În dimineața zilei de 30 iunie 1908 pământul s-a cutremurat în Asia centrală și o serie de mingi de foc zburătoare, provocând un șir înspăimântător de explozii, au fost observate pe cerul de deasupra râului Tunguska. Nori ciudați, apusuri colorate și o luminiscență slabă pe timp de noapte au fost raportate până în îndepărtata Europă.
Probabil că mii de oameni pe o rază de 1.500 km au observat Evenimentul Tunguska. Totuși, din cauza ariei afectate atât de îndepărtate, mărturii de la martori oculari au fost colectate numai după o jumătate de secol, iar cele mai multe au fost istorisiri orale la mâna a doua. În 2008 a reapărut un material nepublicat colectat de etnograful rus Sevʼian Vanștein, cu relatări la prima mână despre eveniment.
În ciuda popularității în cultura pop, datele științifice solide privind Evenimentul Tunguska sunt sărace. După 1928 peste 40 de expediții au explorat aria, prelevând mostre de sol, pietre și chiar arbori culcați de explozie, cu rezultate incerte. Înregistrări seismice și ale presiunuii aerului, efectuate îndată după explozie, supraviețuiesc până azi și observații ale pădurii devastate au fost cartografiate după 30 de ani. Explozia a fost suficient de puternică pentru a culca 80 de milioane de arbori.
Foto: Expediția Leon Kulik, 1938
Fondate pe sărace date solide (ca prezența unui crater sau un meteorit) și pe mărturii contradictorii, multe teorii de credibilitate diversă au fost propuse de-a lungul timpului.
La vremea aceea, ziarele internaționale au speculat pe marginea unei erupții vulcanice. Savanți ruși, ca dr. Arkadi Vosnesenski, directorul Obesrvatorului Magnetografic și Meteorologic din Irkutsk, au speculat despre un impact cosmic. În 1927, mineralogul Leonid Alexeievici Kulik de la Institutul Meteorologic al Rusiei a explicat evenimentul ca fiind explozia în aer a unui meteorit, datorită absenței unui crater la sol și descoperirii de praf interplanetar în turful din zonă. În 1934, astronomi sovietici au propus varianta unei comete care a explodat în Tunguska, pornind de la studiul lui Kulik. Un asemenea corp din gheață s-ar încălzi rapid și s-ar evapora exploziv în aer, fără a lovi solul. Exploziile consecutive ar fi fost suficient de puternice pentru a culca arborii fără a forma un crater și a lăsa multe dovezi.
Un nou studiu efectuat de Daniil Hrennikov și colegii de la Universitatea Federală Siberiană din Rusia încearcă să răspundă la întrebarea privind natura impactului folosind simulări computerizate. Au simulat efectele unui asteroid – compus din stâncă și aliaje metalice - și ale unei comete – compuse mai ales din gheață și urme de praf interplanetar – de dimensiuni variind între 50 și 200 m și intrând în atmosfera Pământului cu o viteză de 20 km/s. Simulările arată cum frecarea cu aerul încălzește acele obiecte, dar în timp ce piatra și metalul se vaporizează la 3.000 de grade Celsius, apa se evaporă la 100 de grade. Calculele autorilor arată că un corp din gheață suficient de mare ca să explice devastarea din Tunguska nu ar fi parcurs mai mult de 300 km prin atmosferă fără să se vaporizeze complet. Unele rapoarte asupra Evenimentului Tunguska descriu o serie de explozii pe cer care sugerează o traiectorie de 700 km prin atmosferă. Conform autorilor, această observație exclude posibilitatea ca Evenimentul Tunguska să fi fost provocat de un corp din gheață. Numai un asteroid de 200 m din piatră și metal ar fi putut parcurge atât de mult.
Pentru a explica absența unui crater la sol, cercetătorii presupun că asteroidul nu a lovit de fapt Pământul, dar a intrat în atmosferă deasupra Siberiei și a zburat spre vest părăsind atmosfera deasupra Europei, provocând o serie de explozii la altitudine medie – explicând seria observată și culcarea arborilor în Siberia - și lăsând în urmă praf în atmosfera superioară – explicând norii ciudați de deasupra Europei.
Există exemple recente de evenimente similare. Pe 10 august 1972, un asteroid cu diametru estimat între 3 și 14 m a trecut la 57 km de Pământ, apărând ca o minge de foc pe cer văzută din Utah, SUA până în Alberta, Canada. Pe 15 februarie 2015, o minge de foc a strălucit deasupra orașului Celiabinsk din Rusia și a explodat. Lumina de la meteor a fost mai strălucitoare decât Soarele, vizibilă de la 100 km. Unii martori oculari au resimțit și o căldură intensă. Explozia a generat o sclipire luminoasă și o undă de șoc care a rănit aproape 1.500 de oameni.
Calculele arată că un impact direct cu asteroidul tungus ar fi creat un crater larg de 3 km (Forbes)
4
13
