Longyearbyen are 2.300 de locuitori și este considerat cel mai nordic oraș din lume, fiind cea mai mare așezare din arhipelagul norvegian Svalbard. Este unul dintre locurile unde clima s-a schimbat cel mai mult în lume în ultimii 40 de ani, iar asta se vede în multe aspecte ale vieții de zi cu zi, fie că este vorba de clădirile care se prăbușesc în permafrost sau de numărul tot mai mare de avalanșe. Amănunt interesant, în Svalbard sunt interzise pisicile, pentru a proteja fauna locală, și tot acolo urșii polari sunt atât de numeroși, încât oamenii nu au voie să se aventureze în afara localităților decât dacă sunt înarmați.
Arhipelagul Svalbard era cunoscut de islandezi pe la final de secol 12, iar europenii au vânat începând cu secolul 18 balene, morse și foci. Apoi au început acum peste 100 de ani exploatațiile miniere, mai ales de cărbuni. iar Longyearbyen a fost fondat în 1907 și poartă numele americanului John Munro Longyear care a pus bazele operațiunilor industriale din insulele Spitzbergen, fosta denumire a arhipelagului.
Ei bine, vineri la Longyearbyen s-au înregistrat 21,7 grade, cea mai mare temperatură măsurată vreodată în arhipelag, fiind doborât un record de 41 de ani. 21,7 nu pare mult, este, spre exemplu, aproape de maxima absolută de la vf Omu din Bucegi, dar pentru orașul nordic este enorm, mai ales că rar în iulie maximele treceau de 16 grade până acum două decenii, când încălzirea s-a accentuat.
La Longyearbyen este noapte polară timp de aproape trei luni și, la polul opus, vara nopțile sunt albe, dar nu este foarte cald, media în iulie fiind de 5 grade. Dar în ultimii ani media a fost peste 8 grade, iar cele mai calde nopți au adus minime de 10 grade.
Per total, dacă în anii 70 la Longyearbyen media anuală de temperatură era de sub -7 grade, în ultimele decenii au fost și ani cu medii mai mari de -2, dovadă că zona este printre cele care s-au încălzit cel mai mult din lume. Iar lucrurile nu se opresc aici: până în 2100 arhipelagul ar putea să ajungă să aibă temperaturi medii cu 4-5 grade mai mari decât acum, ceea ce va schimba total modul de viață al locuitorilor, dar și fauna, fiindcă unele specii vor dispărea din cauza topirii gheții și a mediului mult prea cald.
La Longyearbyen minima absolută a fost de -46 de grade, dar în ultimii ani rar temperaturile coboară sub -30. În iulie, minima absolută a fost de 0 grade, dar au fost recent și luni iulie fără temperaturi sub 4 grade. Mai ales iarna se simt schimbările de temperatură , mediile lunare fiind cu 6-7 grade mai mari decât acum patru decenii în ianuarie și februarie.
Cum s-a schimbat viața locuitorilor din micul oraș în ultimele trei decenii? Avalanșele s-au înmulțit fiindcă se topesc ghețarii din jurul orașelor, iar în 2015 o avalanșă a distrus 11 case și a făcut și două victime, iar alta a distrus șase case în 2016 și oamenii trebuie relocați.
Cum permafrostul, solul veșnic înghețat, se topește în ritm alert, clădirile construite pe piloni se prăbușesc, iar cele noi au piloni de metal, în loc de cei tradiționali, din lemn, și sunt construite la înălțime mai mare de sol. Un program costisitor de relocare este în desfășurare și sunt realizate noi canale de scurgere, iar diversele țevi de utilități sunt și ele ranforsate sau chiar li se schimbă traseul. Toate acestea costă.
Un fiord de lângă Longyearbyen nu a mai înghețat iarna de 10 ani, precipitațiile sunt mai consistente cantitativ, iar păsări, balene și specii de pești care nu erau prezente în zona Svalbard fiindcă era prea rece, pot acum trăi, în timp ce alte specii nord-arctice au vremuri grele din cauza încălzirii climei și a topirii rapide a ghețurilor.
Cum zăpada și gheața se topesc, solul reflectă mai puțin absoarbe mai multă căldură solară, astfel că gheața din jurul țărmului dispare, iar climatul continental mai calm este înlocuit de un climat mai ”furios” ce aduce furtuni. Fronturi atmosferice uscate staționează mai mult, ceea ce aduce și secetă, în timp ce vremea ploioasă rămâne și ea mai mult timp, putând provoca inundații. Din cauza topirii ghețurilor, râul din zonă a atins și el un nivel extrem de mare.
În plus, țărmurile se erodează mai repede, cum nu prea mai este gheață în jurul lor.
Industria grea s-a închis aproape total în ultimii ani, dar partea bună este că a crescut mult turismul, chiar dacă pandemia a afectat în ultimele luni dur și acest capitol.
