De 25 de ani o echipa de arheologi studiaza ruinele unui sat din Capadocia, una dintre cele mai vechi asezari din lume. Satul situat in centrul Turciei are un loc in istoria medicinei fiindca vine cu cele mai vechi dovezi ale unei operatii pe creier si ale unei autopsii, insa cele mai noi cercetari arata cum traiau oamenii acum 10 milenii, cum aratau casele si care era durata maxima de viata.
Situl Aşıklı Höyük este cercetatat minutios din 1989 de catre o echipa de arheologi condusa de Mihriban Özbaşaran de la universitatea din Istanbul. Locul este esential in istoria umanitatii fiindca este unul dintre primele in care s-au gasit dovezi ca nomazii vanatori-culegatori s-au stabilit in asezari permanente si au inceput sa domesticeasca animalele si sa cultive plante. "Inainte traiau in grupuri restranse si erau mereu in miscare. Aici e prima oara cand au stat 24 din 24 de ore impreuna, ca o comunitate", spune arheologul, citat de cotidianul Hurryet.
Primele asezari, de acum 11.000 de ani, aveau probabil doar cateva zeci de locuitori, dar se estimeaza ca rapid s-au nascut si sate de cateva sute de "suflete".
La Aşıklı Höyük s-au gasit si urme ale unor colibe care la inceput erai semi-ingropate in pamant si aveau forma ovala, mai tarziu fiind inlocuite de colibe rectangulare din lut. Cu timpul, casele au devenit tot mai apropiate, mai adunate si au luat nastere si primele strazi.
Au fost gasite ramasitele a 80 de oameni, iar analizele au aratat ca barbatii ajungeau in cel mai bun caz la 50 de ani, iar femeile mureau la varsta de 30-35 de ani. "Analizand modul de trai si ritualurile funerare nu am gasit niciun semn care ar sugera faptul ca ar fi existat vreo ierarhie in comunitate. Nu se poate vorbi de o clasa conducatoare", spune Özbaşaran.
Asezarea avea doua parti distincte: in nord se gasea partea cu locuintele rectangulare, iar in sud sunt doua cladiri cu functie speciala, cel mai probabil spatii comune folosite la sarbatori, la inmormantari si la diverse ritualuri.
Arheologul estimeaza ca satul mai are multe de dezvaluit, pentru cel putin 25 de ani.
Desi aceste proto-asezari au un nivel de organizare mai putin dezvoltat decat cele sumeriene de acum 5.000 de ani, lucrul cu adevarat uimitor este vechimea lor. Ultima glaciatiune s-a terminat pe la anul 9.500 i Hr si oamenii au fost pusi in fata unor schimbari semnficative ale climei. In fata acestor schimbari, oamenii au reactionat, si-au schimbat locul unde au vietuit, dar mai ales modul de viata, stabilindu-se in asezari fixe in jurul carora au inceput sa creasca animale si au facut si primele incercari de agricultura.
5
2
