NIF fiind un laborator laser de cercetare de înaltă energie, laborator construit cu investiții de 3,5 miliarde dolari.

NIF nu are doar rolul de a menține în stare de funcționare arsenalul nuclear, ci și de a face cercetări în domeniul fuziunii nucleare, ideea fiind de a se vedea dacă se poate ajunge, ca prin experimente de fuziune, să fie produse cantități uriașe de energie, cu mult peste energia consumată pentru a desfășura experimentele.

O promisiune care sună bine, dar este greu de îndeplinit

Cei mai optimiști spun că, prin pași precum cel anunțat marți, se va ajunge ca, pe viitor, să fie construite centrale electrice care ar putea funcționa pe bază de fuziune nucleară.

Fuziunea nucleară este considerată de către cei care o susțin ca fiind „energia viitorului”, fiindcă produce puține deșeuri și zero gaz cu efect de seră. În teorie, cei mai optimiști spun că în 15-20 de ani s-ar putea produce electricitate pentru uz comercial primele în centrale bazate pe fuziune. Alți specialiști spun că aceste proiecte vor fi viabile abia peste 30 de ani.

Fisiunea este procesul nuclear folosit în prezent în centralele nuclearo-electrice. În centralele nucleare convenționale actuale sunt instalate sisteme care moderează reacțiile în lanț, pentru a preveni scenarii de accidente și sunt luate măsuri de securitate stricte pentru a face față problemelor de proliferare.

În calea succesului centralelor bazate pe fuziune stau multe lucruri: căldura trebuie gestionată în mod economic, laserele trebuie să se declanșeze la putere maximă în mod constant (nu doar pentru scurte intervale de timp), iar cantitatea de energie rezultată din experimente trebuie să ajungă să fie de mii de ori mai mare decât ce s-a obținut în prezent. În plus, se va lucra cu gaze la temperaturi extrem de mari.

Estimările sunt că diversele companii americane ce testează aplicații ale fuziunii nucleare au primit peste 5 miliarde dolari finanțare în ultimii ani.

O centrală funcțională bazată pe fuziune ar trebui să aibă lasere capabile să trimită impulsuri într-un timp mult mai rapid, iar pentru ca această centrală să fie viabilă, ar trebui dezvoltate noi procedee de fabricație. Și dacă ar fi posibilă, o astfel de centrală ar fi, la tehnologia de acum, uriașă și enorm de scumpă.

Despre fuziunea nucleară

Fuziunea nucleară este procesul prin care două nuclee atomice reacționează pentru a forma un nou nucleu, mai greu (cu masă mai ridicată) decât nucleele inițiale. Fuziunea nucleară se produce în mod natural în stele, unde, în condiții extreme și la temperaturi ridicate, elementele mai grele sunt construite treptat, în pași, prin fuziuni repetate, ca după o rețetă.

Fizicienii încearcă de câteva decenii să reproducă aceste condiții extreme în reactoarele de fuziune, ca să producă energie. Mai este însă mult de lucru, fiindcă și cele mai avansate dispozitive consumă mai multă energie decât produc.

Dacă sunt presate suficient de puternic, nucleele de hidrogen se pot combina ca să formeze heliul, iar în acest proces se eliberează multă energie.

Reactoarele de fuziune sunt prezentate ca fiind un „Sfânt Graal” al producerii de energie, deoarece reacțiile de fuziune sunt foarte puțin poluante și, dacă ar fi să funcționeze, ar fi foarte eficiente. Ar fi nevoie de foarte puțini atomi pentru producerea de cantități uriașe de energie și a rezulta foarte puține deșeuri și în niciun caz ceva atât de periculos cum sunt elementele ultragrele ce rămân din reactoarele de fisiune.

Obținerea energiei electrice din fuziune nu produce nici gaze de seră și promite o sursă de energie regenerabilă, de încredere, cu condiția să poată fi fabricat combustibilul reacției, hidrogenul și deuteriul.